Pui cu sos de merișoare

Merișorul înroșește vara versanții Apusenilor dar se găsește și în alte zone ale României. Fructele, care seamănă  cu afinele (și arbuștii seamănă între ei) sunt de celemai multe ori roșii dar pot fi și albe sau roz. Sunt recoltate și expediate în țările din care importăm apoi sucuri naturale pline de antioxidanți, pentru că atât putem noi. Din fericire, în ultima perioadă au început să apară merișoarele și prin piețele noastre. Acum două zile am cumpărat câteva sute de grame. O să le folosesc azi la Speciala de Joi de la Camino (am pulpe coapte cu sos de merișoare, cartofi copți și pere confiate). Am testat deja sosul, alaltăieri, gătind pentru o doamnă căreia soțul a vrut să-i facă o surpriză (adică mi-a scris și m-a întrebat dacă vreau să gătesc pentru soția lui însărcinată, care mai are puțin și naște – evident că am acceptat).

Am gătit piapt de pui, pe care l-am condimentat înainte cu un amestec de ierburi aromatice măcinate  și mirodenii (coriandru, chimion, cimbru, boabe de muștar).

Pentru garnitură am folosit ceapă roșie, usturoi, cartofi, pere.

Am crestat cartofii și i-am împănat cu cimbrișor.

Am pus cartofii, ceapa și usturoiul înt-o tavă, pe hârtie de copt. Am presărat peste legume sare și piper, le-am stropit cu puțin ulei de măsline și am pus tava în cuptorul încins. 25 de minute la 200 de grade Celsius.

Am pus puiul, merișoarele, perele curățate de semințe, câteva frunze de mentă și o lingură de unt, într-o tigaie și apoi pe foc.

După 3-4 minute, puiul a început să se rumenească la exterior. Am stins cu vin alb, am mai lăsat puiul acolo 3 minute apoi l-am scos pe o tavă și l-am pus în cuptor, alături de cartofi (a stat 12-14 minute în cuptor). Am scos perele pe o farfurie și am lăsat merișoarele în tigaie, să scadă sosul de pe ele.

Am pus și o linguriță de zahăr în sos.

Simplu, nu?

Oaspeții au mâncat tot, de unde am tras concluzia că le-a plăcut.

Am stat un pic la povești, am mai băut un ceai.

Asta-i povestea. Să fiți sănătoși.

Tweet