Tanti Mariana e proprietara casei în care locuiesc. Locuim în aceeași curte, în clădiri diferite. Parcă am locui în curte cu părinții, pentru că tanti Mariana și ai ei au grijă de Tito, au grijă de casă și trec destul de des pe la noi cu câte un vas cu mâncare. Ca aseară, când tanti Mariana a venit cu o ulcică plină-ochi cu fasole frecată, făcută într-o combinație de stiluri. Adică fasolea a fost aleasă, lăsată la înmuiat peste noapte, fiertă un ceas într-o apă și încă un ceas în altă apă, cu ceapă, cimbru și usturoi apoi pusă-n blender și transformată în pastă, cu puțin ulei.
În Ardeal, în unele zone (în zona de curte în care locuiește tanti Mariana de bună seamă) se mai completează fasolea frecată cu un “pârgălaș”, adicătelea cu o lingură de ceapă tocată mare, pusă la înmuiat pe foc mic, în ulei. Eu cred că pârgălașul ăsta, deși gustos, e moartea-n blid, așa că mă feresc de el. În schimb pun peste fasolea frecată un strop de ulei de măsline și oarece verdețuri.
Îmi pare rău că n-am fost de față când s-a săvârșit fasolea asta dar cred (sper) că descrierea v-a ajutat să vă faceți o idee despre cum trebuie să procedați pentru a ajunge la rezultatele din fotografii. Puteți să faceți mâncarea asta și cu fasole din conservă. Puneți cu ea în vas, dacă vă place, o pișcătură de sare și o jumătate de cățel de usturoi mărunțit.
Și pentru că am adus vorba de usturoi, vă spun atât: când simt mirosul usturoiului frecat pe pâinea prosspăt prăjită, am din nou patru ani și jumătate, sunt în casa bunicilor mei din Firiza și primesc micul dejun: pită cu usturoi și cu unsoare de porc, cu ceai fierbinte sau lapte proaspăt. Și e bine.
“pârgălașul ăsta, deși gustos, e moartea-n blid”…hi hi adevar graiesti. s-a intamplat sa mananc de cateva ori si pot sa confirm ca am jucat un “tara, tara vrem ostasi” pe cinste cu sistemul meu digestiv :)))
ce pofta mi-ai facut cu usturoiul ala… crima gastrica iese impreuna cu ceapa aia.
Of, ce bine e sa ai din nou 4 ani si jumatate!!!
Si ce mult imi place cum povestesti!!!
E curios cum unele mancaruri din copilarie ne duc inapoi in timp spre starea de bine, caldura familiei, joc si seninatate si lipsa de griji si cate altele…cred ca uneori mancarea are o dimensiune spirituala, mai ales cand vine cu o portie de iubire si rasfat de la parinti sau bunici.
In Arges mancarea asta se numeste fasole batuta. Din seria: tocana = mamaliga, mazare = fasole, mere gutui = gutui.
Reteta ta imi da pofta sa o incerc in weekend. Multumesc de idee.
Cat despre fasolea frecata din MM….prietenul meu, din Baia Mare si el ca si tine …m-a invatat urmatoarele cuvinte:
-Fiica fostului functionar Fanica,face fasole frecata,fara foc,fara fum,fiindca focul
face fum.
:)
….fiindca fumul face funingine :)
Nu știam ca să gătesc pentru azi, așa că noroc cu tine :))))))))
Nu stiu daca am dreptate sau nu cu ceapa prajita in ulei dar ce am observat eu din experienta mea e ca atunci cand calesc ceapa decat putin si ramane aproape alba face foarte mare aciditate la stomac. Cand o prajesc putin mai mult deci cand o caramelizez nu imi creeaza nici o problema si ma simt excelent.
Ceapa aia merge si cu un pic de boia ca sa fie moartea ficatului pe bune desi e fooooarte gustoasa.
La fasole, am invatat de la bunica, e bine sa pui la fiert un pastarnac, si la sfarsit o foaie de dafin, asa de aroma.
Cum ne aduce aminte mancarea de oamenii dragi…
Multumim de reteta si sanatate la tanti Mariana.
Orianna, de ce să ne chinuim când poate să ne fie bine?:)
Eu iti urmaresc blogu’ de multa vreme, si ma uit frumos la poze, si unele imi plac mult de tot, ca-s reusite.
De la o vreme insa, am observat ca focalizezi pe-o arie foarte mica din poza, cand nu-i musai un close up, si ma enerveaza.
Mie mi-ar placea sa pot sa vad farfuria/mancarea in sine in focus overall nu doar o nuca din ea. Sper sa nu mi-o iei in nume de rau, dar personal, cred ca focalizarea ar trebui sa includa toata portia, daca nu-i un close-up sau vreun unghi ciudat.
Andreea, cred că așa arată această etapă a dezvoltării mele ca fotograf. Va trebui să trecem cumva împreună peste ea. Sper să nu fie prea traumatică:).
Adi, dar daca faci o versiune usor picanta a dulcetei de ceapa, si o pui in cuibulet acolo, deasupra fasolii? merge?
pentru fasole frecata si eu combin versiunile, inmuiat, schimbat de doua ori apa la fiert si pus in oala sub presiune(depinde de felul boabelor, sunt unele mai indaratnice si le mai dau o tura); cand bag fasolea la fiert in ultima apa, pun si dafin, un morcov mic, o coaja de telina si una de pastarnac, o ceapa medie si doi catei de usturoi, apoi blenderuiesc tot; fac de obicei aproape dintr-un kil de fasole uscata, si congelez pentru mai tarziu cateva portii, ca n-am timp de fiecare data cand mi-e pofta sa stau dupa atat umflat si oparit fasolea ;)
miju, dacă ai dulceața la îndemână, merge. dacă nu, e păcat să pierzi vremea:).
Buna Adi!In noaptea de Craciun am colindat-o pe nasa mea draga,impreuna cu familia.Cum am ajuns,nepotica ei Pati,imi spune ca ce pacat ca Tito e plecat si ca nu il pot cunoaste.Si eu imediat am facut o conexiune,si am zis “Tito al lui Adi Hadean?”Ce mica e lumea,tin minte cand am citit articolul asta cand l-ai postat,cine s-ar fi gandit ca e vorba de nasa mea.Pe Tito il vazusem de mult pe facebook,si il tot admiram.O sa vin cat de curand sa il vizitez,Patricia si Rares m-au innebunit zilele astea cu povesti despre el :)
Sper ca ai avut Sarbatori frumoase!
Maestre,sunt si eu din Cluj,dar plecat de ceva timp din tara.Nu departe,doar la cca.700 km,in capitala muzicii,Viena.
Ți-as rămâne recunoscator daca ne-ai da si cateva retete de supe/ciorbe.
Trebuie sa recunosc de câțiva ani,m-am dedicat cratitei,dar la felul II,nu mă bag,ca-i cam greu sa lucrez cu “cuptorul” meu electric.Este prea complicat pentru mine,Încă !
Așa ca,am rămas la supe/ciorbe si sursa mea de inspiratie este GUSTOS.RO
Nu-i rea,sursa,dar daca te-am văzut pe ANTENA cum prezentai,m-am gandit ca poate,poate te sensibilizez cu cele de mai sus si ne dai cateva rețele de pe la noi,de pe vale !
Ce zici,se poate?
Multzam fain !
se poate. mulțumesc. la mulți ani!
Sarut mana,Conasule !
Daca te ratacesti prin Viena,m-as bucura daca ne-am si cunoaste personal.
Iar ca “recompensa”,fiind angajat la Opera de Stat,poate gasim si un spectacol mai usor de digerat…unde sa faci act de prezenta si nu numai.Ce spui,te bagi?
Respectele mele,Maestre !
LA MULTI ANI !
Langa fasolea asta numa bine mere un carnat mare prajit
Pingback: Frigărui de miel cu rozmarin și oregano - Adi Hădean