Romantismul în ziua de azi nu mai vine din suflet. El vine din creier şi e un fel de departament de marketing al unui individ, ce vrea a se vinde pe piaţa iubirii. E ceva raţional, lucid, calculat şi nu are nici un fel de legătură cu propriile emoţii ci doar cu emoţiile ce reuşeşti să le induci celuilalt. Romantismul nu e o stare, e o unealtă, o metodă de compensare pentru inabilitatea de a stârni sentimente unei persoane de sex opus doar cu ajutorul unui comportament natural.
Acum că am desfiinţat romantismul, mă simt dator să spun două vorbe şi despre conceptul de cină romantică. Ca orice gest romantic şi acesta are capăt de linie patul. Nimeni nu învârte în oale sau îşi cheltuie juma’ de salariu ca mai apoi să se ducă la culcare. Omul a muncit şi vrea să fie plătit cu iubire.
Nu reuşesc să înţeleg cum fac ăştia în filme de-i apucă dragostea după o cină romantică. Pe mine unul, indiferent dacă e o masă cu lumănări pe ea sau nu, mă ia somnul, ca pe orice animal de altfel. Şi să zicem că trec peste o reacţie perfect naturală de dragul iubirii şi cu efort încerc să-mi plătesc cina, ce pot să fac cu sunetele de digestie pe care corpul încărcat cu bunătăţi începe să le producă odată ce-l aduci la orizontală. Nu-i nimic romantic în asta. Singurul context în care aş lega mâncarea de pat, ar fi inversarea ordinii.
Aşadar, după ce rezolvaţi problema cu patul, unul din voi, încălziţi într-o oală cu fund sănătos, 150 grame ciocolată amăruie (60-65%) bucăţele, împreună cu 100 grame lapte dulce (3.5%), 25 grame de unt şi 25 grame de cacao (24%), un praf de sare fină, un strop de extract de vanilie şi amestecaţi cu un tel până se topeşte totul.
Celălalt ar face bine să ungă nişte forme rezistente la temperatură cu unt şi să le presare cu zahăr brun după care să şteargă marginea şi 5-10mm din interiorul formelor.
Transferaţi topitura într-un castron şi încorporaţi cinci gălbenuşuri (85 grame) pe care celălalt s-a ocupat să le separe.
Faceţi o bezea de consistenţă medie din albuşuri (165 grame) şi 120 grame zahăr fin.
Încorporaţi cu acelaşi tel un sfert din bezea şi apoi restul.
Umpleţi formele până unde se termină zahărul.
Coaceţi totul un sfert de ceas la 200°C în cuptorul preîncălzit. În cazul în care celălalt nu e în imediata vecinătate, acum ar fi un moment bun să strigaţi: „Haide mai repede că se lasă… souffle-ul!”
Text&Foto: Mircea Banu
Simpatic textul si foarte adevarat! Fraza de la final face tot…soufflé-ul :)
voi face si eu acest souffle !sunt sigura ,ca este delicios ! :) Multumesc, pentru reteta !
Reteta de succes cred, romantismul e de obicei ori prea puțin ori prea mult, dar bine ca e uneori , cred ca altfel gandeai mai demult, dar e super lucrul în echipa care pt unii e s.f.
Cina romantica ar trebui sa fie multumirea in sine…multumirea papilelor gustative.Reteta este interesanta si cred ca merge incercata si inainte de pat. Ciocolata elibereaza endorfine, deci mai multa voie buna…
Foarte frumos scris articolul si presupun ca si souffle-ul este delicios.
100 g de lapte sau 100 ml?
Sufletul & soufflé-ul :)