Mintea mea e într-un conflict destul de aprins (chiar dacă nu mă exprim vehement în sensul ăsta) cu nutriționiștii. Mă rog, nu cu toți, nu cu cineva anume, mai degrabă cu știința lor (nu a tuturor, nu a cuiva anume). Informațiile despre valoarea alimentelor , despre primejdiile din spatele lor, sunt atât de multe și atât de contradictorii uneori încât am decis să aleg ce mănânc în funcție de bunul simț pe care-l posed și de experiența de până acum. Astăzi, bunul simț și experiența mi-au spus că pot să mănânc la micul dejun și ou și brânză și pâine pe aceeași farfurie. Sigur, n-am scăldat oul în ulei, brânza a fost amestecată cu verdețuri și cu ulei de măsline, pâinea a fost neagră și prăjită și, peste toate, am mai pus și o lingură de germeni de ceapă roșie (trebuie să scap cumva de stocul din frigider înainte de a mă apuca de producție proprie).
Am uns tigaia antiaderentă cu ulei. Am folosit o pensulă, pentru a menține cantitatea de ulei la minimum. Am spart ouăle în tigaie.
Am amestecat ouăle cu o spatulă din lemn. Am presărat pe ele puțină sare și puțin piper. Am mai amestecat puțin în ouă. Sigur, nu-i omleta clasică, în care bați ouăle înainte de a le pune în tigaie dar, cu excepția aspectului, e cam același lucru.
În două minute am obținut prima parte a micului dejun.
Între timp am prăjit o felie de pâine, pe care am uns-o cu cremă de brânză. Să știți că nu durează mai mult de două minute să faceți crema de brânză. E simpplu: puneți într-un vas brânza (să zicem, 500 de grame), patru linguri de ulei de măsline extravirgin, o linguriță de verdeață tocată (eu prefer mărarul aici dar merge și pătrunjelul), o ceapă tăiată-n sferturi și puțină sare. Plimbați blenderul (pornit) prin vas cam un minut. Veți obține o cremă fină și gustoasă care poate sta în frigider (într-o caserolă cu capac) trei-patru zile.
Nu uitați că micul dejun e cea mai importantă masă a zilei. Să fiți sănătoși.