Acum două zile mi-am opărit vârful limbii cu supă fierbinte. Eram flămând și imprudent, eram într-un restaurant, în pauză de drum și nu aveam timp de pierdut (apropo, dragi restauratori, supa nu se servește opărită). Abia azi am început să simt iar gusturile cu vârful limbii. Se întâmplă, accidente au mai fost (nu vă povestesc cum mi-am trecut o țepușă prin limbă acum 14-15 ani, o să pierdeți și ultima fărâmă de respect pentru mine), perioade de indisponibilitate gustativă au mai fost. Dacă nu aș fi avut preocupările pe care le am, dacă nu mi-ar fi atât de dragă mâncarea și dacă n-aș fi atât de îndrăgostit de gusturi și arome, poate n-aș da atâta importanță incidentului. M-am întrebat cum ar fi viața mea fără simțul gustului. Ar fi mai tristă, de bună seamă. Și probabil aș slăbi foarte tare pentru că fără gust, mâncarea poate sta lângă mine mult și bine, foame nu mi se face chiar atât de des.
În lumina noilor mele griji dar și pentru că am fost invitat să particip la reflecție pe tema importanței gustului în efectuarea unor alegeri, vin cu câteva întrebări la care vă poftesc să răspundeți, mi-ar fi de folos și pun pariu că le-ar fi de folos și celor care, așa ca mine, nu apreciază lucrurile la adevărata valoare decât atunci când nu-s la îndemână:
Ce înseamnă pentru tine „mâncare gustoasă”? Care-i gustul care te încântă cel mai mult? Există gusturi care te transportă, te duc înapoi în copilărie sau în locuri care ți-au plăcut? Ce gust are dragostea (știu că aici mă întind dar nu cred că strică să încerc)? Cât de important e gustul atunci când faci o alegere?
Atât pentru azi, o să mai vorbim zilele astea pe tema gustului. Până atunci vă voi fi răcunoscător pentru răspunsuri și promit să vă răsplătesc cu rețete de mâncăruri gustoase. Și pentru a elimina din start întrebările care n-au legătură cu cele din grupul de mai sus, vă spun că voi folosi lucrurile pe care le voi învăța de la voi într-un schimb de idei generat de Ciuc. Fac echipă cu Teo, stand-up comedian și om de omenie. O să mai citiți lucruri pe tema asta. Să fiți sănătoși.
Cred ca gustul se invata, de exemplu eu nu am avut in copilarie parte de multe dulciuri si asa am ajuns sa nu ma atraga prajiturile pentru ca sa le mananc, le admir doar din punct de vedere artistic. In schimb, daca mi-e pofta de ceva, si exista ceva care sa-mi placa, acelea sunt mancarurile sarate. Plus, poftele noastre mai sunt date si de lipsurile pe care le resimte creierul, corpul – poftim dulciuri sau sarat in functie de ce minerale ne lipsesc din corp, in functie de stresul la care este supus creierul, cand facem efort fizic si transpiram tare simtim nevoia sa mancam ceva care sa inlocuiasca ce am pierdut prin transpirateie,femeile au anumite pofte care compenseaza/echilibreaza schimbarile hormonale, etc…
M-am intins ca o baba:))
Ce înseamnă pentru tine “mâncare gustoasă”?= arome, servire frumoasa, atmosfera
Care-i gustul care te încântă cel mai mult? = sarat, de exemplu branza cu mucegai
Există gusturi care te transportă, te duc înapoi în copilărie sau în locuri care ți-au plăcut? = painea cu unt ma transporta in copilarie
Ce gust are dragostea (știu că aici mă întind dar nu cred că strică să încerc)? = sampanie cu fructe de padure
mulțumesc:). trebuie să facem ceva cu tine, brânza cu mucegai e o explozie de arome dar ție ți-a rămas în memorie gustul ei sărat:).
nu am intrat in detaliidar ai dreptate, este o explozie de arome…sunt defecta:)
ei, nu ești defectă:). dar asta nu înseamnă că n-ai nevoie de reparații la capitolul „brânză cu mucegai” :))
Carne la cuptor la foc mic cu putin ulei si mult patrunjel si chifle calde , iar ” one shape of many names” are gust dulce-acrisor :) .
chifle calde, mmm
Gustul de McDonald’s, nu te dezamageste oriunde ai merge, ramane la fel :)
Si acum sa fim seriosi, ce mi-a facut placere in ultimele zile, e paine prajita, cu crema sa branza si somon afumat, „stropite” apoi cu putin vin de casa, putin acidulat…un fel de „proseco”, care imi aduce aminte de un vin proseco, baut in Italia, la un festival , undeva la tara, intr-un fel de comuna-sat, unde am servit un rissoto cu fructe de mare, langustine…
Cred ca mancarea care ma duce in copilarie e chiftele, cu pireu de cartofi si sos de rosii .
Iar ca si desert, as servi cu placere, o budinca cu gris+mere+zahar ars ( vasul in care se face se intoarce cu fundul in sus, si merele caramelizate vor fi deasupra, banuiesc ca stiti imaginea ).
gustul mcdonalds m-a dezamăgit din prima dar gustul e ultima lor problemă
Eu sunt fascinata de gustul supei cu galusti. E felul meu de mancare preferat si in general supele traditionale sunt preferatele mele. Verdeata da supelor o aroma extraordinara si parca te „unge” pe suflet:).
Si sunt de acord cu tine. Supele nu se servesc fierbinti. Eu nu ma pot bucura de toate aromele, gustul si mirosul mancarii daca ea e fierbinte.
no, vedeți că am dreptate?:)
Pentru mine, o mancare gustoasa este cea care ma face sa o mananc incet, fara graba caracteristica noua in ziua de azi. Sa savurezi fiecare bucatica in parte. Nu conteaza foarte mult sa aiba un ingredient anume sau sa fie un desert sau un fel principal.
Gustul meu preferat este al unui „coulant au chocolat” cu in ghetata de vanilie langa :D
Stiu ca poare parea superficial, dar gustul care ma transporta in copilarie este al painii cu unt si sare…
Nu stiu daca dragostea are un gust anume, cert este ca fiecare simte diferit asta. Se spune ca ciocolata ar fi „gustul dragostei” dar unii nu o vad in felul asta.
Cand sunt la un restaurant si trebuie sa aleg un fel de mancare incerc sa imi imaginez ce gust ar putea sa aiba in functie de ingredientele mentionate in meniu. Din cauza asta cred ca este FOARTE important ca intr-un meniu de restaurant sa se mentioneze ingredientele (si poate si modul de pregatire).
Mai trebuie sa mentionez ceva… pe langa gustul simtit in papilele gustative, mai este extrem de important si mirosul. Tatal meu nu avea miros si ii era extrem de greu sa aprecieze gustul unei mancari. De multe ori mi se inampla sa refuz sa mananc ceva doar pentru ca nu imi miroase bine.
pîine cu unt și sare e perfect. dacă nu ar fi atât de târziu, mi-aș face o felie:)
Hmm…cand ma gandesc la copilarie ma gandesc in primul rand la bunici (la gogosile cu branza, pupuri), ma gandesc la paine cu slanina, branza si rosii pe care o mancam toti la sfarsitul unei zile de munca pe camp (pe mine in copilarie parintii ma obligau de exemplu sa merg la cules de porumb).
la fân ai fost? au am fost, din greu:).
da da, paine cu slanina si cu ceapa mancata in camp la sapa, fan, culesul cartofilor, al sfeclei al cucuruzului, etc. si as mai adauga si carnea tinuta in unsoare, lichiul cu prune, zama de salata cu mamaliga, buretii iuti fripti pe plita si pita unsa cu smantana de bivolita si gem de prune … mama ce bunatati :))
si sa nu uit: dragostea pentru mine are gust de cafea tare si aromata
Un lucru e cert , ce-i bun , ingrasa .
Sau e imoral…
eh, zvonuri…
Ce înseamnă pentru tine “mâncare gustoasă”?= mancarea din care mai vrei si a doua portie, la care te rogi sa mai tii minte ce ai pus in ea ca sa o faci si a doua oara (daca e facuta de tine) sau mancarea pe care incerci sa o descompui mental in ingrediente ca sa o incerci si tu acasa (daca e de la restaurant).
Care-i gustul care te încântă cel mai mult? = bacon pe gratar. E singura forma de carne grasa pe care o mananc, dar o mananc cu asa placere… Are o chestie ciudata care te determina sa mai vrei o feliuta, chiar daca e porc, e gras, e „prajeala”, e… vai de papilele mele.
Există gusturi care te transportă, te duc înapoi în copilărie sau în locuri care ți-au plăcut? = In copilarie ma trimite grisul cu lapte.. mai sunt si scovergile cu branza de tara, branzoaicele.. si prajitura de Craciun cu mere si ciocolata..
Ce gust are dragostea? = De cele mai multe ori e crema de zahar ars.
yummmeeee
Eu sunt mancatoare de sarat si picant. Si-mi place mancarea putin fierbinte, asa… senzatii tari dom’le :)
Nu prea ma duce nimic in copilarie pentru ca nu se gatea cine stie ce in familia mea, insa ador o aroma care ma face sa-mi aduc aminte de vreo calatorie, am facut de exemplu acum cateva zile ton in stil provensal, toata ziua m-am simtit de parca tocmai m-am intors din Franta :D
sabrina, mie încă-mi pare rău că m-am întors din franța:)
Ce înseamnă pentru tine “mâncare gustoasă”? – Mix de arome, aspectul, compania…Mancarea care iti aduce zambetul pe buze :)
Care-i gustul care te încântă cel mai mult? – O combinatie dintre dulce-acrisor si picant.
Există gusturi care te transportă, te duc înapoi în copilărie sau în locuri care ți-au plăcut? – Sigur, de la orezul cu lapte si scortisoara facut de mama, pana la scoicile cu vin servite in Brugge.
Ce gust are dragostea? – Chilly! :))
Cât de important e gustul atunci când faci o alegere? – Este foarte important! Insa pentru mine pe primul loc este aspectul mancarii pe care o aleg.
ioana, m=aș bucura să am ocazia să-ți dărâm clădirea asta bazată pe aspect:) (important, altfel)
Gustul este o ceva important, atît de important că francezii au creat un Institut al Gustului, http://www.institutdugout.fr/index.htm ,
cu scop în primul rînd educativ. Copiii din clasele primare sunt duşi acolo să înveţe gusturile.
Dar să-ţi răspund la întrebări:
– Ce înseamnă o mâncare gustoasă? Hm, sigur că nu există un singur răspuns. Teoretic, mâncarea e gustoasă atunci când toate ingredientele şi condimentele se combină armonios. Practic, e mâncarea care ne place, chiar dacă nu putem întotdeauna să spunem de ce.
– gustul meu preferat… sunt mai multe. În general, apreciez combinaţiile de gusturi şi arome.
– De multe ori asociez un gust cu un anumit timp, loc sau eveniment. Nu vorbesc numai de pîinea cu unt din copilărie sau de prăjiturile bunicii (cum ar fi „găluştele de aur”). Dar descopăr mereu gusturi noi, unele foarte interesante, cum a fost, cu mai mulţi ani în urmă, gustul amar-afumat al ceaiului Lapsang Suchong.
– Gustul dragostei? E deja altă discuţie.
lucia, de la tine aștept o carte despre gustul dragostei:)
Orice dulce e pe gustul meu :). Insa e foarte importanta corelatia miros – gust. Acum ceva mai multa vreme am vazut un documentar pe tema asta si m-a socat cat din ceea ce credem despre gust este de fapt miros. Toate mirodeniile pamantului nu ar mai face mancarea savuroasa daca n-am avea miros.
Draga Adi,
Eu, fiind o fiinta ce percepe aromele de tot felul foarte distinct, mai ales olfactiv, nu mananc nimic daca nu-mi place cum miroase. In cazul asta, iti inchipui ca totul se raporteaza la „mmm-ce-bine-miroase-vreau-sa gust”:P
Asa ca…sa nu te mire raspunsurile mele :P
1.Ce înseamnă pentru tine “mâncare gustoasă”? – Diversa, aromata, preferabil condimentata bine, care sa-mi lase amintiri vesnice. Aspectul nu (prea) conteaza – a se vedea Palak paneer de la Indigo – looks awkward, tastes heavenly :)
2.Care-i gustul care te încântă cel mai mult? – Fara indoiala, cel de branza. ORICE fel, cu mici exceptii: branzele tip urda – alea merg numai in placinte.
3.Există gusturi care te transportă, te duc înapoi în copilărie sau în locuri care ți-au plăcut? –
But of course. In copilarie ma intorc cu painea inmuiata in lapte sau cu o felie rece de mamaliga, pe care-i uns magiun de prune si deasupra e pusa o felie de branza framantata sarata :D Ciudat, stiu, dar pentru papilele mele nu exista ceva mai exploziv :D
Si la locurile care mi-au placut ma intorc de exemplu atunci cand inmoi o bucatzica de feta in ulei de masline (ah, Ellada..) sau cand mi se pune in fata o strachina de lut cu mamaliga cu branza si carnaciori (ah, Sighet…)
4.Ce gust are dragostea? – De ciuperci iuti umplute cu branza si fripte pe gratar :)
5.Cât de important e gustul atunci când faci o alegere? – Foarte! Dar vine pe locul doi dupa miros :)
O zi faina!
mulțumesc:_)
Ah si sa raspund la restul intrebarilor, ca m-a luat gura pe dinainte :), gustul copilariei e o combinatie de lapte gras de vaca de la bunica si prima banana pe care am mancat-o vreodata. Dragostea are gust de ciocolata – cred ca asta s-a demonstrat stiintific :).
Cand vine vorba de mancare gustoasa, trebuie sa fie echilibrata, nu cred ca exista ceva ce n-as putea manca, daca e gatita asa cum a fost gandita, nu-mi pasa, in schimb cat de decorata e farfuria ( asta nu inseamna ca suport gratarul aruncat pe pleasca cu piure, sau mai rau zeama de la friptura). Gusturi care ma trasporta in trecut, pfffffff, tot ce stiu sa gatesc are legatura cu trecutul,fac o calatorie in fiecare zi, uneori sunt amuzat (cand fac inghetata imi amintesc cum la prima tentativa, am turnat o sticla de rom in ea si m-am imbatat cu vara-mea -14 ani-)uneori sunt anxios ( cand lucrez cu zahar ars, pentru ca in incercarea de a-mi face bomboana pe bat, mi-am lipit surogatul de acadea fierbinte, de buza)uneori ma simt in siguranta ( cand mananc orice cu cartofi fierti in coaja, pentru ca asta imi dadea mama ori de cate ori eram bolnav si nu puteam inghiti altceva ) ah si un alt fel de nostagie, cand mananc (ca tot e sezonul) carnati de porc, prajiti pe bat, in jar… imi aduc aminte de bunicul meu si povestile lui vanatoresti. Nu pot da un gust dragostei dar pot spune ca stiu ce e ala orgasm gastric si daaaaaaa,e ca in reclamele alea cu doamne voluptoase care mananca ciocolata. Nu spun ce mi-a provocat asa o reactie in repetate randuri, doar ca am mancat pe strada si sigur paream fie nebun, fie beat.
ba spune! te provoc:)).
Pentru mine important in proportie de 50% modul in care arata mancarea (50% gustul :P). De foarte multe ori nu am mancat ceva pentru ca nu mi-a placut cum arata in farfurie.
Cat despre gusturi, cel mai mult imi place aroma de busuioc, fie ea in sosuri pentru paste sau pe un gratar de pui.
Pot sa iti spun ca atunci cand simt gustul de curry ma gandesc la UK, pentru ca acolo am mancat prima data un fel de mancare ce avea acest condiment (e condiment, nu?)
e mix de mirodenii, poate fi mix de plante verzi sau tocană. dar nu ai greșit cu nimic:)
eu sunt mai nesimtita la propriu…deci pentru mine sunt atractive gusturile puternice. imi place tot ce foarte aromat (si dulce si sarat si amar, mai putin acru tare)si in special chestiile iuti tare. pentru mine mancarea indiana, traditional cu multe arome amestecate, este un vis.
ce gust are copilaria?? are mai multe gusturi: paine prajita cu branza de burduf si ceai cu lamaie, sau paine cu branza topita, slanina afumata si mustar, tot cu ceai. sau cozonacul de sarbatori, uns cu unt (raritate mare) si mancat cu o cana de ciocolata fierbinte, cu mot de frisca-asta e micul dejun de vis!!.
dragostea? are mai degraba miros decat gust. sigur, gustul fara miros nu exista. dar nu as sti sa spun exact ce miros are…depinde de stare: uneori e un miros foarte masculin, alteori unul delicat si feminin, mereu mai mult amar decat dulce:-))
Q: Ce înseamnă pentru tine “mâncare gustoasă”?
A: Ti-as putea raspunde doar daca m-ai lega la ochi, altfel, prima impresie despre gust mi-o fac vizual, apoi olfactiv. Mancarea gustoasa incepe cu un aspect apetisant, sa iti faca pofta sa infigi furculita in ea.
Q: Care-i gustul care te încântă cel mai mult?
A: Gustul ca gustul, dar cand simt miros de paine calda, proaspat scoasa dintr-un cuptor cu foc adevarat (nu electric!)… Oricum, ca si Sanda (care la 8 dimineata iti raspundea la intrebari! pfiii!!!) prefer sarat. De fapt ‘savory’ din engleza – oare exista echivalent la noi? – orice mancare, numai dulce sa nu fie.
Q: Există gusturi care te transportă, te duc înapoi în copilărie sau în locuri care ți-au plăcut?
A: Da, mai multe.
1. Paine prajita pe plita de fonta pe aragaz, apoi frecata cu un catel de usturoi, pus unt si sare grunjoasa = bunicul meu care imi pregatea asta la micul dejun pe vremea cand altceva nu aveam de mancare si painea era vanduta cu jumatatea de franzela de catre tanti rea de la magazin (care imi dadea jumatatea mai mica mie si jumatatea mai mare vecinei cu care barfea la coltul blocului in pauze)
2. jumatati de ceapa de apa umplute cu branza de burduf = tata, cu care mergeam in excursii random prin tara (noi doi si Zambilica – Dacia noastra eroina) si ne opream complet random pe langa vreun parau, jucam badmington pana cadeam lati, eu adormeam, iar cand ma trezeam, tata pregatise masa: imi intindea ‘barcute’ de ceapa indesate cu branza de burduf de la Augustin (satul lui natal intre Brasov si Sighisoara).
3. Insa cel mai tare imi lipseste gustul si mirosul unei crochete mancate odata la mare, cu mama si tata, cand nu cred ca fi avut mai mult de 4-5 ani, si pe care nu l-am mai intalnit de atunci niciodata, desi il caut neincetat de aproape 30 de ani. Cateodata simt un miros asemanator pe strada, sau chiar la mare cand merg, si devin instant din nou copil inocent, fara griji, mergand pe nisipul fierbinte, tinuta de mana de mama si tata. Diferenta este ca, in retrospectiva, de data asta stiu ca eram fericita atunci.
Q: Ce gust are dragostea?
A: Dragostea nu are gust, ci miros :)
are și gust:)
Pentru mine gusul este foarte important. de exemplu gustul sniteleleor de pui proaspete care se topesc in gura ( atunci ma topesc si eu de placere) sau zacusca cu o combinatie yummy :P numa salivez cand ma gandesc … cand eram mica pe o alee de langa scoala era o brutarie si mereu simteam mirosul de paine proaspata care in zilele caldute, cand tineam ferestrele de la clasa deschise, acea aroma patrundea in clasa si abia asteptam sa vina pauza sa mergem sa ne luam o mica franzeluta si sa ne indopam cu painica calduta. de asemenea ador prajiturile cu crema imi place sa iau o bucata de parjitura si pur si simplu sa o las sa mi se topeasca in gura in special cele de ciocolata. cat despre gustul dragostei nu stiu ce sa zic. am auzit de multe ori expresia „dragostea trece prin stomac”. la mine ar cam tine :D pt ca imi place mancare si nu m-as plange sa am la dispozitie un mic bucatar pt ca mi-e foarte greu sa ma hotarasc in fiecare zi ce sa mananc.
brutăriile de azi nu mai mirps ca acelea din copilărie. păcat.
Sunt o gurmanda (nu mâncăcioasă) din cap până-n picioare așa că dacă mi-ar dispărea gustul, mirosul, văzul, auzul… ar fi de rău, aș slăbi rău de tot, pentru că nu m-ar mai atrage nimic și nici nu aș mai găti, s-ar duce toată bucuria simfoniei de arome, gusturi și culori în milioane de combinații.
Sunt gusturi care îmi amintesc de copilărie sau adolescență, de anumite locuri sau persoane (bine, din ce în ce mai puține pentru că ori au dispărut persoanele ori mâncarea nu mai reușește de nici un fel să aibă gustul ala natural, autentic din mileniul 2). Pe de altă parte, la mine cel puțin, memoria mirosului ce cea mai importantă, cea mai puternică și cea mai veche. Și nu există gust fără miros. Întotdeauna miros ceea ce urmează să mănânc sau să gătesc.
Ce gust are Dragostea? Ei bine, pentru mine are, metaforic vorbind gustul unui vin roze tânăr demisec, iar fizic gustul și mirosul iubitului meu proaspăt trezit din somn.
Ce gusturi prefer? În mod sigur cel sărat în defavoarea celui dulce. Îmi place vinul sec și demisec, îmi plac la nebunie brânzeturile (TOATE) în special brânza cu mucegai albastru (care se asortează foarte bine cu vinul și nu numai), îmi place mâncarea picantă, îmi place carnea, în special cea de vițel și cât mai puțin tratată termic, îmi place somonul file crud-afumat (lachs), îmi plac murăturile în saramură, îmi place chefirul/sana – doar când găsesc o variantă ce-mi amintește de anii ’80. Îmi place gustul roșiilor de grădină, al ardeilor (iuți, grași, capia, roșii, galbeni, mici, mari…), al vinetelor, al bananelor, piersicilor și pepenelui roșu foarte rece.
Îmi place o mâncare atent gătită, cu pasiune și dragoste, cu cromatică vie, aromată și servită frumos, într-o ambianță plăcută. Îmi place noutatea, diversitatea.
Mă opresc aici, pentru că altfel nu mai termin niciodată :D
îmi plouă-n gură…
Ce înseamnă pentru tine “mâncare gustoasă”?
Cand numesc o mancare gustoasa inseamna ca e buna, este condimentata corect, as alege-o in conditiile in care nu as mai sti ce sa gatesc/comand. O mancare care este mai mult decat gustoasa, care este si inteligenta si despre care povestesc trebuie sa fie prezentata inedit (fie sa aibe un decor sofisticat, fie insusi decorul in care o servesti sa fie altceva, gen o stana), trebuie sa aibe gusturi aascunse la care sa nu te gandesti imediat ce o vezi si care sa te incinte sa o gatesti si tu sau sa te faca sa gandesti ce ai fi pus tu in locul unui ingredient si cum ar fi fost influentata.
Care-i gustul care te încântă cel mai mult?
Daca intrebare se refera la cele 5 sau 7 gusturi, caci nu imi e clar cate sunt, as zice sarat.
Există gusturi care te transportă, te duc înapoi în copilărie sau în locuri care ți-au plăcut?
Daaa:)Mure, capsune, zemura ca la bunici. Laptele proaspat muls. Calcan de la o cherhana din Mangalia neegalat oricat de mult as fi incercat.
Ce gust are dragostea (știu că aici mă întind dar nu cred că strică să încerc)?
O mancare facuta pe indelete, cand ai in minte persoana iubita, si la care dovedesti si iscusinta are gustul dragostei.
Cât de important e gustul atunci când faci o alegere?
Foarte. Tot timpul la mine in casa exista muuulta branza si mucegaita si nemucegaita, muuulte condimente si documentez aproape fiecare mancare pe care o gatesc.
deci suntem șoricei. și la mine e la fel.
Mancarurile care imi amintesc de copilarie – cremesul, clatitele, placintele taranesti, coltunasii (am incercat recent reteta ta), puiul fript cu cartofi prajiti si mazare verde, sosul de rosii, smantana autentica si cel mai mult painea de casa facuta in cuptorul din curte, la bunica de la tara.
Dar si ciresele mancate direct din pom, prunele,perele, corcodusele, murele, fragutele, afinele…rosiile din gradina, asa calde de la soare, porumbul fiert.
Dintre retetele tale cel mai mult si mai mult imi place Chocolate lava, e-o nebunie :-))
Multumesc si sper sa ti se refaca papilele gustative, ai dreptate, viata nu prea are gust fara ele….
nu-i atât de gravă problema, sunt deja la 90%din capacitate :)
Orice ar fi, aroma sa aiba :) M-am indragostit de aromele orientale (specific ale Orientului Mijlociu), avand sansa de a petrece o perioada buna de timp la studii in Siria. Aroma za’atar-ului pe lipia aburinda, proaspat scoasa din cuptorul cu lemne, putin crocanta si dulceaga, aroma cardamonului in cafeaua de dimineata, chimionul presarat peste foul si hummus-ul cel mai gustos, baba ghanouj-ul cu sos de rodii si nuca, vinetele umplute cu pasta de nuci si ardei iute, conservate in ulei de masline, sosul de usturoi inmiresmat (daaaa, Foca are perfecta dreptate, ce me-am face cu gustul daca n-ar fi si miros? :) ) si tufele generoase de patrunjel, menta si alte „furaje” (yammi!) care acompaniau orice masa. Dar nu ma dau deoparte nici de la o branza de burduf cu miros usor intepator cu mamaliguta aburinda sau niste branzica inobilata cu mucegai alaturi de niste struguri albi sau mere verzi, cu un pahar de vin ;) Sau o telemea de vaca usor sarata cu niste dulceata de capsuni, deh, gusturile nu se discuta, nu? :P
Sanatate sa aveti si sa va inconjoare mereu mirosuri imbietoare si gusturi aromate!
să fii sănătoasă, mulțumesc pentru răspuns.
Eu in ultimii ani mi-am reeducat gusturile, eliminand e-urile din alimentatia mea si descoperind condimentele si ierburile aromatice, altele decat cele cateva folosite de mama si bunica.
Acum pentru mine mancare gustoasa inseamna ingrediente de calitate, fara sa fie gatite excesiv si cu arome subtile date de condimente si ierburi, dar fara sa acopere gustul ingredientelor de baza.
excelent!
Am uitat ceva – ce gust are dragostea?
Cred ca de fructe proaspat culese, vin fiert cu felii de fructe in el, ciocolata calda, paine calda…si asa mai departe.
În funcţie de dispoziţie simt în palatin anumite gusturi car îmi trezesc pofte. Atunci mă duc în bucătărie şi gătesc. Evoc stări, traduc amintiri, încropesc senzaţii. Bucuria mâncatului e una trecătoare dar stabilă. Senzaţiile gustative sunt un rai încă ne-explorat, sublim dar empiric. Oamenii ca mine ar trebui ucişi ei sunt o frână în calea dezvoltării societăţii umane şi a progresului tehnico-ştiinţific. Bah! Ce tâmpenie, dar e adevărat.
nu cred:) cred că din contră. mulțumesc:).
neata Adi,
cum imi plac asa de multe lucruri am sa trec cateva de care nu pot sa ma despart:
din copilarie? paine proaspata cu untura si ceapa verde , rosii si slanina afumata,oua bine prajite cu galbenus moale,mamaliga cu branza , carne proaspata de porc cu muraturi si compot de prune rece, paine cu unt si dulceata de gutui,ciorba de fasole cu ceapa rosie , friptura de iepure cu 2 garnituri, multa carne de vanat , ghiveciul facut de bunica cu toate legumele din gradina si orezul bine gatit , cozonacii cu nuca in forma de lut , ……
azi nu pot renunta , la o mancare chinezeasca buna , vita iute cu ardei si castravete , porc cu alune , pui beijing , coltunasi picanti , rata peking duck , o lipie plina de carne si sosuri mancata la un turc in urma cu multi ani, niste carnati subtiri pe gratar tot la un turc in Constanta prin 1993 , caracatita la gratar in Grecia , un Gyros cu 2 Amstel reci in Nea Vrasna, tot ce e facut in ceaun la foc mic si plin de arome , …..si multe alte bunatati ! salutari Adi si spor la treaba in 2012!
spor și ție!
Interesanta tema .. si o provocare pentru o gurmanda ca mine :P
Mancare gustoasa = gustul bun il da, cred eu o proportie justa ingrediente si arome / condimente. Cred ca asta este ceva ce nu se poate invata si tine de talentul „bucatarului” De asta aceeasi reteta poate sa fie gatita minunat sau execrabil.
Gustul care ma incanta cel mai mult = este un gust combinat cu o aroma si este specifica bucatariei italienesti. Este gustul abia simtit de usturoi un pic calit in ulei de masline pe care il regasesti in pastele cu fructe de mare proaspete, de exemplu. Sau crevetii trasi in unt si usturoi .. Cred ca este unul dintre cele mai apetisante gusturi si mirosuri. Pe locul doi vin cartofii la cuptor cu usturoi si rozmarin. Da, cred ca pot spune ca gustul (neaparat subtil, si nu gen mujdei) de usturoi mi se pare cel mai apetisant. La dulciuri – gustul de vanilie rulz :)
Da, clar – mancarurile simple romanesti ma intorc in copilarie atunci cand le fac si cand le mananc.
Dragostea are gust de scoici in sos de vin, sampanie, ciocolata, capsuni, bezea. Ia uiteee – pana sa scriu aici, nu am realizat cu ce gusturi asociez eu dragostea :)
Gustul este foarte important cand fac o alegere. Nu pot sa mananc doar ca sa bag ceva in stomac. E atat de important incat daca am in fata o mancare ce nu-mi place, prefer sa mor de foame.
Sa ai un an bun, Adi Hadean, si sa ne bucuri in continuare cu lucrurile grozave pe care le faci!
mulțumesc, la fel.
Ce înseamnă pentru tine “mâncare gustoasă”?
De la mirosul mancarii pana la prezentarea pe farfurie, eu cred ca mancarea nu are acelasi gust daca nu este servita in vesela care trebuie, vinul parca nu are gust de vin, daca nu este in paharul potrivit (probabil, este doar o impresie a mea). Mancarea gustoasa este, pentru minbe, cea care miroase bine al naibii, dar si in care sa regasesc gustul a ceea ce miros.
Care-i gustul care te încântă cel mai mult?
Caramelul dupa reteta ta, pe care sotul meu l-a descris „dumnezeiesc” (sa stii, ca mi-a iesit a doua oara :D, chiar si a treia oara)
Există gusturi care te transportă, te duc înapoi în copilărie sau în locuri care ți-au plăcut?
Dulcele as spune: cozonacii framantati de mama in albiuta de lemn, la 12 noaptea, lasati la crescut, de ajungeau sa fie 12-13 la numar. Ii mancam calzi, rupeam din ei cum ii scotea din cuptor. Si, sunt convinsa ca exista si prajituri mai bune, dar mie mi-a ramas in cap prajitura cu foi cu suc de rosii :).Si ca usor sarat, placinta cu varza murata, dementiala.
Ce gust are dragostea (știu că aici mă întind dar nu cred că strică să încerc)?
Hmm, nu as putea spune, dar o asociez impreuna cu sotul meu, branza cu mucegai de orice fel, crackersi cu rozmarin, un roze, poate cateva boabe de struguri sau cu friptura de vita care ti se topeste in gura si un vin bun.
Cât de important e gustul atunci când faci o alegere?
Foarte important, daca nu iti gusta bine din prima clipa, nu cred ca merita efortul de a manca.
:)
Mâncare gustoasă= arome, arome, arome. Deci, condimente. Nu contează aşa mult carnea de bază sau leguma, cât direcţia în care o „împingem” folosind un fel sau altul de ierburi, seminţe şi alte componente aromate. Pătrunjelul e fratele meu bun, nucşoara o pun deopotrivă în dulce sau sărat, menta e regină, busuiocul prinţ. Mă încântă gusturile contrastante: pate de ficat cu dulceaţă de căpşuni, brânza cu mucegai lângă strugurii roze, prosciuto şi pepene galben, cartofii pai cu îngheţata de vanilie, etc. Copilăria are gust de gris cu lapte şi silvoiz, pâine prăjită frecată cu usturoi şi unsă cu untură, slană afumată cu roşii proaspete şi pâine din cuptor, palanieţ (nu l-am mai regăsit niciodată), agrişe, etc. Dragostea are gustul şampaniei. Cât de important e gustul când faci o alegere? …Apăi, este! Dat fiind că, aşa cum spune un coleg „tot ce are gust bun conţine mulţi carbohidraţi”, aleg mai degrabă ce e sănătos decât gustos. Deşi, există şi combinaţii fericite pe ici, pe colo ;)
Ce înseamnă pentru tine “mâncare gustoasă”? Cand ma gandesc la mancare gustoasa imi vine in minte supa de galuste a mamei mele pe care o reusesc doar cu pui de tara, ciorba de curcan cu taitzei si bors acru tot de tara…ca deh’ toate de la tara sunt mai sanatoase si gustoase.
Q: Care-i gustul care te încântă cel mai mult? Papilele mele gustative adora gustul iaurtului si gustul cafelei…ma bucur de o cafea ca si cum ar fi ultima iar ultima gura e cea mai buna!!!
Există gusturi care te transportă, te duc înapoi în copilărie sau în locuri care ți-au plăcut?
Da, imi aduc aminte cu placere de colorezii cu lapte pe care ii facea mamaia…nici acum nu inteleg cum ne’a putut incanta si marca pe viata, pe mine si pe ceilalti 19 veri primari, atat de mult o chestie atat de simpla, dulcele pe care ni’l facea ea continea doar apa stropita in faina ca sa se faca niste mici cocoloase,zahar si lapte, care de cele mai multe ori era de capra…nu tocmai placut as spune acum dar atunci era vissss!!!
Sau cealalta mamaie ne facea cocoloashe din floricele de porumb pe care le modela in palme cu zahar topit…doar pt Mos Ajun si asta cred ca trebuie sa fie explicatia pt care avea atatia colindatori.
Ce gust are dragostea?
Oh, aici e mai complicat de raspuns…Pt mine dragostea e un amestec de emotii, fluturi si atingeri.
Nici mie nu imi place senzatia de „limba moarta” in care nu mai simt gustul mancarii. Asa se intampla si cand sunt racita si de aceea mi-e foame mereu. Oricat de mult as manca, daca nu simt gustul e ca si cum n-as manca deloc.
Pentru mine “mâncare gustoasă” inseamna sa fie aromata, condimentata, proaspata, sa simt ca legumele sunt crocante (nu-mi prea plac cele fierte), carnea frageda si neaparat un sos. Un fel de mancare preferat asa ar fi, carne de vita sau curcan cu o garnitura de legume sau orez si 2-3 sosuri.
Gustul care ma incanta foarte mult este dulce-acrisor. este combinatia perfecta cred la mancare.
Scortisoara mereu ma trimite inapoi in timp, la vremurile cand erma copil si mancam orez cu lapte si scortisoara. Cel mai mult imi amintesc de dulciurile mancate in copilarie, nu mancarea. Ciudat.
Dragostea e cand dulce, cand acrisoara. Sa nu ti se aplece. :)
Gustul este foarte important cand fac o alegere. Conteaza foarte mult ce mananc.
Salut! Si eu ma consider o gurmanda, pentru care gustul e foarte important. Am nimerit foarte recent aici, pe acest blog, si am hotarat sa dau urmatoarele raspunsuri:
– mancare gustoasa – greu de definit; in orice caz, ma gandesc imediat la ceva bine sarat, bine copt, care neaparat sa contina si cel putin un fel de legume; fara prea multe arome suplimentare (nu imi plac condimentele, ierburile);
– gustul care ma incanta cel mai mult este cel al ciocolatei, nu cred ca poate exista pe lume ceva mai bun, de la torturi cu ciocolata neagra, sacher, la ciocolata cu violete, pere in ciocolata, pana la finele trufe/bomboane belgiene, bomboane simple, cu alune, fistic, nuci de pecan, martipan, praline sau nu, inghetata cu ciocolata neagra….o incantare! Totusi, nu as putea sa imi imaginez lumea fara mancare sarata; din aceasta categorie, aleg zacusca facuta in casa, salata de vinete, gratarul uscat (chiar spre ars) cu salata de varza rosie, riscovii pe gratar cu putin cascaval, afumaturile (sunculite, carnaciori, pui), pestele fript cu mamaliga si mujdei, pizza cu ton si ceapa (fara sos de rosii), pui cu somon si sos de somon, cartofi copti cu un pic de bacon si usturoi, ardei umpluti facuti de matusa-mea, varza uscata la cuptor…Astea ar fi in top! Mancarea care m-a surprins cel mai mult a fost frigaruie de caracatita cu legume, totul dat printr-un fel de sos cu bucati extrem de mici de usturoi, facuta de un nene italian undeva in Giurgiu!
– gusturi care imi amintesc clar de mese la bunica-mea, in copilarie: oua „in tigaie” (amestecate) cu muschiulet de porc scos de la borcanul din camara, sau cu jumari, servit cu varza acra si zeama de varza, fasole cu carnaciori, cu praz alaturi sau ceapa verde, cacao cu lapte, aroma de paine coapta in casa, aroma de caise, care se strangeau pentru gem/compot sau tuica; tot din copilarie: compot de gutui, combinatie de gust de salata de vinete pe paine si apoi cartofi prajiti cu salata de rosii, facute de mama, miros de ardei prajit si, din copilaria foarte timpurie, aroma inconfundabila de piersici zemoase….Gustul care imi aduce aminte de munte, lemn, fum, cabane, este gustul celei mai bune ciorbe mancate vreodata, la cota 2000, ciorba de porc pe care nu am mai intalnit-o nicaieri, oricat as fi cautat-o! Plus o zacusca de ciuperci! Si zmeura si afinele de pe cararile muntelui… Nu in ultimul rand, gustul unic al prajiturii alba-ca-zapada (cu variantele lamaie, ciocolata, fistic, tavi intregi) facuta de vara-mea in copilarie…
– dragostea are gust de capsuni date prin ciocolata, urmand dupa o ciocolata cu pepperoncino (facem o exceptie aici) :))
– gustul e deosebit de important cand fac o alegere, mai ales daca repet alegerea, adica daca am mai mancat produsul respectiv. Daca e ceva nou, atunci e foarte importanta si imaginea. Spre exemplu, chiar daca imi place ciocolata, nu ma imbie prea mult un tort clasic facut de o gosdpodina clasica, ornat clasic, in graba si fara prea multa imaginatie. Apreciez efortul, dar prefer ceva decorat cu atentie si migala sau decorat mai „raw studiat”, ca sa zicem asa. Deci, in concluzie, la produse noi, vital gustul, dar musai si imagine placuta. La cele foarte cunoscute si preferate, aspectul e inlocuit, ca procente de importanta, de gust aproape 100%.
Cand zic mancare gustoasa imi imaginez deja cum arata, ii simt mirosul placut, aburind si simt cum mi se topeste in gura. Nu are un gust anume, adica sarat, dulce, acru etc. (cateodata nici nu sunt capabila sa fac o diferenta intre ele) , dar simt cum imi incanta deopotriva toate simturile.
Din copilarie cel mai mult ma urmaresc placintele dospite ale bunicii, facute in cantitatii industriale pentru tot blocul si noi toti copiii ingramadindu-ne la lighean :)…Hmm , mi-e dor de ele.
Iar gustul dragostei se identifica cu bucataria franceza, cu arome fine.
*gospodina, desigur
Zicala este de fapt ‘gusturile nu se disputa’, care inseamna altceva.
despre gusturile noastre sigur ca putem discuta :)
putini oameni cunosc zicala initiala, putini iau seama la sensul ei :(
desigur, dar nu zicala-i în discuție aici:).
Mancarea gustoasa pt mine e cea sanatoasa – pregatita atent, cu ingrediente de calitate care se imbina perfect, ajutandu-ne sa simtim aromele de baza, dar si cele subtile.
Ca si exemple:
–mancarea japoneza (indeosebi sushi, supe si salate – e un fel de sushi cu somon marinat pregatit de Naofumi-san al nostru de la Cluj: somon marinat intr-un fel numai de el stiut cu marar proaspat),
–mancarurile sud-americane slatele: lor sunt o explozie de arome, la fel si modul in care pregatesc carnea
–cele asiatice (thailanda, malayesia)- multitudinea de legume si fructe folosite, la fel ca la cea japoneza, de altfel – mancarea chinezeasca pe care am incercat-o pana acum pe la noi si in state e prea grea pt mine, prajeli si sosuri grele.. sunt convinsa ca exista si altceva, China e mare…
– mancarurile lapone, simple: bazate pe somon, cartofi, marar, lapte si berries (de n feluri si cu un gust care depaseste orice limite.. explicatia e simpla: in nord plantele nu au mult timp sa creasca si sa isi dezvolte fructele, asa ca pun tot ce e mai bun in ele in cel mai scurt timp) – nu o sa uit supa de somon cu cartofi si marar, facuta simplu si rapid, mancata la Cercul Polar, in satul lui Mos Craciun.
–Imi plac mancarurile care dau ”umami”, cel de-al 5-lea gust de baza, simtit in toata cavitatea bucala: rosiile, algele, parmezanul (intre timp am descoperit niste branzeturi nordice exceptionale), fragutele
– Imi plac combinatiile dintre legume, fructe si carne, fripturi cu gem-uri/siropuri de fructe, sosuri discrete pe baza de fructe care innobileaza o salata (gen Santos Silva de la Marty, cand e bine facuta)
– branzeturile proaspete si nu numai, romanesti (cas dulce, telemea, branza de burduf, Nasal) – o mamaliga cu branza ca in Maramures, lapte prins (din lapte proaspat, intr-o ulcica de lut, pe cuptorul de paine) – nu am avut bunici la tara, deci am avut experiente din acestea rare si le tin minte.
Din copliarie:
– paine, pe vatra, cu smantana cum scrie la carte si rosii proaspete din gradina (in oras, bunicii mei aveau o gradina de legume)
– Inka tocmai ieri am baut si mi-am amintit gustul
– nucile din septembrie (aveam degetele negre de la atata curatat)
– cozonaci
– spuma de fructe
– kefir
– zmeura, agrese, dude, prune, pere din livada
– tort din blat de nuci cu crema de ciocolata sau cafea pe care il primeam de ziua mea
– iaurul de napolact la borcan, nu se mai regaseste acum nicaieri.
Foarte interesante intrebarile tale si reflectiile pe seam gusturilor. Am avut o colega de facultate care nu simtea gustul sarii de nici un fel, in schimb daca ii adaugai in cafea o cantitate infima de zahar, il simtea imediat, foarte curios nu?
Eu in schimb ador gustul mancarurilor sarate, daca ma pui sa aleg intre un pui bine rumenit, cu mujdei de usturoi si garnitura de fasole verede si o felie de tort cum nu s-a mai vazut, aleg prima varianta. De gusturile din copilarie imi amintesc si am mai povestit despre ele, dar de cate ori am ocazia imi pregatesc feluri care imi placeau cand eram copil. De exemplu am facut cozonac pentru a treia oara in viata mea, pentru ca in zona unde sunt nu prea se „poarta” cozonacii cu mac, drept pentru care mi-am facut singura.Nu au iesit foarte pufosi dar mie mi-au placut pentru ca i-am facut eu.
Referitor la gustul dragostei, nu mai stiu, cei tineri ar trebui sa raspunda la intrebarea asta si cred ca si tu il cunosti foarte bine pentru ca iubesti si esti iubit.
Sa fii asa cum ne urezi si noua de fiecare data, sanatos.
mulțumesc, maria:)
„(apropo, dragi restauratori, supa nu se servește opărită).”
aaa dragi ce? restauratorul e cel care serveste mancarea in restaurant? cu asta ai batut orice imaginatie a celor care sar gardul internetului.
cu stima, un nerestaurator
bubu, înainte să ne dăm deștepți, hai să fim deștepți. ce zici?
http://dexonline.ro/definitie/restaurator
Asta-i din categoria „Daca taceai, filozof ramaneai”.
Uitasem sa raspund la ultimele doua intrebari:
Dragostea pt mine are gust de piersici, capsuni, kiwi si ciocolata…si de ce nu.. branza :). Si miros de mare si munte deopotriva – a se citi brazi, stanci si plaja:)
Gustul, aroma si mirosul (se conecteaza extrem de bine, daca ne pierdem simtul mirosului nu mai simtim aroma si gustul) sunt extrem de importante in orice alegere, inclusiv cand cunosti un om, sau alegi un loc in care sa stai (evident, alaturi de alte simturi si ”feeling”-uri)
Cand aleg o mancare, gustul e pe primul loc, alaturi de ”cantarirea” ei si a modului in care ma voi simti dupa ce o mananc. Deci automat mancarea va fi lejera, sanatoasa.
Important: a ni se face cumparaturi cand ne e foarte foame, riscam sa luam chestii pe care nu le mancam in mod obisnuit (gen junk food), sau care ne fac rau + faptul ca riscam sa cheltuim mult peste buget si apoi sa aruncam mancarea.
De obicei leg aromele si mirosurile de amintiri, de locuri in care am fost sau de vraja care m-a cuprins.Daca doresc sa-mi aduc aminte de vreun moment placut care s-a asociat cu un gusta sau miros…caut reteta si ma apuc de gatit.
Cea mai gustoasa mancare de care am avut parte a fost una simpla si anume : niste paste cu gorgonzola si spanac.
Ce imi place mult si am gustat cu putin timp in urma a fost samosa, pachetelele indiene cu carne de pui.
Mâncarea gustoasă înseamnă pentru mine mâncarea în care aromele se îmbină perfect;nimic nu-i prea mult şi nici prea puţin.Şi desigur…mirosul.Trebuie să aibă un miros…să nu te poţi stăpâni.Evident şi aspectul contribuie aici,deci gustos înseamnă un amalgam de senzaţii.
Cel mai mult mă încântă gustul dulce-acrişor al preparatelor inspirate din bucătăria chinezească şi,of,gustul ciocolatei cu lapte.
Plăcintele cu brânză sărată şi mărar,coapte-n tigaie,pita cu unsoare şi ceapă,găluştele cu prune,orez cu lapte şi scorţişoară,salata orientală cu ceapă şi castraveţi muraţi,sosul”vânătoresc”făcut cu carne de vită şi servite cu macaroane ,plăcinta cu lobodă şi brânză de burduf,etc.etc….copilăria mea indepărtată.
Ce gust are dragostea?- chiar că te-ntinzi-. Dragostea are uneori un gust…amar.Şi pentru că nu m-am gândit la asta de vreo…zeci de ani,dragostea are gustul sandviciurilor mâncate împreună în pauza mare.(El aducea sandviciurile făcute de bunica,că eu eram elevă „internă”adică stăteam la internat).Se pare că e o chestie cu sandviciurile astea,pentru că,la distanţă de vreo 20 de ani,tot gust de sandviciuri a avut.De data asta le făcea el.Un alt el.Care le făcea pentru mine.
La mine primul impact este vizual.Dacă nu-mi place cum arată nu gust.Dacă gust şi nu-mi place,nu mănânc.Simplu.Dacă nu arată tocmai bine şi sunt”presată”de cei din jur,cedez şi…gust.Gustul e bun! Dar tot nu mănânc.Am învăţat să evit elegant aceste situaţii.Mi-au trebuit ceva ani.
Păi,mulţumesc pt întrebări.Că m-am „introspecţionat” cu această ocazie.Nu-i rău! Aştept continuarea.
daca o mancare nu miroase apetisant, nici macar nu o gust. Mirosul este pare-se adanc legat de gust si de modul in care percepem aromele…asa ca doar o limba un strop nefunctionala nu strica per total ansamblul. iar faptul ca sunt nefumatoare si nici bautoare de cafea in mod frecvent imi pastreaza fresh orientarea spre aroma si gust. Pe mine ma incita mirosul de leustean – cred ca este printre putinele care chiar imi „lasa gura apa” de fiecare data. Insa iubesc gustul curry-ului – care de exemplu ca miros de multe ori nu spune multe avand atatea condimente in componenta. Iubesc de altfel si gusturile simple, aroma si gustul unei banane bine coapte, al afinelor de cultura…al unor mere acrisoare, a unei cruste prajite de pui…pentru ca daca mancarea nu are gust bun si aroma, nu are savoare…
Ce înseamnă pentru tine “mâncare gustoasă”?
In primul rand sa aiba un miros placut si atunci cand gust un anumit lucru sa se „topeasca” in gura, sa ma faca sa imi doresc o a doua imbucatura.
Care-i gustul care te încântă cel mai mult?
Gustul de „abia facut” gen: paine calda(desi stiu ca nu e bine sa mananci aluat cald), cozonac cald, ciupercile facute pe gratar, carnea facuta pe gratar…
Există gusturi care te transportă, te duc înapoi în copilărie sau în locuri care ți-au plăcut?
Gustul de ciorba acrisoara, gustul borsului. Mereu aveam bors in casa, facut de tata.
Ce gust are dragostea? Dulce-acrisor ;)
Cât de important e gustul atunci când faci o alegere? Cel mai important. Cu ajutorul gustului poti aprecia un anumit preparat culinar. Ochiul poate fi atras de un preparat care are un aspect placut, frumos, dar acel preparat poate fi oribil la gust.
Desi nu sunt o mancatoare de paine, o mananc ca e nevoie de ea in organism, totusi am ramas cu gustul painii facuta la tara, la bunicii mei din zona Buzaului. Era pe vremea lui Ceasca cand oamenii lucrau zi lumina vara la CAP, si nu mai aveau timp de facut paine. Iar in sat era un brutar foarte priceput care facea paine pe comanda. II ducea bunica faina si drojdia, iar brutarul o trecea la caiet cu 2-3 paini a cate 2 kg fiecare. Asadar eu care nu mancam paine decat cu bosumflari, cand veneau bunicii acasa, seara cu painea fierbinte, mancam cu magiun cu paine pana nu mai puteam. Avea gust de …paine vie. Dupa ce se racea, pentru mine reincepea calvarul mancatului obligatoriu de paine.
Ca sa iti definesc gustul acela trebuie sa mananci vara, sa spargi intre dinti boabe de grau aproape coapte. Si sa simti aroma in cerul gurii.
Fac asta uneori vara cand trec pe langa lanuri de grau. Pentru ca de prin ’90 in satul acela nu se mai face paine buna, ci din aceea turceasca, ieftina si proasta.
Deci pentru mine e un gust pierdut, ce apartine doar amintirilor.
Când mă gândesc la mâncare delicioasă, care mă încântă cel mai mult, mă gândesc la prăjeală de ceapă, la roșii și ardei coapte pe grătar, la gulaș, pui cu smântână, varză cu afumătură, ciorbă de fasole în chiflă, cartofi cu rozmarin, ciuperci umplute, orez sârbesc, etc
Salata de vară în al cărui sos delicios aș întinge și acum, îmi aduce aminte de copilărie, alături de cartofi prăjiți cu brânză rasă și pâine cu parizer și roșii. Tot de copilărie îmi aduce aminte și mirosul de tocăniță de cartofi cu multă verdeață proaspăt tăiată.
Ce gust are dragostea? Habar n-am. Probabil ca are gust de fructe de mare. Cu vin.
Cât de important e gustul? Aș zice, peste 50%. Deși, n-aș putea să mă conving să mînânc fierturi de ștevii, spanac, urzici oricât de bune ar fi la gust. Dacă n-arată și nu miroase suficient de bine, nu mănânc. :D
Toate simturile sunt conectate intre ele. De exemplu cand ai nasul infundat si nu poti mirosi, nici gustul unei mancari nu il vei simti, aproape deloc. O mancare trebuie sa arate bine, sa miroase bine si sa aiba gust bun. :)
Pe mine ma incanta mancarea japoneza pentru ca are un gust exceptional, fara a folosi multe condimente, potentiatori de arome si sare. Gustul bun trebuie sa il poti obtine fara sa iti umpli mancarea de condimente. Gusturile-ti pot fi „educate”. Cand eram mica nu suportam branza cu mucegai, ciupericle, vinetele si pestele. Aceste mancaruri sunt pritnre favoritele mele acum. Cand eram mica imi placeau gombotii, cartofii prajiti si copti, topala de pui cu mamaliga si supa de perisoare.
:)
Ce înseamnă pentru tine “mâncare gustoasă”? – Mancarea de acasa de la mama. Din pacate, imi place mancarea „nesanatoasa”, grasimi, prajli, carne si altele.
Care-i gustul care te încântă cel mai mult? – Dulce-acrisor – ah, mor dupa combinatia asta. Iar pe locul doi, nu stiu daca e frumos sau sanatos, dar gustul usturoiului :D
Există gusturi care te transportă, te duc înapoi în copilărie sau în locuri care ți-au plăcut? – da, painea cu unt si magiun, ceaiul de tei, serbetul de trandafiri, oua-ochiuri.
Ce gust are dragostea – are gust de cafea :D
Cât de important e gustul atunci când faci o alegere? – Pai, depinde de alegere, nu mi-as schimba jobul in functie de gustul mancarii de la cantina :D In rest, tin foarte mult la gust si in plus, daca mananc ceva care nu imi place asa de tare, nici nu simt ca ma satur, nu ma simt multumita… Asociez gustul bun al mancarii cu o stare de multumire.
Mancarea gustoasa e mancarea ce imi transmite mai multe arome in timpi diferiti, Exact cum o face vinul, care la primul contact cu papilele are un gust si apoi parca se deschide, cu o alta savoare.
Imi place gustul dulce, indiferent de ce preparate e vorba. La capitolul asta cred ca sunt una dintre cele mai ciudate persoane pe care le cunosc pentru ca nu-mi place deloc mancarea picanta, daca e picanta, deja nu mai simt niciun alt gust, ci ma concentrez doar la modalitati de a nu-mi mai lua gura foc in timp ce mananc.
Gustul care ma aduce inapoi in copilarie e gustul sarmalelor facute de vecinii care ne chemau la pomana, iar dragostea are un gust dulce-acrisor, ca al ciocolatei cu lamaie.
Cât de important e gustul atunci când faci o alegere? Ma refer doar la alegeri culinare, mai intai de toate important e cum e descris preparatul (daca vorbim de mancarea de la restaurant), apoi e important cum arata, pentru ca abia apoi sa poti sa iti dai seama daca ai facut cea mai buna alegere in ceea ce priveste gustul. Deci gustul vine abia pe locul 3
multumesc pentru al doilea sens al restaurator-ului.
gusturile sunt de-ale trupului.
e frumos sa-ti delectezi papilele cu ele
sunt ispite frumoase
perceptia lor insa, se poate modifica in timp
acelasi dobos, inainte si dupa un post de 2 luni, vei avea cu totul alta perceptie despre el
1.Care-i gustul care te încântă cel mai mult?
Impartasania
2.Există gusturi care te transportă, te duc înapoi în copilărie sau în locuri care ți-au plăcut?
– conserva de vita, incalzita in rucsacul de pescar batut de soare, cu rosie si paine
– paparaie intre 2 felii de paine dupa ce le-ai plimbat pe la Rameti o zi
– gemul de macese, inainte de a-l fierbe mama si a-l da la duntz :)
– gagaul
– painea cu unsoare si rosie, de circumferinta painii obligatoriu :)
– paine inmuiata in zeama in care faci puiul scazut, cu sare
– turta ce-o prajeam pe plita sobei, din aluatul din care bunica-mea facea taieteii
– painea ipe care lasai sa picure slanina prajita in timp ce-o prajeai la foc pe bat, cu ceapa rosie zdrobita, nu taiata
– nu mai am timp sa scriu :)
3.Ce gust are dragostea (știu că aici mă întind dar nu cred că strică să încerc)?
vezi 1
In sfarsit ma crede si pe mine cineva. Mi-am pierdut gustul ! Sunt 3 saptamani. Am fost racita, nu cine stie ce, dar am ramas fara bucuria asta. Mananc chestii care imi plac, bine, asta fac dintotdeauna, dar nu le simt decat vizual si mental.
Dintre toate câte-s bune pe mine unul ma incanta la nesfârşit aiturile de la Boboteaza!…
“mâncarea gustoasă” – aici ţine şi de cum a gătit mama sau bunica, anumite gusturi s-au format de acolo. La mine, gustos trebuie să fie cât mai simplu. Exemplu – prefer o salată orientală decât o mâncare elaborată cu carne. Înclin spre sărat sau acru, nu-mi plac mâncărurile dulcege. Nu suport sosurile, că roşii, că albe. Un mujdei de usturoi simplu sau hrean cu oţet. Îmi plac mirodeniile crescute în grădinile româneşti. Nu-mi plac amestecurile prea exotice de mirodenii, mă rezum la dafin, piper, scorţişoară, rozmarin.
Gusturi care mă încântă – afumat+sărat (afumat cu lemn, tradiţional, nu cu prafuri, foarte greu de găsit), usturoi (făcut mujdei cu sare şi ulei, fără alte arome) şi mousse de ciocolată făcut cu ingrediente de calitate
”Gusturi … din copilărie” – bulz de Muşcel (cu brânză de burduf, fript în cuptorul sobei sau pe grătar) şi friptura pe cărbuni, de porc sau pui (la pui, după fript, se pune mujdei de usturoi) – chestii simple care se mâncau de sărbători şi conform anotimpului, nu în fiecare zi
Aleg şi după gust, nu ţin diete, dar încerc să împac gusturile mele cu ce e sănătos (soţul are diabet) şi când gătesc şi când mănânc în oraş. Adică la friptură nu vreau musai cartofi prăjiţi, chiar dacă îmi plac, ci mă mulţumesc cu o salată mare lângă. Şi mănânc cartofi prăjiţi sau franţuzeşti în altă zi, tot cu o salată.
1. Ce înseamnă pentru tine “mâncare gustoasă”?
E mancarea mai intai aratoasa, pe care o mananci cu ochii, inainte de a invita papilele la rasfat. E cea care are echilibrul perfect de arome, in care nici un ingredient nu se pierde cu totul.
Care-i gustul care te încântă cel mai mult?
Picant-usor aromat.
Există gusturi care te transportă, te duc înapoi în copilărie sau în locuri care ți-au plăcut?
Omleta cu unt si busuioc proaspat – diminetile de duminica, in copilarie, cand imi facea mama omleta asta.
Ciorba de fasole in oala de pamant – am mancat o singura data la tara, la o vecina de-a strabunicii mele, dar mi-a ramas in minte de parc-ar fi fost ieri.
Ce gust are dragostea (știu că aici mă întind dar nu cred că strică să încerc)?
Ciocolata amaruie cu violete
Cât de important e gustul atunci când faci o alegere?
La felurile pe care deja le cunosc e cel mai important. La cele noi, este secundar, vine dupa vizual.
Un fel de mancare complicat si f. rafinat poate fi pentru mine la fel de gustos ca o felie de paine cu seminte cu branza albastra, o fasole cu ciolan, un biftek tartar, un banana split sau o portie de clatite pufoase.
Gustul preferat sarat-iute-picant (mancare mexicana). Combinatia care nu-mi convine deloc dulce-sarat.
Coltunasii cu branza si smantana sunt cei care ma duc in copilarie ca si branzoaicele si placintele dobrogene, cu iaurt de oaie, facute de bunica la Constanta.
Conteaza mult cum arata mancarea dar e mult mai important gustul. Pot manca usor o mancare aruncata intr-un bol, cu o culoare dubioasa daca, o data gustata, se dovedeste un gulas f. gustos de pilda.
Dragostea are gust de fragi si de cirese.
Din copilarie, mai mult ritualuri si frinturi de gesturi ale bunicii mele: niste cutii austriece mari, frumoase in care se puneau prajiturile de Craciun si de Paste, noptile in care statea treaza inainte de sarbatori – doar atunci mincam dulciuri, plus aniversarile din familie si duminicile.
Ziua cind un copil a iesit la joaca tinind in mina o felie de piine presarata cu zahar; in minutul urmator, am disparut cu totii si ne-am intors cu o felie la fel, mi s-a parut fascinant, nu mincasem niciodata asa ceva.
Un baton adus intr-o dimineata de o prietena a bunicii, l-am mincat cu unt si as mai fi mincat o suta, dar nu era decit unul.
O vizita la o doamna care ne-a dat cas cu rosii si piine proaspata.
Prima sticla de Pepsi cumparata de bunica-mea, pentru ca reclama era „Avint si energie” si credea ca e cu vitamine si imi face bine (femeie educata, de altfel.)
In bucataria de vara, dupa-amiaza la umbra, salata de rosii si ardei in care bagam miez de piine sa termin sosul.
Prajituri de la cofetarie: amandine 1.50 lei, jofre 2 lei, si niste minuni care se numeau chanticler 3 lei.
Cea mai buna ciocolata din viata mea: un baton umplut cu crema care se numea Roll Grill, 1.65 lei, stringeam 5 lei si imi luam trei.
Ce nu pot minca: foarte picant. Pe o scala a gustului picant, ce e pentru altii un 3 pentru mine e 10.
Mai incoace, la virsta matura, sa-i zicem, tot ce misca prin ocean, tot ce vine din Orientul indepartat si din Pacific. Astea sint din ciclul „Maninc si pling”; din partea mea, poate sa nu existe altceva in afara de mincarea asta.
pt. mine chintesenta o reprezinta brinza roquefort (si nici o alta asemanatoare ) , icrele rosii de somon siberian (si nu de pastravul somonizat norvegian – lax-ul) si de anghila afumata….se simte jumatatea slava din genele mele….:)
Frumos articol, recent am vizionat un film pe aceasta tema, il recomand cu drag, „Perfect sense” se numeste. E un film sensibil despre cum ar fi viata fara simturi. Cred ca ti-ar place Adi, avand in vedere ca personajul central este bucatar sef si trece dramatic prin multiple schimbari.
Ai dreptate. este un film sansibil. Arome, dragoste… L-am vazut ieri. Mi-l si imaginez pe Adi in acest rol.
N-am citit toate comentariile, așa că îmi cer scuze dacă o să mai repet idei care au fost spuse.
Dacă stau bine să mă gândesc, ultima mâncare ce mi-a rămas în minte am savurat-o acum două luni, la o degustare de vinuri la Recaș. Acolo am început cu un gulyas dumnezeiesc și am continuat cu o friptură de vitel și cartofi natur cu pătrunjel, toate acompaniate de un Syrah cu ceva vechime. Nimic complicat sau sofisticat. Acum, nu sunt eu in măsură să vorbesc despre gusturi și arome, nefiind decât un biet gurmand, dar pot să spun că mâncarea aceea m-a făcut să visez. Pentru o clipă m-am alăturat zeilor, mi-am depășit condiția de simplu muritor și am atins Nirvana. În acele momente nu am uitat de tot ceea ce mă înconjura, de greutățile vieții și problemele lumii. Nu am simțit acea avalanșă de arome, cum arată la televizor. Nici nu era nevoie. Totul a fost perfect balansat și calculat, precum un vals vienez având pe fundal „Once upon a december”. Așa văd eu o mâncare gustoasă: plină de grație și elegantă, dar destul de simplă pentru a nu trimite papilele gustative în lumea celor drepți.
Pentru mine, acesta este gustul fericirii. Când vine vorba însă de gustul dragostei, mă tem că nimeni nu îți poate da o explicație. Poate, cel mult, un înțelept chinez ce a trecut de 100 de ani (nu Chinezu, că el nici nu zici zici că are 100) să îți spună o anecdotă.
Gustul meu preferat este in esenta cel acru!Iar pentru mine gustul dragostei este combinatia unica si perfecta intre dulce si amar!
am citit toate răspunsurile voastre, vă mulșumesc tuturor, sunteți tare de treabă:). nu vă răspund în parte pentru că mă tem că o să umplu căsuțele poștale ale celor care s-au abonart la comentarii. o să mai am o provocare pentru voi săptămâna viitoare, sper să fiți la feld e harnici. noapte bună tuturor, doamnelor și domnilor:).
Poate vei avea purtin timp si pt raspunsul meu, de aceea voi incerca sa fie, scurt, clar si la obiect:
Gustul copilariei
`supa de gaina de la tara, cu galuste
-piure de cartofi cu pui sau parizer pane si sos de rosii, dar nu cu foi de dafin ci cu frunze de tarhon
-desertul, prajitura rasturnata cu felii de mere caramelizate si miez de nuca, eventual una sau doua „lingurite” de frisca, (ca era boierie curata cine avea asa ceva.)
Gustul maturitatii
-ciorba de perisoare acrita cu zeama de varza, adica”moare” lumea daca nu mananca asa ceva…
– somon cu cartofi copti cu rosmarin
– un „mousse aux chocolat” cu condimente (nu cu chili, ci un praf de scortisoara si cuisoare maritate cu doua prafuri de piper)
mulțumesc:)
In copilaria mea, la Tulcea, am mancat mult usturoi frecat. Cu peshte, cu cartofi, chiar si cu pesmeti uscati. Deci pentru mine, mancarea trebuie sa fie condimentata, usturoiata si, cateodata, picanta (nu foarte).
Ce-mi aduce aminte de copilarie, este untul intins pe paine, cu gem, in special de caise. De fiecare data cand mananc, mi-aduc aminte de copilarie si de cum ascundeam pe unde nimeream, feliile unse (eram patru surori, ce vrei…). Tot de copilarie se leaga si mirosul de paine la cuptor, cum facea bunica. Si pe langa paine, atunci cand mai ramanea coca, bunica cocea si cherdele: coca cu putina branza sarata la mijloc, invelite bine, cat pumnul, puse una langa alta, in picioare, intr-o tava mai inalta. Cu variatiuni de branza cu ceapa verde, sau carne, depinde ce prisosea prin gospodarie la acel moment.
Tot de copilarie imi aduce aminte si grisul cu lapte si gem pe deasupra.
Iar gustul dragostei este intruchipat de frisca.
Pentru mine este foarte important gustul. Nu aspectul. Deci cand incerc o mancare noua, inchid ochii si savurez explozia de arome, venita de la mirodenii. Asa am incercat picioarele de broasca, icrele negre, branza cu mucegai. Toate mi-au placut, pana am descoperit si multitudinea de „soiuri” de icre, de branza cu mucegai. Nu toate mi-au placut, desi aspectul era cam acelasi.
Multumim pentru retetele tale fantastice, usor de preparat si gustoase. Imi place si faptul ca ne inveti sa folosim mirodeniile potrivite.
Eu, dimpotriva, cred ca de la tepusa aceea infipta in limba ti se trage :)) Ca doar nu era vorba despre limba…romana :))
mă tem că nu înțeleg
Mie imi place tot ce este a-fu-mat! Tot ce e afumatura sau cu gust vag de afumatura; de aici, si varianta de gust putin amarui, mai ales la vinuri. Gustul care imi aminteste de copilarie, hmmm, carnatul putin afumat si prajit pe jarul din soba din bucatarie de tati al meu; papat-carnatul, zic- cu muraturi dulci-acrisoare si mamaliguta. Priceless!
Am vrut sa spun ca tepusa aceea ti-a ascutit gustul pentru ceea ce faci azi :)
In rest, eu obisnuiesc sa spun, ca noi avem doua limbi: limba cu care gustam si limba…romana. Imi pare rau daca am fost confuz.
Ce înseamnă pentru tine “mâncare gustoasă”?
Fructele si legumele din gradina parintilor mei, spalate la pompa si mancate cand le-ai cules … altadata le mananc direct in gradina, dupa ce le sterg bine de haine :) si o carne buna marinata in vin rosu + cimbru + busuioc + putin tarhon + ardei iute + ….
Care-i gustul care te încântă cel mai mult?
combinatia de putin picant si dulce la marinate, sosuri sau dressing
Există gusturi care te transportă, te duc înapoi în copilărie sau în locuri care ți-au plăcut?
Smantana dulce „trasa” din lapte de vaca crescuta cu iarba si fan si „tulei” si „urlau” :), „slanina” ardeleneasca afumata cu boia, usturoi si … din pacate nu mai stiu ce punea bunica mea pe ea, de gusturile astea mi-e cel mai dor.
Ce gust are dragostea (știu că aici mă întind dar nu cred că strică să încerc)?
De cafea
Cât de important e gustul atunci când faci o alegere?
Calitatea si provenienta alimentelor sunt cele mai importante pentru mine, si consider ca ele dau si gustul.
Eu nu sunt pretentios la mancare dar conteaza gustul si aspectul, nu poti manca ceva ce nu iti place atunci cand o privesti.
Mie imi plac cel mai mult dulciurile, de orice fel :)
din toata ecuatia cred ca cele mai importante aspecte sunt gustul si aspectul. Indiscutabil
„Delicios” articol :)) Multe bunatati.