Leapșa asta a plecat de la Cristian China și a ajuns la mine din două surse: Lumea Mare și TVDece, două bloguri de familie. E despre cărțijiu și relația noastră cu ele. Parte din relația mea cu cărțile a inclus noțiunea de cadou. Am început să primesc daruri sub formă de cărți încă din copilărie, ba de la mama, ba de la tata, ba de la școală, mătuși, unchi sau prieteni ai părinților. Apoi am început să mi le dăruiesc singur, cumpărându-le din banii primiți de la bunici pentru prestațiile bune de la școală ori din banii obținuți din vânzarea sticlelor spălate (uram sticlele uleioase dar pentru o oră în anticariatul din centrul vechi al Băii Mari aș fi făcut orice). Cărțile au fost cei mai buni prieteni pe care i-am avut în copilărie. Naiv ori nu, insist și în a le dărui cărți copiilor prietenilor mei. Mă încăpățănez să cred că viața unui copil e mai mult decât televizor, calculator, jocuri video. Voi cum stați? Mai primiți cărți? Mai dăruiți cărți?
Pentru că am fost provocat, voi alege o carte din biblioteca mea și i-o voi dărui Patriciei, nepoata proprietarilor casei în care locuim. E prietena lui Tito și prietena noastră. E isteață și îi place să citească. Și să scrie. Vă provoc să dăruiți o carte unui copil. Provocarea merge ca leapșă țintită spre Lucia Verona, Liviu Alexa și Vlad Petreanu.
Și pentru că azi e ziua de Florii, le urez multă sănătate și viață faină Florilor de ambe sexe care-mi citesc blogul (ori nu). Încep cu bunica mea din partea tatei, care-i Florica. Să Aveți o primăvară minunată.
Imi place sa citesc si sa recitesc…imi place sa primesc carti in dar dar nu si sa daruesc (mai bine le las pentru mine:)))) oricum daruesc carti celor care le merita…..:))))
Mi s-a incalzit inima cand ai spus de vandutul sticlelor; asa faceam si eu bani cand eram mica, furam plase intregi de sticle pe care mama planuia sa le foloseasca pentru diferite sosuri si muraturi si le vindeam. :) Cat despre daruitul cartilor, eu aproape ca nu mai reusesc sa ma gandesc la alte cadouri pentru cei dragi. Mai ales ca exista cate o carte pentru oricine :)
…si Patriciei mele, de 1 an si 4 luni ii plac la nebunie cartile :)…ii cumparam foarte des, jucarii mai rar :)
Nu m-am putut debarasa de obiceiul asta demodat. Da, daruiesc, persoanelor pentru care chiar conteaza continul lor, nu doar aspectul copertii si cum ar arata pe noua mobila din living.
In primul rand, La multi ani, bunicii tale! Sanatosi sa fiti cu totii! :)
Dap, imi place sa daruiesc carti. E un dar de suflet. E un dar de casa. Asa cred eu. :)
Daca stau sa ma gandesc putin, cred ca am mai multe carti noi in ultimul an decat articole vestimentare. Si asta spune ceva.
Ultima oara cand am dat cadou o carte a fost pe 26 februarie, anul asta, verisoarei de 8 ani. Si am fost amandoua foarte mandre si bucuroase, ea pentru ca era cu witch, si adora witch – si mie.. ei, bine, pentru ca era multumita. Ii sclipeau ochii :)
Celei mari i-am luat Romeo si Julieta, si din nou, a avut succes. Acum stie pe de rost toate melodiile din musical :D Problema este ca le si canta prin casa..
Imi place sa daruiesc carti.. daca pot darui una din cartile pe care le-am citit si rascitit unei prietene si sa stiu ca o apreciaza la fel de mult ca mine, mai bine de atat nu se poate. Imi place sa dau cadou si semne de carte.
Bun topic :)
Salve Adi!
Sa- ti tii obiceiul cu cartile! Un lucru minunat, nu prea apreciat de generatiile care vin in urma noastra!
Toate cele bune!!!
Imi plac cartile si imi place sa citesc. Imi place mirosul de hartie si cerneala… jocul cuvintelor care-mi alearga prin fata ochilor, de la o pagina la alta. Picotelala placuta si ochii impaienjentiti de “imagini” si “personaje”, s-apoi… trecerea usoara a povestii in vis…
Urmeaza sa-i daruiesc o carte prietenei mele, de ziua ei. Nu m-am hotarat care anume, probabil vor fi mai multe.
*picoteala