Am făcut pâine acasă în câteva rânduri, cu rezultate bune. Am făcut în cuptorul cu gaz, vechi și modest, am făcut și pe grătarul cu gaz, care are și capac și se comportă ca un cuptor. Am fost mulțumit de fiecare dată. Spre finalul anului trecut am încercat să fac pâine într-un cuptor electric, cel de la restaurant. Miez bun coajă tare de să dai cu ea în demonstranți. Sau în scutieri, să nu se creadă că țin partea cuiva. Am cercetat, am întrebat oameni mai pricepuți decât mine în arta brutăritului și am tras câteva concluzii corecte, se pare, din moment ce pot să vă arăt pâinicile făcute de Dragoș, unul dintre băieții din bucătăria restaurantului. Rețeta e simplă de tot, am folosit amestecul clasic pentru pizza, adică un kilogram de făină, 500 de mililitri de apă, 10 grame de drojdie proaspătă pusă să „înflorească” într-o ceașcă de apă cu puțin zahăr, puțin ulei și puțină sare.
Dragoș a frământat toate astea timp de zece minute, manual, ca să intre suficient de mult aer în aluat (frământatul manual duce și la apariția mai rapidă a glutenului, proteina care dă elasticitate aluatului – mă rog, glutenul nu trebuie să apară, e deja acolo, doar că are nevoie de ajutor pentru a acționa). A acoperit aluatul și l-a lăsat să crească o oră, într-un loc ferit de curenții de aer, care-s dușmanii dospitului. Aluatul rezultat în urma creșterii a fost moale și elastic.
A modelat apoi sfere cu greutatea de 50 de grame fiecare, pe care le-a așezat într-o tavă, pe hârtie de copt. Le-a mai lăsat zece minute la cald, să mai crească puțin. Am crestat fiecare sferă, să se desfacă ușor. Apoi Dragoș a pus tava în cuptorul încins deja la 200 de grade Celsius. Pâinicile au stat în cuptor 12-13 minute. Până aici, am făcut întocmai ca ultima dată, când am obținut pietrele cu aspect de chiflă. Ce am schimbat de data asta? Am pus în cuptor o tavă cu apă, chiar din faza de preîncălzire a cuptorului, astfel că s-a format în interior o atmosferă caldă și umedă.
După coacere, pâinicile au stat sub un prosop cam 20 de minute. S-au răcit lent și au fost foarte bune, cu coaja subțire, ușor crocată, cu miezul moale, pufos și aromat, poate și de la lingura de oregano uscat care a ajuns în aluat în faza de frământare.
Asta-i povestea pâinicilor. Dacă aveți întrebări, vă stau la dispoziție. Să fiți sănătoși.
