Un pic de reclamă n-a omorât pe nimeni. Așadar, pentru că încă n-am curaj să vă arăt poze făcute cu noul aparat (cu care încă învăț să mă învăț), am decis să aduc vorba despre laptele condensat și îndulcit cu care lucrez eu în unele cazuri, respectiv în cale în care mai fac dulciuri pe acasă și în care laptele acesta-i potrivit. Pe site-ul distribuitorului sunt trecute toate detaliile despre produs dar nu toată lumea știe unde să se uite după ele așa că apare frecvent întrebarea: “ce are crema asta de lapte în compoziție?”. Răspunsul e simplu: doar lapte și zahăr. Am făcut mai multe încercări “în teren”, adică în bucătărie. Am concluzionat că folosind crema asta reduc destul de mult cantitatea de zahăr din anumite rețete. Asta dacă vă îngrijorați în legătură cu zahărul pe care-l consumați. Pe de altă parte, dacă o să mâncați lapte îndulcit cu lingurița, nu vă promit rezultate spectaculoase în curele de slăbire, are totuși 42% zahăr (aproape cât o felie de cozonac din comerț).

Întrebarea următoare în top e : “de unde-l iau?”. Cel mai simplu e să-l comandați de pe site-ul distribuitorului, taman acum se petrece o promoție iar transportul coletelor până la cumpărător e gratuit. Pentru cei care nu știu la ce-i bun ori cum se folosește, iată o colecție de rețete, de dulciuri de bună seamă. Eu nu mai pun linkuri spre rețete, vă las doar cu câteva poze. Sper să vă fie de folos postarea asta.

Ai zice că-i mai ușor să faci salate de fructe vara, când găsești fructe proaspete din belșug, în toate piețele. Nici iarna nu-i greu, să știți. Se găsesc banane, citrice, kiwi, struguri dulci, mere parfumate și pere zemoase.

Mama a folosit toate astea, plus o cutie de compot de ananas. Nu a pus alcool în salată (puteți să o stropiți cu brandy sau un lichior bun cu condiția să nu dați salata copiilor, dacă-i și pentru ei, și ar fi bine să fie, nu puneți alcool).

“Cireașa de pe tort” a fost o vișină. De fapt, mai multe vișine din compot, fără sâmburi. O surpriză foarte plăcută, asta pentru că vișina acrișoară a contrastat într-un fel grozav de plăcut cu dulceața strugurilor iar aroma ei și gustul bananei s-au completat reciproc tare bine.

Asta-i povestea mea de azi. Sper să vă inspire. Să fiți sănătoși.

Cheesecake. Rețeta-i pe blog de ceva vreme.

Desertul cu brânză, pișcoturi și fructe de pădure congelate. Mâine o să-l fac iar.

Crema de ciocolată neagră cu brânză.

Tarta cu ciocolată pe care am făcut-o de ziua prietenei Adina.

Aceasta e ultima postare din 2011. Vă doresc să aveți un an nou bun, să vi se coacă recoltele și să vă bucurați de ele:). Să fiți sănătoși.

Supa cremă de roșii, fără smântână, unt sau alte grăsimi în afara uleiului de măsline extravirgin, folosit într-o cantitate rezonabilă. Poate fi făcută simplu (cartof, morcov, roșii, ceapă, usturoi, fierte împreună și mixate) sau ceva mai complicat, ca aici.

Legumele coapte. Delicios de sănătoase.

Bananele coapte, desert de inspirație asiatică, alternativă bună la cremele grele.

Cous cous, cu sau fără pui la cuptor.

Spuma de brânză cu vișine. Puteți folosi vișine din compot.

Macaroanele cu zucchini.

Tăiețeii la wok cu legume, chiar și cu carne, sunt ușor de făcut, ușor de digerat.

Pastele proaspete cu roșii cherry.

Le brick, un sandwich care poate fi făcut foarte bine și cu resturi de friptură de curcan de la masa de Anul Nou.

Puiul cu fructe. Folosiți ce fructe găsiți în sezonul acesta (merge inclusiv ananasul).

Rețeta mea de baclava, adaptată după o rețetă grecească culeasă din Corfu. Am pus în ea toate nucile pe care le-am găsit în zonă și am făcut-o mai puțin dulce.

Rețeta de brownies cu înghețată de banane, plecată de la o chocolate lava ratată.

Rețeta mea de confit de curcan. Merge bine și pe masa de Revelion.

Rețeta mea de cremă de brânză cu ciocolată și flori de câmp (apropo, e promoție la laptele condensat și îndulcit).

Rețeta mea de curcan pentru Revelion (pe care l-am mâncat după).

Rețeta mea de dulce de leche cu fructe.

Rețeta mea de fleică umplută. Am făcut-o deja de zeci de ori din vară.

Rețeta mea de frigărui tikka, adaptare după o rețetă clasică din bucătăria indiană.

Rețeta mea de iepure cu vin, făcută într-un Martie magic pe care l-am petrecut în Charente, Franța.

Rețeta mea de mușchiuleț în crustă de semințe, bună pentru petreceri în grupuri mai mici ori mai mari, se face ușor și e de efect.

Rețeta mea de prăjitură cu pișcoturi și cremă de brânză care nu-i tiramisu și pe care am făcut-o deja de patru ori în ultimele 7 zile.

Provocarea pe care am primit-o zilele trecute spune așa: fă un desert, ce desert vrei tu, care să fie bun de pus pe masă de sărbători. Trebuie să nu fie greu de făcut, să nu fie greu de mâncat, să nu fie greu de digerat, să fie cumva altfel decât deserturile tradiționale. Provocarea a venit din partea unor amici dintr-o agenție care lucrează pentru Boromir. Sigur că desertul trebuie să conțină pișcoturi de la Boromir, lucru care pe mine nu mă încurcă defel, mai ales pentru că le cunosc, le-am folosit în câteva rânduri la tiramisu.

Primul gând se duce clar la tiramisu atunci când vine vorba de pișcoturi. Excelent, de vis, delicat, savuros, cunoscut dar în același timp exotic. Cum era să mai fac un tiramisu? Probabil plictisitor, toate cele înșirate mai sus fiind deja atinse de alții și de mine însumi, de mai multe ori. Am făcut o scurtă socoteală și am concluzionat că se poate să faci desert spectaculos și încă mai simplu, păstrând câteva linii din procesul de preparare folosit la tiramisu și…cam atât. Iată cum:

Mai întâi am tras pe lângă mine ingredientele principale: pișcoturile, laptele condensat și îndulcit și sticla de Marsala primită de la Ciprian Tătaru (mulțumesc, mare bine mi-ai făcut).

Am găsit o cremă fină și extrem de simplă, făcută din iaurt grecesc și brânză de vaci. 0,2% grăsime, cam ca urda din lapte de vacă. Gust plăcut, acrișor. Perfectă pentru ce-mi trebuia mie (mascarpone nu era o opțiune, fiind o brânză destul de grasă).

La 750 de grame de brânză&iaurt am adăugat 250 de grame de lapte îndulcit (am preferat laptele pentru că altfel ar fi trebuit să pun 200 de grame de zahăr și nu am vrut asta, ideea pricipală e ca prăjitura să fie mai ușoară din toate punctele de vedere iar pișcoturile au deja zahăr).

Am pus în cremă un plic de zahăr vanilat (adică zahăr amestecat cu vanilie măcinată). Pentru aromă, firește.

Cu pișcoturile a fost și mai simplu, a trebuit doar să le scot din pachet.

Am preparat siropul pentru pișcoturi. De fapt, nu a fost chiar un sirop, a fost un amestec de ceai verde pe care l-am lăsat să se răcească puțin și Marsala pe care aș bea-o dacă nu mi-ar fi atât de folositoare la deserturi. Am înmuiat pișcoturile repede pe fiecare parte. Viteza e esențială, dacă absorb prea mult lichid, desertul e compromis din punct de vedere estetic, pișcoturile se fleșcăiesc și nu mai stau nicicum.

Pentru a construi desertul am tapetat pereții unui vas cu folie de plastic. O să înțelegeți de ce în curând.

Am pus un strat gros de cremă pe fundul vasului apoi am așezat primul strat de pișcoturi înmuiate. Le-am acoperit cu alt strat de cremă aromată și ușoară (fără alt zahăr decât cel din lapte+cel vanilat, fără ouă, fără frișcă, doar brânză fină de vaci și iaurt strecurat).

Am așezat ulrimul strat de pișcoturi pe care l-am acoperit cu un strat foarte subțire de cremă, cît să le lege unele de celelalte. Am pus vasul în frigider și l-am lăsat acolo trei ore.

Pentru că-mi mai rămăsese cremă, am pus câte un pișcot înmuiat în câte un pahar pentru șampanie, am umplut paharele cu cremă și am decorat cu fructe de pădure congelate. Am pus și paharele în frigider.

După trei ore am răsturnat vasul meu cu prăjitură pe un platou. Evident, folia a rămas deasupra, la fel și stratul mai gros de cremă. Am îndepărtat folia foarte ușor.

Așa a arătat după decorare.

Așa arăta după tăiere.

Și pișcoturile și crema au demonstrat ținută și caracter:).

Nici cu desertul din pahar nu mi-a fost rușine.

Desertul a fost împărțit în cursul zilei de ieri. Unanimitate pe grilă, a trecut de examen, o să-l fac din nou peste o zi și jumătate. Să fiți sănătoși.

Înainte de a le arăta bloggerilor șorțul, am folosit-o rugat-o pe Raluca să fie model. Nu prea a vrut dar am învins în cele din urmă. Apropo, dacă vreți șorț cu logo-ul meu, scrieți, dacă se strâng până mâine peste 100 de comentarii care să exprime dorința aceasta, după anul nou fac un concurs cu șorțuri cadou.

Toate pozele făcute de mine la atelierul de aseară se găsesc pe pagina mea de Facebook.

Lăsați foile să se decongeleze și spălați bine merele.

Scoateți sâmburii din mere, cu alveolelel lor cu tot apoi tăiați merele în cubulețe.

Puneți merele într-o tigaie antiaderentă, pe foc mic. Împreună cu ele, o linguriță de scorțișoară măcinată, două linguri de zahră brun și câteva frunze de mentă, chiar și uscate. După zece minute luați merele de pe foc, lăsați-le să se răcească puțin apoi turnați-le peste aluatul întins.

Rulați aluatul cu grijă și faceți un sul.

Dacă păstrați trei foi suprapuse o să fie destul (aluatul vine în multe-multe – cam 15- foi). Peste foi puteți să mai presărați puțină scorțișoară și puțin zahăr brun măcinat fin.

Ungeți sulul cu unt topit, tăiați-l ușor din 3 în 3 centimetri (practic îl porționați înainte de a-l coace, asta vă va ușura munca după coacere), puneți-l într-o tavă, pe o foaie de copt și coaceți-l la 180 de grade Celsius până se rumenește frumos (15-18 minute). Cuptorul trebuie să fie bine încis înainte.

După ce se coace, pudrați-l cu puțin zahăr. Merge bine cu piure din fructe acrișoare.

A fost greu? Nu pre, nu? Să fiți sănătoși.

Foto: Cristian Burz.