Noi românii considerăm morcovul un ingredient de bază în mâncăruri, fie că sunt aperitive, ciorbe sau feluri principale. Alături de celelalte elemente consacrate (ceapă, ardei, țelină), morcovul dă gust și culoare mâncării, însă de puține ori am auzit de morcov folosit la desert.
Aceasta este prima mea prăjitură cu morcov, pe care am început-o astfel: am curățat 4 mere medii pe care le-am pasat cu blenderul până au ieșit aproximativ 300 mililitri de piure din ele. Aceste mere pot fi înlocuite și de o ceașcă de ulei, însă eu am ales varianta fără grăsimi. Lângă ele am adăugat 300 de grame de zahăr brut și 3 ouă pe care le-am amestecat bine-bine. Apoi, cu mișcări ample, am încorporat restul ingredientelor necesare blatului: 300 de grame de făină, o linguriță de bicarbonat de sodiu, o linguriță și jumătate de praf de copt, o jumătate de linguriță de sare, o linguriță de scorțișoară. Acum urmează introducerea ingredientului-vedetă, morcovul ras, vreo 350 de grame sau 4 morcovi medii. Pentru că aluatul era destul de dens, am adăugat 200 de mililitri de ananas zdrobit (pasat cu blenderul) ce fluidizează puțin compoziția dar și echilibrează gustul, ananasul fiind dulce-acrișor. Aroma de vanilie este și ea binevenită alături de celelalte ingrediente, fie sub forma semințelor dintr-o păstaie de vanilie, fie un plic de zahăr cu vanilie Bourbon.
A venit și momentul perfect pentru adăugarea ultimului ingredient, opțional ce-i drept, care însă vine ca o surpriză plăcută atunci când mesteci prăjitură: doi pumni de nuci mărunțite și rumenite câteva minute într-o tigaie fără ulei.
Aluatul s-a îndreptat apoi spre cuptorul preîncălzit la 175 de grade, împărțit în 2 forme rotunde ce au avut hârtie de copt plasată strategic la bază, ca să se dezlipească ușor. Am stat în fața cuptorului vreo 40 de minute, timp în care am observat cum blatul crește, iar casa s-a umplut de mirosul plăcut de prăjitură coaptă.
După ce blaturile au trecut cu brio testul scobitorii, a urmat pauza interminabilă în care am așteptat să se răcească. Acum puteți alege varianta simplă: un gem sau o dulceață între blaturi și zahăr pudră pe deasupra.
Eu în schimb, m-am apucat de varianta puțin mai complicată, ce înseamnă prepararea glazurii: 250 de grame de mascarpone frecat cu 80 de grame de zahăr pudră alb, 200 de mililitri de smântână transformată în frișcă, 70 de grame de unt frecate cu 50 de grame de zahăr pudră. Toate cele 3 amestecuri s-au combinat într-o cremă albă și gustoasă (poate puțin cam dulce, puteți să puneți mai puțin zahăr dacă nu vă plac cremele exagerat de dulci) pe care am pus-o între blaturi și pe deasupra prăjiturii.
Mai urmează încă un moment de așteptare, acela în care prăjitura stă cel puțin o oră la frigider (dacă aveți răbdare 3-4 ore ar fi și mai bine), înainte de a fi tăiată și devorată alături de prieteni. Pe lângă complimentele primite, prăjitura cu morcov este un bun subiect de conversație cu prietenii cârcotași cărora le trebuie o dovadă că morcovul este bun în deserturi.
Să o savurați cu plăcere!
