Praporul (prapur, prapure, prapore) e o membrană care învelește organele interne, formată în mare parte din grăsime. Tatăl meu folosește de două ori pe an, la Paște pentru a învelși drobul (atunci folosește prapor de miel) și înainte de Căciun pentru a prepara o specialitate a familiei, mușchiulețul în prapor (se folosește prapor de porc). Versiunea pe care v-o prezint eu e ușor simplificată pentru că am făcut-o într-un moment în care îmi lipsea o unealtă, dar o să rețineți următoarea idee:
Mușchiulețul se spală, curăță, zvântă, condimentează cu sare, piper, poate coriandru, zdrobite bine-n mojar. Se umple apoi cu amestec pentru cârnați (fibrele se despart ușor), dacă ai la îndemână un cârnățar sau o mașină de tocat adaptată pentru operațiunea asta.
Mușchiulețul se învelește bine în praporul ținut înainte în apă cu zeamă de lămâie ori puțin oțet. Dacă vreți puteți să-l prăfuiți apoi cu puțină scorțișoară ori să înfigeți în el 2-3 cuișoare. Tata nu face asta, nu-i musai să o faceți, vă spun doar că puteți să-i sporiți aroma și să-i dați o tentă ușor exotică.
Puneți mușchiulețul învelit astfel în cuptor, pe o foaie de copt. Lăsați-l acolo două ore și jumătate-trei ore, la 160-170 de grade Celsius. Se va rumeni frumos, o să miroasă-n toată casa de la el și o să vă fie foarte poftă. Ăsta-i un avertisment prietenesc.
În familia noastră se prepară 4-6 mușchi umpluți și îneliți în prapor de fiecare dată înainte de Crăciun. De mâncat se mănâncă abia de Anul nou, până atunci mușchii stau cuminte în cămară, la răcoare. Praporul topit peste ei acționează ca un conservant. Poate fi mâncat dar poate fi curățat (lucur pe care-l recomand, mai ales dacă a format un strat de grăsime ceva mai gros). Să fiți sănătoși.
Reţeta asta-i valabilă şi la mine-n familie, în Banat. La fel şi utilizarea praporului la Paşti şi la Crăciun.
Acu’ mi s-o făcut poftă, da’ cred că mai mult de drob şi asta probabil pentru că mai durează până la Paşti. :D
la mine e valabilă poate și pentru că tata vine din banat .)
Ahaaa! Posibil. Oricum îi fain să vezi cum circulă reţetele.
Bunica mea facea un fel de pirjoale invelite in prapure. Se cheama cighir si compozitia nu e de cea clasica de pirjoale, ci cumva mai spre lebar. Dar bune tare – mai ales ca nu puteam sa le mincam decit de Craciun (cind se taia porcul) si atunci ieseau doar citeva.
paula, sună delicios:)
FAINA RETETA,SI IN ARDEAL SE FACE DROB DE MIEL IN PRAPORE – EU FAC SI DROB DE PORC CU FICATEI DE PASARE IN PRAPORE, IMI PLACE
Si la noi in familie asa se face. Familia se trage din Bihor, dar traim in Arad.
Pingback: Chiftele-n prapor și salată de valeriană - Adi Hădean