Îmi place măduva? Îmi place. Mănânc des? Nu, din contră, pentru că-i multă grăsime la mijloc. Totuși, o dată la câteva luni îmi fac de cap cu câteva bucăți de os cu măduvă (e foarte ieftină gustarea asta rustică, aporopo). E ușor să-ți oferi mici plăceri, mai mult ori mai puțin vinovate. Iată:
Am pus oasele la fiert în apă cu salvie și sare. Zeama care rezultă e bună de fiert paste lui Tito sau ca bază pentru o supă bună.
După 30 de minute de fierbere, am pus oasele pe grătarul încins (cuptorul e perfect pentru asta). Le-am ținut acolo până s-au colorat frumos.
N-a fost greu să scot măduva din oase.
Mie-mi place măduva cu pâine prăjită, frecată cu usturoi.
Secretul e să nu mănânci multe felii de felul ăsta (una ajunge) și să nu pui un strat de măduvă prea gros.
Sare, piper, chimen – merg bine cu măduva.
Și ardeiul iute se potrivește-n povestea asta.
Atât. Să fiți sănătoși.
Colesterol pe paine ! Manca si mama cand facea supa,cu hrean ! La varsta mea nu-mi mai permit asa ceva(nu mai am sanse sa dau jos kg)!
Hai mai Adi, ca ne innebunesti de cap si pe noi astea mai batrane, care am mai vazut maduva pe paine….Dar painea prajita…usturoi, ardei iute? Mmmmm…Si poti tu sa mananci numai o felie?
o felie? esti simpatic:)
Chiar imi amintesc de oasele cu maduva pe care le fierbea mama si facea apoi o supa ca la mama acasa. Maduva tot asa o ,,reconditionam,,
intr-adevar…doar o felie?
Asta era bucuria noastra cand facea mama supa limpede de vacuta cu taitei facuti in casa…nu pot sa iti spun ce bataie era pe oase dupa ce disparea carnea de pe ele ;)
dush, cum ne-o fi norocul:))
Cine se mai uita la colesterol cand vede asa ceva. Eu unul nu desi ar trebui :)
:))) toate comentatoarele acestei retete sunt femei…care nu ar rezista sa manance “1″ felie (inclusiv subsemnata:)))))
suntem niste femei slabe…. in fata maduvei pe paine prajita :))
ultima fotografie mi se pare una dintre cele mai frumoase pe care le-ai facut (dar sunt “tres” subiectiva, dat fiind subiectul compozitiei:)
anamaria, mulțumesc:)
Cred ca sunt cam 10 daca nu 15 ani de cand nu am mai mancat asa ceva si nici nu am mai auzit pe cineva sa manance asa ceva.
Bun oricum, de te lingi pe degete dar daca exagerezi iti si vin inapoi pe aceeasi cale.
Respectiva era maduva de porc, vita….?
Apropo de grasimi, sunt grasimi bune si grasimi rele, iar in ceea ce priveste grasimea respectiva nu cred ca-i tocmai rea
de vită. sigur că nu-i rea, rău e să mănnci prea multă:).
Ca o observatie personala, merge extrem, dar extrem de bine cu capere…:)
Fetele au dreptate:cum puii mei sa mananci numai o felie?Eu sunt lesinata dupa maduva simpla doar cu sare,asa ca nu vad cum as putea rezista la deliciul prezentat de tine!Maine la piata, la cumparat oase si pe urma festin;de abia astept!
sorana, să-mi scrii despre cum a fost:)
Ce deliciu :) Pe vremuri mancam maduvioare,momitze,fudulii…..hehe,ce vremuri.Acum nu le mai gasim
vremurile nu, dar restul se mai află:)
Atâta de rău mi s-o făcut mai demult de la asta (asta că n-am mâncat tocmai cu simţ) … da’ tot nu mă las. Când prind câte-un os, a meu îi.
Pingback: Adi Hădean | Măduvă pe pită | Șmen.ro
Adi, mi-ai facut pofta de maduva. As manca-o in fiecare zi, dar din pacate e prea grasa. Buna idee sa pui oasele intai pe grill. Am sa incerc si io. In Maramures o mancam mult prea des, atunci nu-mi faceam probleme cu colesterolul, hihi.