Acum câteva zile bune m-a căutat cineva de la o agenție, cu o propunere. Propunerea era să scriu un articol pentru un blog comercial, fără să scriu ceva pe blogul meu despre asta, adică fără să trebuiască să fac reclamă unui produs, unei mărci, unui eveniment. M-am uitat puțin la blogul respectiv (atât mi-a trebuit, puțin) și am decis să scriu articolul. E despre amintiri și tiramisu. Și mi-e foarte, foarte drag, pentru că e despre bunicii mei. Și mi-e cu atât mai drag cu cât a doua zi după ce l-am scris, bunica mea de la Pâncota a plecat din lumea asta. A fost o femeie energică și implicată și am iubit-o mult. Vă poftesc să citiți articolul de pe coffeechat.ro. Sper să vă placă. Să fiți buni și să credeți în minuni. Am rămas cu vorba asta de la bunica mea. O să v-o mai spun din când în când.
Foarte frumos scris articolul,si eu am nostalgia asta(cu bunicii!)desi am multi ani peste varsta ta,dar ce-i bun si frumos in viata nu se uita !!Si da,cafeaua daca nu-i vorbita,mai bine bei apa.Iar daca ai norocul sa fie si cineva drag alaturi,atunci este perfect.Cat de putin ne trebuie sa fim fericiti !
Din pacate vine o vreme cand bunicii pleaca :( Daca ar mai ramane cu noi macar putin, putin… Domnul sa o odihneasca in pace!
Nu sunt un fan tiramisu dar nu se ştie ce ne rezervă viitorul(poate nu am dat de adevărata reţetă).Deci va fi încercată(reţeta).Când vine vorba de cafea lucrurile se schimbă, aici nu mai am putere,sunt dependent.Iar dacă e vorbită are o savoare în plus.O prefer fără zahăr( acest “fără” este valabil şi la cele care se beau fără sifon,sau apă minerală care atunci atunci îşi schimbă numele în şpriţ) şi mai nou fără cofeină din păcate ( e musai,cu toate că şi aici părerile sunt împărţite).Dar când sunt cu prietenii la cafenea mă calc pe suflet şi beau una “adevărată” căci normal……..e vorbită.Despre amintiri şi nostalgie mai bine nu vorbesc.Citind articolul tău sigur s-ar potrivi să sorbi între timp şi puţină cafea.Pax et bonum.
Mi-a placut articolul , foarte sensibila introducerea , amintirile copilariei sunt un dar nepretuit , sunt un mare amator de tiramisu , vreau sa-ti spun ca la Armani Caffe din dubai au un coktail tiramisu de senzatie , cel mai bun pe care l-am incercat pana acum . Cu stima
Mulțumesc:)
Am citit articolul desi pe mine de obicei povestile cu bunici nu ma emotioneaza. Si asta pentru ca mi-e greu sa le inteleg din moment ce eu n-am avut absolut nicio relatie cu niciunul dintre cei 4 bunici ai mei (3 dintre ei nu mai sunt printre noi, Dumnezeu sa-i odihneasca). Insa am invatat in timp sa ma bucur de povestile si nostalgia altora desi, cu o oarecare invidie inofensiva, mi-as fi dorit si eu sa am povestile si nostalgiile mele. Felicitari pentru articol, foarte frumos scris, exact in momentul acesta beau si eu o cafea gustoasa la ibric asa ca am savurat articolul intr-un mod placut :)
Fara legatura cu tiramisul sau cu cafeaua, dar in legatura cu bunicii. Doamna Adriana Babeti a publicat un articol senzational intr-o revista de cultura (sper ca nu fac reclama!) despre supe de pui si bunici. Cine vrea poate sa dea search pe Google. La mine, ca si la domnia sa, amintirea bunicilor se leaga de supa de pui. Tot emotionant, la fel ca si articolul tau despre bunici si cafeaua neagra.