Porcul Nini e un porc fericit și cu o meserie bănoasă (sigur, partea cu banii îl interesează mai puțin): e găsitor de trufe. Are cinci ani și e o “ea”. Va mai lucra încă 5 apoi va ieși la pensie. Asta nu înseamnă că va deveni jambon și cârnați ci că se va bucura de grăunțe până la sfârșitul firesc și natural. Nini a învățat de mică să găsească trufe (acum e mare, are cam 270 de kilograme), printr-un program de dresaj care a durat trei luni. Despre cum se dresează nu am primit detalii, e secret. Am aflat doar că implică recompense și multă, foarte multă răbdare. Cel mai greu e să înveți porcul să nu mănânce trufele.
Uneori mai uită că trufele nu-s pentru ea și atunci e necesară intervenția căutătorului de trufe. Apropo, căutătorul pe care l-am cunoscut în Dordogne (Aquitania), domnul Chaume, ne-a spus că trufele sunt simbioza dintre stejar și pământ. Sunt niște ciuperci care cresc pe rădăcinile stejarilor tineri și se recoltează în intervalul 15 Noiembrie-15 Februarie. Se vând cu bani buni, costă între 600 și 1200 de euro kilogramul, în funcție de calitate și de situația pieței. În regiunea Dordogne cresc trufe negre, cu aroma mai intensă ori mai discretă, în funcție de sol. Ele ajung în restaurantele scumpe ori pe la casele cunoscătorilor și împodobesc (da, sunt o podoabă, oricum ar suna asta) tot soiul de mâncăruri, de la banala omletă la unele sufleuri ori fripturi sofisticate.
Domnul Chaume e fermier și stăpân de porci “trufași” (are doi). A fost de acord să țină o demonstrație pentru noi, “țăranii”. A ascuns câteva trufe pe un teren și a adus porcul să le găsească. Lucru bun pentru el, porcul a găsit și două trufe sănătoase și zdravene pe care nu le plantase, deci mica demonstrație s-a lăsat cu profit, lucru care ne-a bucurat cel puțin la fel de mult pe cât l-a bucurat pe el litra de pălincă de Sălaj pe care a primit-o de la noi.
Am aflat că porcii sunt mai eficienți decât câinii care caută trufe și că un astfel de porc poate să coste j’ de mii de euro. Am mai aflat că domnul Chaume are o plantație de stejari tineri care i-au produs trei kilograme de trufe în sezonul trecut, după șapte ani de la plantare. Trei kilograme e puțin, dar în anii buni, un recoltator de trufe care deține un domeniu întins, poate recolta chiar și 80 de kilograme de trufe. Faceți voi socotelile.
PS: azi mâncăm omletă cu trufe și sparanghel. S-ar putea să fie trufe găsite de Nini. Să fiți sănătoși.
Dacă mănânci trufe, devii … trufaş?! Oricum, să-ţi fie de bine!
am si eu o nedumereire cu trufele: cresc absolut singure, fara a fi semanat inainte niscaiva micelii? vorbesc in acest caz unde a plantat stejarii pentru a avea propria plantatie de trufe
Bre, iti zic sincer ca nu-mi inspira incredere trufele astea, desi cum spunea cineva, sunt probabil printre putinele chestii naturale pe care le poti manca intr-o viata.
confirm,
trufele din omleta sunt gasite de Nini
Am mancat o singura data “o” trufa si mi s-a parut delicioasa! Ma bucur ca am aflat mai multe despre porcul care a ajutat la gasirea ei.
Cand am citit titlul am crezut ca e ceva reteta care contine carne de porc. :))
Norocos porcul asta… are ocazia si sa guste ceva foarte scump si nici nu e transformat in friptura.
Eu inca nu am avut norocul sa mananc trufe. Desi ciupercile sunt marea mea slabiciune mai rara ocazia sa mananc si alte soiuri decat champinion,
zamfir, sper că nu:)
marius, în păduri cresc fără intervenția omului. în plantații, e posibil să se poată interveni (am auzit doar, n-am detalii de la prima sursă, meșterul pe care l-am întâlnit nu a dat tot din casă).
nina, nu-i musai să ai încredere, important e să încerci când ai ocazia
rofr, m-am liniștit, experiența noastră va fi completă în cazul ăsta:)
paula, lasă că vine și vremea ta:).
Foarte faina povestea, am sorbit fiecare cuvant :-)
Pofta buna la trufe si…nu te gandi la pret in timp ce le savurezi ca sa nu inghiti cu noduri, ok? :-P
p.s. Par tare draguti si Nini si dl. Chaume…
Trufele ca trufele, da’ porcul cat costa??? :P
In cluj sa gasesc undeva specialitati cu aceste trufe? Am tot auzit de ele.
Buna Adi, “te-am descoperit” de ceva vreme, dar acum tin sa-ti multumesc pt aceste minunate interventii…interesanta treaba cu dresatul porcului.
Pingback: Biblioteca virtuală de seară - 6 | impresii din lumea mare
Tare’s faine si interesante povestile tale! O adevarata placere citirea lor.
Simpatic foc porcu! Auzi, sa nu manance el bunatatile?!
Nici eu n-am incercat trufele insa, nu le-as rata daca as avea ocazia. La fel si stridiile. De cognac… nu mai zic. S’tem in post, nu de alta. :D
Acu’ poate poti sa ne zici si noua de ce sunt trufele niste chestii atat de cautate si scumpe. Sunt chiar asa de gustoase?
Chestia cu porcul mi se pare excelenta mai ales ca, dupa parerea mea, porcii sunt niste animale subestimate – sunt extrem de inteligenti si pot fi dresati. Stiu ca sunt ipocrita pentru ca imi place friptura de porc dar cred ca m-as resemna sa nu mai mananc carne de porc pentru o cauza nobila….
Eu una astept impresii gustative.
Anca, daca privesti trufele ca pe o podoaba, ca pe un condiment, merita banii. Un kilogram de trufe poate bucura sute de clienti aai unui local, poate mai putini daca-s pofticiosi si au bani sa acopere pofta. Daca vrei o tocanita de trufe, probabil nu merita. Poate doar daca te numesti Roman Abramovici:). In ceea ce priveste senzatiile gustative e simlu: ori iti plac ori nu.
Salve Adi!
Ma bucur ca ne arati si un crampei din viata de la tara din Franta!
Nu mai zic altceva; au zis bine ceea ce au zis cei 10 ”antevorbitori”!
Toate cel bune!!!
Toate cele bune!!!
oare la noi se gasesc. Eu sunt din salaj si pe la noi sunt paduri de stejar.Imi place ce scrii adi. multumesc si poate o sa incerc si eu candva.
http://www.trufe.ro/trufe-in-romania – informatii despre speciile de trufe din Romania si despre activitatea de cautare a trufelor
Pingback: Adi Hădean | Omletă cu trufe și sparanghel
Pingback: Meșter - Franța și superbele ei povești ascunse
Pingback: Adi Hădean | Paste de casă cu trufe
Pingback: Mușchi de porc cu mascarpone și trufe - Adi Hădean