Am constatat că rețetele care trag după ele butoaie de colesterol (exagerez, de bună seamă) sau furtuni de zahăr sunt mai apreciate, distribuite, comentate decât rețetele ușoare. Pe de altă parte, campioana căutărilor în Google e expresia „rețete pentru slăbit”. Îmi scapă mie ceva? Probabil că da. Eh, noi să fim sănătoși, și până la porcul de joi de la Camino, propun să mâncăm un pește, șalău în cazul de față.
Am folosit șalău congelat (românesc, nu de Nil) pe care l-am lăsat să se decongeleze în frigider, nu în cuptorul cu microunde, nu în apă (metode care pe de o parte stric textura cărnii, pe de altă parte încurajează dezvoltarea culturilor de microoriganisme și iată cum apre toixiinfecția). Am presărat sare și piper peste pește.
Trei gusturi simple pentru mâncarea asta, date de sarea de mare, piperul proaspăt măcinat și oregano-ul proaspăt.
Am pus peștele într-o tigaie antiaderentă stropită cu ulei. L-am âinut pe foc iute trei minute pe o parte, trei pe cealaltă.
Vă întrebați dacă-i destul, probabil. Da, e destul, șalăul se uscă foarte repede, e oricum destul de uscat.
Trucul cu untul tăvălit prin făină e de folosit dacă vrei să îngroși un sos dar nu vrei să folosești făină cu lingura. Untul adună suficientă făină pentru a lega orice sos.
Apropo de sos: o cutie de roșii mărunțite, un ardei gras tocat, două linguri de apă, un cățel de usturoi, mănunchiul de oregano și cele două cuburi de unt au intrat în tigaie în locul peștelui.
Am ținut sosul pe foc iute trei minute apoi am pus peștele înapoi în tigaie. Am micșorat focul și ammai ținut tigaia pe foc cu peștele în ea încă un minut.
Nu arată grozav dar a fost grozav de bun.