Am pus pastele la fiert în apă cu sare. le-am fiert opt minute.

Am strecurat apa de pe paste și le-am stropit cu puțin ulei.

Am pus trei căței de usturoi tocat cu cuțitul și câteva frunze de pătrunjel într-o cratiță. Cu câțiva stropi de ulei.

Am pus pastele în cratiță (atenție, usturoiul nu trebuie să se ardă, nici măcar să-și schimbe culoarea) și le-am ameestecat cu usturoiul, pătrunjelul, niște fulgi de ardei iute și lingurița de pesto extrasă din borcan.

Am mai pus brânză rasă peste paste și gata.

Simplu dar delicios. Și îndestulător.

Sigur, nu aveam carne în casă dar aveam vin:).

Nu aveam pahare cumsecade pentru un vin de felul ăsta da-mi cumpăr. Serios. Să fiți sănătoși.

Am cumpărat niște coaste. Am presărat peste ele doar sare și piper. Timp pentru marinare n-am avut.

Cred că-i posibil să faci un astfel de sos acasă, îl scazi mult și bine pe foc și-l păstrezi la rece săptămâni în șir. O să încerc o schemă și vă dau rețeta dacă iese bine.

Seamănă cu sosul Jack Daniel’s. Doar că nu are JD’s în el.

Am ținut coastele pe grătar la foc mic. O oră în cap. În ultimele 10-12 minute am pe grătar și niște cartofi fierți în coajă.

Am așteptat să capete culoare cartofii.

Am pus sos din belșug peste coaste. Nu le-am mai întors după asta.

Le-am mai lăsat sub capacul grătarului încă 5 minute.

Am luat cartofii de pe grătar, i-am stropit cu ulei și am presărat peste ei sare și cozi de ceapă (din grădina mea, sic!).

Coastele au avut succes.

S-au potrivit bine cu cartofii. Și cu sosul.

Atât pe azi. Să fiți sănătoși.

Noi, românii, ne-am obișnuit să le facem mici de tot ori mari de tot (nu prea avem cale de mijloc) și să le frigem în ulei mult. Nu-i neapărat cel mai rău lucru din lume dacă nimerești temperatura corectă a uleiului în raport cu dimensiunea și compoziția chiftelei. De cele mai multe ori n-o nimerești, că n-ai termometru. Te alegi cu chiftele ori prea fripte ori prea pline de ulei. Ori poate crude în mijloc (s-au văzut orori de felul ăsta). Păi și atunci, de ce să nu încerci (vezi, poate-ți place) o metodă care nu dă greș și care-ți oferă un rezultat la fel de gustos (că gustul încercăm noi să-l păstrăm, să ne țină legați de rădăcinile noastre)? Cât te costă? Sigur că îți ia zece minute în plus (hai, un sfert de ceas) dar crede-mă, merită. Am încercat deja treaba asta de zeci de ori, cei care au mâncat astfel de chiftele au fost încântați și, cred eu că pe termen lung se adună și buline roșii la capitolul sănătate.

Bine, gata cu vorba și hai la treabă. Cum faci? Să spunem că nu te omori după chiftelele din soia și vrei carne:). Propun un amestec din 700 grame porc nu prea gras și 300 grame vită.

Aici pui un ou sau două (dacă-s mai mici), presari două pișcături de sare și puțin piper măcinat de tine. Un vârf de cuțit de boia mai poate intra aici. Te oprești cu condimentarea dacă vrei să te limitezi la tradiția românească. Tot pentru gustul chiftelelor pui doi căței de usturoi dați prin răzătoare și puțin pătrunjel tocat mărunt (poate și o coadă de ceapă verde dacă ai). Unii pun și mărar. Eu nu-s împotrivă dar am constatat că mărarul se înțelege mai bine cu chiftelele din carne de pui. O lingură de pesmet leagă și afânează compoziția. O lingură de ulei le ajută pe toate să se combine mai ușor între ele atunci când le frămânți.

Dacă nu ai pesmet, înmoi o felie de pâine, o storci de apă și o pui în compoziție. Apoi frămânți bine, cam zece minute. Lași amestecul să stea o jumătate de ceas în frigider, să se desăvârșească legăturile dintre ingrediente.

Îți ungi mâinile cu ulei și modelezi chiftelele (asta le ajută pe ele la rumenire și pe tine să nu ți se lipească de degete). Poți să le lași ușor plate, se vor strânge oricum de la căldură. Sau poți să le faci din prima sferice, cum vrei. Între timp lasă cuptorul să se încingă. La 200 de grade Celsius. Pui chiftelele pe o tavă, pe foaie de copt (asta înseamnă că nu ai nevoie să ungi tava) și dai tava la cuptor. Reduci temperatura la 180 de grade Celsius.

În 20 -22 de minute ai chiftele rumene, sănătoase și gustoase.

Un pahar de vin roșu, o salată lângă, gata prânzul.

Puteți încerca oricând și varianta la grătar. Faceți totul la fel, mai puțin partea cu cuptorul. Diferența e că se vor frige mai repede (cam în 12 minute) și vor avea gustul specific al cărnii la grătar. Bun, după mine. Dacă folosiți metoda indirectă, adică trageți jarul spre părți și nu lăsați grăsime din chiftele să picure direct pe jar, sunt chiar mai sănătoase.

Să ne auzim cu bine și nu uitați de promoția Unisol în desfășurare. Vă poate aduce sute de premii și o ședință de gătit cu mine. În plus, votați în fiecare săptămână rețeta pe care vreți să o vedeți reinterpretată. Să fiți sănătoși.

O altă veste bună e că urmează Noaptea Muzeelor și că la Cluj avem ce să vedem. 130 de muzee din România își vor deschide porțile pentru vizitatori în noaptea de 19 Mai. Aici puteți afla care-s cele din Cluj. Jucați-vă frumos și nu atingeți exponatele, da?

Nu în ultimul rând, adihadean.ro, blogul pe care tocmai îl vizitați, participă la studiul de audiență a blogurilor realizat de Standout. M-ar ajuta mult dacă v-ați putea opri din goana planetei cât să dați niște răspunsuri într-un chestionar. Acest chestionar. O să vă ia puțin peste 5 minute. Un pas mic pentru om, un pas gigantic pentru acest blog și pentru blogosferă în general. E util să știm cum stăm. Mulțumesc.

Acum, să mai și mâncăm. Quesadilla e o gustare care conține o lipie peste care pui brânză și alte bunătăți, pe care o împăturești în două, o frigi un pic pe grătar ori pe tigaie, cât să se topească brânza. Apoi o mănânci. Lipiile pot fi făcute acasă sau pot fi cumpărate. Cât despre umplutură, ceru-i limita, doar să nu uitați brânza.

Eu am avut la dispoziție niște brânză rasă, oarece brânză cu mucegai nobil și puțin caș de vacă, proaspăt. Pe lângă brânzeturile astea, pe care le-am amestecat între ele, am avut pui rece de cu o zi înainte, pe care l-am făcut fâșii și câteva roșii uscate și marinate-n ulei cu busuioc și capere.

După ce am pus eu toate astea între două lipii (de aici puteți înțelege că faza cu îndoitul lipiei peste umplutură nu-i chiar obligatorie), am pus instalația în tigaia încinsă, fără ulei sau alte grăsimi. După 30 de secunde am întors-o pe partea cealaltă. După alte 30 de secunde am scos-o din tigaie și am tăiat-o în patru sferturi. A fost bun. Îndestulător.

Să fiți sănătoși și să nu uitați de România delicioasă, emisiune pe care o puteți vedea Sâmbătă de la 13.30 pe TVR2. Pe cea de Sâmbăta asta o s-o văd precis, că doar joc și eu în ea, alături de Răzvan Exarhu. Am înțeles că din tot ce am filmat noi a ieșit ceva demențial. No, amu-s curios.

Pentru că busuiocul nu era defel prezentabil dar încă utilizabil, am decis să-l toc și să-l pun în suipa caldă. A fost o idee bună, în felul acesta orezul meu a căpătat un iz discret de busuioc.

Am găsit și pancetta în oraș, într-un magazin nou deschis. Preț rezonabil, calitate bună. I-am găsit un loc aici.

Am tocat ceapa mărunt și am pus-o la înmuiat cu o linguriță de ulei și două linguri de apă. Am adăugat orezul și l-am lăsat să se acopere cu o peliculă de grăsime înainte de a începe să torn supa. 

Tot înainte de a pune supa am pus și un gât de vin peste orez. L-am lăsat să scadă un minut.

Între timp am pus pancettaîn tigaia de fontă, fără grăsime, pe foc mic. Am lăsat-o să se rumenească încet.

Desigur, m-am ocupat și de orez, turnând supă peste el și amestecând constant, să devină cremos.

Când pancetta s-a transformat în foițe crocante, am luat tigaia de pe foc.

La urmă am pus untul și pancetta rumenită. Am amestecat bine.

Mă rog, la urma urmelor e brânza rasă. Bună.

A fost un risotto mai mult decât decent.

Ai nevoie de 20 de minute să-l faci dar merită.

Atât pentru prânz. Să fiți sănătoși.

Ingredientele pentru 6 porții (pe care le-am micșorat, mâncarea asta, oricum o faci, e destul de bogată-n calorii,o porție de 200-220 de grame e îndestulătoare) cinașe de varză a la Cluj pe stil nou, numa’ bune de pus pe masă alături de alte bunătăți la mesele-n familie, sunt următoarele: 600 de grame de carne tocată, amestec de vită cu porc, jumătate-jumătate. Doar porc e prea gras, prea greu. Apoi o jumătate de kilogram de varză murată. Atenție, există în piețe și varza acrită, cu sare de lămâie și apă fiartă, aceea nu-i bună. Apoi mai ai nevoie de 200 de grame de orez din cel bun, că nu degeaba i se mai spune mâncării ăsteia “sarmale despăturate”. Trei linguri de ulei (una jumate pentru carne, una jumate pentru varză, mărar proaspăt, cimbru proaspăt, piper, puțină sare, suc de roșii (cam o cană, una peste alta). Și o ceapă mare ori două mai mici.

Era să uit: niște cârnăciori afumați și un pic de boia, pentru culoare dar și pentru gustul de afumat. Slana ori costița lasă prea multă grăsime, nu-s o opțiune în cazul de față. Cârnații subțirei, uscați și afumați bine ajung pentru a ține linia tradițională.

Am pus uleiul în două tigăi, pe foc.

Într-o tigaie am pus varza murată cu puțin cimbru. Fără sare, avea deja. Am început să o înmoi pe foc mic. lucrul ăsta a durat mai bine de un sfert de oră (poți face asta și cu varză dulce dar varza murată e mai sănătoasă dacă o gătești decât cea dulce și în plus e…acră).

În cealaltă tigaie am pus ceapa tocată și orezul. Am început a le sticli cam ca pentru un risotto. Fără să călesc ceapa, să nu capete mesenii arsuri la stomac. Am văzut unele rețete care spun că orezul trebuie fiert înainte de a fi pus în construcție dar mie mi se pare că așa capătă mai mult gust mâncarea, iar gustu-i important. Că dacă renunțăm la o parte bună din grăsime, la gust nu vrem să renunțăm.

Am pus carnea peste ceapă și orez și am amestecat cu grijă în ea, cam 20 de minute, să se rumenească ușor. Am presărat peste ea puțină sare, puțin piper și niște boia.

Socotesc că-i bine că orezul, ceapa și carnea s-au înmuiat împreună, ușor și cu răbdare. Nu-i nimic agresiv în combinația asta.

Am pus mărarul în amestecul de carne apoi m-am apucat să construiesc varza a la Cluj.

Am folosit niște vase termorezistente mici cât de o porție. Am întins câteva fire de varză pe  fundul lor apoi am pus primul strat de carne cu orez și ceapă.

Am pus câte două linguri de bulion în fiecare vas, peste stratul de carne. Am pus apoi un strat de varză care poate fi fideluță ori tocată mărunt, după preferințe. Mie-mi place fideluță.

Ia, cam așa. Din nou bulion peste varză și alt strat de carne și iar bulion.

Stratul de deasupra trebuie să fie de varză. În el am înfipt bucăți de cârnat afumat. Apoi am pus vasele la cuptor. 35-40 de minute la 170-180 de grade Celsius.

După ce-i coaptă treaba, poți să o decorezi cu o linguriță de smântână. Eu am pus iaurt din lapte de bivoliță și oaie. Un iaurt gras e mai sănătos decât o smântână, fie ea și slabă. Spun nutriționiștii.

Varza și carnea nu înoată-n grăsime, gustul e la locul lui, operația a reușit. Părerea mea. Încercați și voi.

Cred că felul acesta de prezentare (poți să faci mâncarea asta și într-un singur vas, mai mare) e potrivit dacă ai o petrecere acasă, cu temă tradițională. Poți face multe feluri puse-n porții mai mici. Arată bine iar invitații pot alege ce-i atrage mai mult.

Atât am avut să vă spun săptămâna asta. Nu uitați de promoția Unisol începută acum câteva zile. Vă puteți schimba din temelii bucătăria și puteți câștiga o ședință de gătit împreună cu mine. Gătim ce vreți voi:). Să fiți sănătoși.

1)Asociația Femeilor de Afaceri din Cluj a inițiat un proiect comunitar menit să le atragă atenția responsabililor din instituțiile publice locale asupra felului în care acestea relaționează cu cetățenii. Puteți să intrați pe www.clujulareatitudine.ro și să notați instituțiile cu care ați interacționat în Cluj, în funcție de felul în care ați perceput atât activitatea acestora cât atitudinea lor față de voi. Poate ar fi un model de urmat și-n alte municipalități. La finalul proiectului, AFA va comunica rezultatele obținute către public și, firește, către șefii instituțiilor publice din Cluj. O să mai scriu despre asta.

2) Groparu face un film de lung metraj. Nu un spot publicitar, nu un film cu și despre bloggeri ci un film-film. În care mi-a dat și mie un rol. Deci, mamă dragă, uite că nu m-am dus degeaba doi ani la școala de actori și până la urmă m-am întâlnit cu rolul vieții mele. Între timp, puteți intra pe blogul filmului, puteți să dați vestea mai departe și să așteptați cuminți premiera. Știți că filmul se numește Usturoi, nu? Abia aștept să înceapă filmările. Între timp, mai mănânc o felie de pită prăjită și frecată cu Usturoi.

Rețeta de azi e simplă (și aici revin la marinare): ai nevoie de mușchiuleț de oaie sau de cotlet fără os (sau și una și alta). Le faci bucăți mici și le pui la marinat un ceas de vreme, cu ulei, piper, usturoi și rozmarin. Și oregano proaspăt.

Pentru că am intenționat ca din aceste bucăți de carne să fac frigărui, am înlocuit bețele din lemn de bambus cu plantele aromatice pe care le-am folosit pentru marinare. Adică am străpuns fiecare bucată de carne cu câte o rămurică de rozmarin respectiv oregano.

Le-am pus pe toate într-un bol și le-am amestecat bine. Am zdrobit puțin usturoiul înainte de operațiunea asta.

După o oră le-am fript în tigaia antiaderentă. Puteam să le frig pe grătar, dacă aveam. N-am avut. Am ținut carnea cinci-șase minute pe foc iute de plită electrică.

Pentru că eram la un demo, am făcut multe porții mici de frigărui cu hummus și fasole frecată amestecată cu roșii  uscate.

Povestea de azi e mai scurtă, pornesc la drum mintenaș. Mâine însă revin cu o rețetă ceva mai complexă. Mulțam pentru că treceți pe la mine și pentru că aveți răbdarea să mă citiți. Să fiți sănătoși.

Am luat un mușchiuleț de porc pe care l-am scăldat în zeamă de lime și l-am lăsat să stea așa cam o oră. Am tăiat carnea în rondele groase de un centimetru și jumătate pe care le-am învelit apoi în fâșii de bacon. Am fixat fâșiile cu o frigăruie. Am pus fiecare bucată de carne în tigaia grill (folosiți un grătar sau o tigaie antiaderentă, e la fel de bine). Am fript carnea trei minute pe fiecare parte.

Aici intră-n scenă trufele. Negre de data asta.

Ori date prin răzătoare, ori făcute felii fine cu un cuțit pentru curățarea legumelor.

Amesteci trufele cu două linguri de mascarpone și una de ulei de măsline extravirgin. Pui binișor sos din acesta peste carnea caldă. Sosul se înmoaie, trufa începe a împrăștia aromă, chimia-i realizată, poți mânca. Să fii sănătos.

Antricot de vițel. Lăsat două ceasuri la temperatura camerei, pus pe grătarul fierbinte, fript 4 minute pe fiecare parte, prăfuit cu sare și piper la urmă.

Ceafă, bucată întreagă, tăvălită prin mirodenii uscate zdrobite, coaptă încet pe grătar, două ore și jumătate, rotită mereu.

Cotlet de porc. Trei minute pe fiecare parte. Legume coapte lângă, poate puțin pesto.

Ardei copți, umpluți cu mozzarella.

Frigărui din pulpă ori piept de pui, marinate-n iaurt cu prafuri de curry.

Fleică rulată și coaptă încet pe grătar. Trei ore. Vin, de bună seamă. Și ardei copți.

Legume pe grătar.

Fleica de mai sus în secțiune.

Altă fleică, prăfuită bine cu mirodenii uscate, afumată pe grătar, însoțită de fasole cu roșii cherry, ierburi aromatice și mirodenii.

Mușchiuleț de porc, fript apoi rulat printr-un amestec de semințe de mac și susan.

Coaste marinate-n zeamă de citrice apoi fripte și glazurate cu sos de zahăr brun cu ardei iute și vin.

Să fiți sănătoși. Și să nu mâncați prea mult.

Să fiu sincer, îmi plac prea mult pozele ca să le las uitate într-un colț de calculator. Să fiți sănătoși și inspirați.

â