Rețeta asta a ajuns la noi, fără îndoială, din America, adusă ori de cei care au adus porumbul în spațiul carpato-danubiano-pontic ori de urmașii lui Trăian de la Poplaca, reveniți în patrie la sfârșitul seriei cu petrolul, aurul, artista, copilul și, desigur, ardelenii. Bunica, mama mamei mele, o făcea când eram noi copii, o făcea și când era mama copil. I se spunea “coc cu sodă”, asta pentru că se folosea în rețetă bicarbonat de sodiu, căruia i se spunea la țară “sodă”. Ori “soldă”, nu râdeți. Eu am înlocuit bicarbonatul cu praf de copt și, spre deosebire de bunica mea, am folosit și o cană de mălai fin pe lângă cana de mălai grisat și cana de făină de grâu.
Am mai folosit un ou și două căni de lapte dulce.
Am topit o treime dintr-un pachet de unt de 200 de grame.
Am turnat untul topit peste făinurile amestecate cu un plic de praf de copt, oul bătut, laptele rece și o pișcătură de sare grunjoasă. Am amestecat bine și am turnat amestecul în tigaia de fontă, unsă bine cu unt topit (tradițional se folosește grăsime de porc, parcă-i mai savuroasă pita de mălai cu ea, dar nici cu unt nu-i de lepădat).
Am pus tigaia în cuptorul încins (200 grade Celsius) și am lăsat-o acolo cam jumătate de ceas. Vă dați seama că-i gata făcând testul cu scobitoarea: înfigeți o scobitoare în turtă și dacă-i curată când o scoateți, înseamnă că turta s-a copt.
Pita de mălai (turtă, dacă vreți) e bună caldă, cu lapte rece (dulce ori acru), e bună rece lângă o păpăraie, e bună singură, pe post de gustare între mese (poate unsă cu ulei de floarea soarelui de la teasc).
E bună pur și simplu. Poate le facem și francezilor, dacă tot o să stăm atâtea zile pe capul lor:).
Era să uit: am încercat și cu gem de merișoare. Se potrivesc bine. Să fiți sănătoși.
Desi e facuta din malai arata delicios. Zici ca-i chec. De multa vreme ne bate mama la cap sa ne faca paine de malai si noi tot nu si nu. Ei bine, cu prima ocazie va fi da. :)
Pingback: Experiment | toane | admin
Mama face si o prajitura cu malai denumita sugestiv…”malai” :)). Are mult lapte si e dulce si pufoasa… Din pacate, nu mai stiu reteta.
Alexabdra, poate te ajuta asta:
http://www.adihadean.ro/2011/02/un-chec-%C8%9Baranesc-malai-dulce-de-la-bunica-la-mama/
nina, succes!:)
Arata bine, o sa incerc si eu. Ma intereseaza insa mai mult de unde ai gemul de merisoare.
bunicul meu o manca cu sarmale, in loc de paine
de mult n-am mai auzit sa o faca cineva
Cand or vedea-o frantujii or sa zica ,ca (scuzati!),ai adus aur de le Rosia Montana! Sunt convinsa ca-i tare buna,desi nu mi-a fost dat sa gust inca,dar timpul este in fata,cine stie !
“e bună rece lângă o păpăraie” – sa-mi spui si mie cam ce inseamna, ca banuiesc ca este un regionalism, iar la noi in Dobrogea nu am auzit expresia.
AlexM, eu am gasit gem de merisoare in Kaufland, la raftul de compoturi, langa cel de fructe uscate.
Alex, kaufland
Gabi, o p[p[raie e ca o omletă dar e bătută și are în ea diverse (brânză, ceapă, etc).
Nicoleta, ar trebui să încerci.
amintiri din copilarie ,ca sa -l citez pe Creanga
si noua ne facea bunica ,s-o ierte D-zeu
nu am mai mincat asa ceva din copilarie
ai mei bunici locuiau la granita cu Maramuresul ,(S-M )si acolo imi petreceam toate vacantele .
recunosc o mare parte din retete si imi amintesc de copilarie .
te urmaresc de ceva vreme si am si pus in practica unele din retetele postate
succes in Franta si sa auzim de bine
dar ceva preparate din Banat,cand o sa vedem……….gustam? are Banatul la retete de prajituri,toate de nota 10*****
Am facut aceasta pita de malai pentru ca mi-a placut cum arata(dar si din curiozitate),pentru ca am uitat sa-mi cumpar praf de copt am pus drojdie uscata cu o lingura de faina si putina apa calduta la dospit,am adaugat-o in compozitie si am mai lasat la dospit in tava inainte de a o baga in cuptor;a iesit o:Minunatie!
Multumesc Adi,pentru reteta!
Salve Adi!
Sa li se lase gura apa francezilor dupa pita ta de malai!
Toate cele bune!!!
Chiar ca buna pur si simplu, am facut-o si eu, cu diferenta ca nu am pus doua feluri de malai, sper sa-ti placa si varianta mea: http://bucatarisme.wordpress.com/2011/08/18/patratele-moi-si-aurii/