Mi-ar plăcea ca unele lucruri să nu se schimbe niciodată. De exemplu, mi-ar plăcea să știu că oricând mă duc la bunicii mei, îi găsesc acasă, veseli și sănătoși. Mi-ar plăcea să mă pot bucura de ei la nesfârșit. Sigur că-i nefiresc, dar mi-ar plăcea. Prins între limitele firii însă, fac tot ce pot pentru a mi-i aminti. Ieri de exemplu, am făcut mămăligă. Nu un fel ci trei, și dacă nu mă temeam de risipă, mai făceam un fel. O mămăligă simplă de tot (știu că pentru unii nu-i atât de simplu așa că o să dau măsura asta: la trei căni de apă, o cană plină de mălai – aceeași cană – două pișcături de sare și multă răbdare). Am pus oala pe foc, am llăsat apa cu sare să fiarbă apoi am turnat mălaiul. Am amestecat într-una aproape un sfert de ceas, am luat o parte din mămăligă din oală apoi peste cea rămasă am turnat o ceașcă de lapte dulce și am sfărmat un bruș de brânză de burduf. Am amestecat bine încă patru-cinci minute cu oala tot pe foc.
Mămăliga oprită înainte de a pune laptele a ajuns într-o strachină cu brânză dulce de vaci și smântână (mămăligă apoi brânză apoi smântână și iar mămăligă și la urmă brânză) iar cealaltă în două strachini mai mici, combinată cu jumări proaspăt făcute (slană rumenită în tigaie) și brânză de burduf. Ba într-una am pus și puțina brânză de capră pe care o aveam în frigider și i-am pus și un ou deasupra. Am mâncat și m-am bucurat. Ceea ce vă doresc și vouă. Să fiți sănătoși.
Foto: Nikon D3000, obiectiv 50 mm f1.8, powered by Nikoniști.
Amintirea bunicii e legata de mamaliga, insa aceea facuta din faina de la moara, care trebuie bine fiarta dar are un miros si o aroma ce persista toata viata, Retetele tale sint simple dar grozave . Tine-o tot asa . Toate cele bune!!!
Bine ca nu-i sotul meu acasa! Ca daca ar vedea pozele, cu siguranta ar gasi o modalitate de a ma convinge sa ii fac si lui, in momentul asta daca se poate.
La noi,ieri a fost ziua mamaligutei.A ta,recunosc ,arata muuuult mai bine :)
Adevarul e ca amintirea mirosului de mamaliga, usor rascoapta la foc de lemne, in racoarea serii, cand ne intorceam de joaca, o sa-mi ramana vie toata viata…si poate din acest motiv mi-am facut si eu o soba ca cea a bunicilor pe care sa coc din cand in cand un bulz! Arata minunat ce ai pregatit! felicitari ca ne aduci aminte de lucrurile astea!
buna mancare, frumoase amintiri:)
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate
îmi place mâncarea cu amintiri, mă bucur să văd că și vouă:)
Mamaliga in oala (si nu in ceaun) e ca nunta fara lautari si ca mancarea fara sare. Fara farmec!:D
…..maninc orice cu mamaliga !!!!…..cind eram mica ( si a trecut destul de mult de atunci ) dupa ce ma intorceam de la bunici, inapoi la Bucuresti, de cite ori facea mama mamaliga cu brinza ii spuneam ca nu e buna ca nu are gust de mamaie !!!!…..la fel de mult imi place si mamaliga cu lapte batut !!!….multumesc , Adi, pentru placerea ochiului , amintirea gustului si emotia retrairii celei mai frumoase perioade din viata !!!!
waaw, de unde ai luat oalele astea asa dragute? de gustosenii nici nu mai vorbesc :)
de la vechituri:)
Mie asta imi aduce aminte de „bot” cu branza de oaie, pus la marginea sobei sa se topeasca branza, sa se „intinda” ca si cascavalul. Si o bucatica de carnat prajit…. Amintiri din copilarie.
Poti recomanda si un anumit tip de malai din comert, avand in vedere ca unii dintre noi nu au de unde lua din cel macinat la moara? Reteta ta este simpla si cu (sper) usor de facut. Bunica mea o facea in tuci.
mălaiul pentru mămăligă:). scrie pe ambalaj.
Adi, cum ai pus oul? Adica l-ai facut separat in tigaie si doar l-ai pus deasupra cand era totul gata? Sau pot sparge un ou peste mamaliga cand ea este pe foc si el se va face acolo pe loc?
mi-ai adus aminte de bunicii mei .sa aveti pofta.
Totul arata foarte imbietor, chiar mi s-a facut pofta de o mamaliguta , insa am si eu o intrebare ce vas folosesti (sau unul pe care mi-l poti recomanda pentru mamaliguta).