Aseară a fost Emil pe la mine. Pretextul: pizza cu blat aromat, un blat pe care l-am vândut cu succes în Baia Mare în vremea în care conduceam restaurantul Graffiti (faină experiență a fost aceea, oi povesti-o cândva). Nu am mai făcut blatul ăsta de câțiva ani și m-a bucurat “revederea”, mi-a trezit amintiri, mi-a bucurat simțul gustului. Vreți rețeta? Știu că o vreți. La trei căni de făină am pus o cană și jumătate de apă (măsurate cu aceeași cană), o nucă de drojdie (cam zece grame) înmuiată-ntr-o lingură de lapte cu o pișcătură de zahăr. Am mai pus în aluat un vârf de linguriță de sare și unul de zahăr, o linguriță de oregano uscat, una de busuioc uscat și trei linguri de ulei de măsline extravirgin. Am frământat aluatul un sfert de ceas, cu mâna, să intre aer în el. E gata când e fin, se desprinde ușor de pe mână și e ușor elastic (am folosit făină albă tip 650).
După un ceas de crescut sub ștergar, aluatul a fost gata de lucru.
Un alt lucru important: sosul. Poate fi simplu, din roșii zdrobite – perfect, între noi fie vorba. Dar poate fi și altfel, tot perfect (perfecțiunea are multe fețe): o cutie mare de roșii fără pieliță, o cană de apă, doi căței de usturoi, câteva frunze verzi de busuioc, o lingură de oregano, o lingură de chimen, enibahar și coriandru (împreună cu toatele) zdrobite în mojar și apoi puse în oală, o linguriță de sare și una de zahăr. Se fierbe sosul pe foc mic o jumătate de ceas și se lasă la răcit. Apoi se întinde peste blat. Partea faină e că poate fi pus peste pizza după ce aceasta e scoasă din cuptor. Cu puțin ardei iute, obțineți o alternativă sănătoasă la ketch-up-ul picant. A, da, sosol care rămâne mai poate fi fiert o dată (cinci-șase minute) apoi poate fi păstrat în frigider, sub capac, două-trei săptămâni. Sau poate fi pus a doua zi pe paste.
Nu știu ce am fost în altă viață, că tare-mi place brânza. Am mereu în frigider mai multe feluri. Cu mucegai ori fără, mai tareori mai moale, caș de vacă și brâză de burduf, mozzarella și parmezan. Nu deodată mereu, de cele mai multe ori pe rând, dar dacă deschid acum frigiderul, găsesc măcar trei feluri.
Am întins aluatul în tavă, subțire. Peste el, sos, brânzeturi, ciuperci champignon (folosesc mereu proaspete, cele din conservă mi se par oribile) tăiate în lamele subțiri și bacon feliat subțire. Am mai pus și un simulacru de prosciutto crudo, cumpărat din Kaufland (e criză, în puii mei) cu 9 lei zece felii subțiri. M-am orientat totuși spre cel cu mai puține substanțe pe lângă carne.
Am încins cuptorul (grill-ul cu capac în cazul de față) la 250 de grade Celsius. Am ars prima pizza pe fund pentru că am lăsat-o nesupravegheată. Am mâncat-o și așa, cărbunele face bine la digestie. Celelalte au ieșit ok. O să-mi fac rost de o placă de marmură, să pot face pizza direct pe vatră. Puteți face asta și voi, punând o bucată de marmură în cuptorul aragazului.
Din 750 de grame de făină am obținut 5 pizza.
La un calcul sumar, fiecare pizza m-a costat 2 lei și 50 de bani. Cu tot cu gaz. Hmm. Cam mari adaosurile prin pizzeriile din oraș. Cam puține locuri în Cluj în care să mânânc o pizza comparabilă cu aceea pe care o fac acasă.
Pizza asta a mers perfect cu o sticlă de Fetească Neagră.
Să fiți sănătoși.
Chiar ieri am comandat (ehh, comoditatea asta) pizza. A ta arata mult mai bine cu mentiunea ca pt mine as renunta la branza ca mugegai albastru si as pune altceva, brie de exemplu si as pune mai multe ciuperci. pfff, chiar tre sa fie buuuuna. :)
pentru ideea cu bucata de marmura ai de la mine inca o feteasca neagra :)
de cand ma tot chinui sa aflu cum sa fac pizza sa fie mai crocanta pe fund fara sa trebuiasca sa o ung
Am deja placa de marmura in cuptor de ani de zile. Fac pe ea pizza si paine si de cand o am, nu mi se mai ard prajiturile ;)) Am dat si eu ideea mai departe multora care mi-au multumit dupa prima utilizare :)) De fapt, a fost ideea mamei, nu a mea, recunosc :) O sa incerc si acest tip de aluat pt pizza pt doamna marmura, suna bine!
incearca odata la aluatul de pizza sa pui in loc de ulei de masline sa pui untura de porc, ai sa simti diferenta, eu am luat pontul asta de la un napoletan
Adi, slabiciunea pentru branza cred ca ni se trage de la bunicu’ :)
Pingback: Tweets that mention Adi Hădean | Pizza de casă cu blat subțire și aromat -- Topsy.com
Faine poze…frumoasa ispita….
Ca de obicei voi si anume presta asa ceva de numa numa…..
:)
Apropo draga Adi….
Rupt de realitatea cotidiana si tot pe fuga ma preumblu prin tari si ma gandeam sa cunosc la fata locului si bucatarul si artistul si bucataria ta….
Mi-ar fi de mare ajutor sa stiu unde anume vei mai gati in timpul ce urmeaza…..
:)
Mari, cred că ai dreptate:))
Gabriel, e și asta o idee
Merat, o să-ți placă.
Alex, vrei adresa mea? :))
Paula, poți să pui ce topping vrei, doar să nu exagerezi cu cantitățile. Multe ciuperci înseamnă și multă zeamă, adică blat umed și necopt:)
Jenică, mă bucur să te revăd:). N-am idee unde voi găti în perioada următoare. Deocamdată, doar acasă, n-am evenimente în plan. Dacă apare ceva, scriu pe blog:).
Mersi mult…eu inca sper ca in luna asta sa mai trec inca macar de doua ori prin Cluj, Timisoara, Baia Mare si Satu Mare respectiv Oradea…asa ca daca e , am sa fiu cu ochii in patru pe blogul matale…
Sa fiti sanatosi si dragi si iubiti…
La buna vedere
Arata intr-un mareee fel,eu ador pizza si o fac cel putin de 2 ori pe saptamana,nu stiu daca a ramas vreun fel pe care sa nu il fi incercat.A ta mi-a facut pofta din nou.Stasera pizzaaa !!!
Excelent arata pizza! Si eu sunt un pasionat al facutului de pizza acasa, dar nu reusesc nicicum sa fac aluatul sa fie la fel de moale ca cel al unei pizze comandate din oras. Care e secretul? :-)
Andrei, e o școală întreagă:). Nu trebuie să frămânți prea mult, nu trebuie să faci un aaluat tare din start (adică să pui câtă apă trebuie, chiar dacă la începutul fărmântării pare moale), iar la urmă, după ce scoți pizza din cuptor, să o lași două minute pe o suprafață rece, stropită cu puțină apă.
Ana Maria, baftă!:)
Adi, eu cred că în altă viaţă ai fost francez :)) Mă refer la pasiunea pentru brînzeturi. Iar pizza asta mi-a adus aminte de o altă pizza cu blat crocant, pe care am mîncat-o la Capri, în Piazzetta. Buonissima!
Nu sunt mare specialistă în pizza, dar am fost în multe restaurante italieneşti din Franţa, Germania şi chiar Italia. Am observat că, înainte de a pune sosul, ungeau cu ulei blatul. Am văzut asta şi într-o emisiune culinară italienească.
Mai Adi! Ai un stil de-a scrieee, de-a povesti ce si cum pui tu acolo in minunatele retete…de numa-numa!:))Adica foarte fain!Totul e facut cu talent si (sunt convinsa) din inima (asta e de fapt marele secret, cred!). Retete super, normale, fara fitze, la indemana tuturor, explicatii cu amanunte picante, poze si culori de mare arta!Multumim!Felicitari pt.toata munca ta!
Lucia, eu l-am uns doar pe margini, să se “crocănțească”:)
Laura, mulțumesc.
Si mie imi plac retetele tale care sunt mai traditionale si fara “fite”.Dar am o nedumerire: nu-ti place pestele (toata lumea gateste acum peste !)sau nu am vazut eu postari cu astfel de retete ? Si eu pun untura in aluatul de pizza- si imi place.
ADRI !….cat e de crocant aluatul asta ?…..nu nimeresc nici la D-zeu un aluat nici crocant, nici chiar ca painea…..ma descurci ? :))))….sunt sigura de asta….spor la trebi :p
Nicoleta, nu prea găsesc pește proaspăt. Cel congelat nu mă încântă prea tare.
Rodica, fix cât trebuie! Dacă-l faci așa cum povestesc eu aici, trebuie să ias:)
verific :)) multumesc mult .
Aluatul nu mi se pare iesit din comun, e ceva obisnuit. In schimb, esti singurul care stie sa faca sos de pizza adevarat (mai putin coriandru). Vreau sa spun ca am lucrat intr-o pizzerie de pizzerie la Milano si acolo exact asa faceam sosul numai ca il preparam in oale de 40 de litri, cate 3-4 pe zi. Si mai ceva, italienii nu folosesc branza cu mucegai la pizza. Dar cum totul este una din improvizatiile tale maiestre, merge.
Cu respect Uica Mihai
Corect, Mihai, aluatu-i fix obișnuit, cu diferența (față de pizzeriile pe care le-am văzut eu până acum în România) că are în el oregano și busuioc :) (sosul rămas de ieri capătă o nouă viață imediat, chiar acum fierb pastele) :).
Buna, e primul comentariu pe care-l las aici :)
Imi ploua in gura, dar 5 pizza n-o sa reusim sa mancam, eu si prietenul meu, asa ca voiam sa intreb (sper ca n-o sa razi daca intreb o prostie) daca se poate congela aluatul sau macar tine la frigider cateva zile pana facem o alta pizza?
Si inca ceva, pui drojdie uscata sau normala?
Mersi si spor la gatit!
Miruna, aluatul stă 3-4 zile la rece (4 grade Celsius) și luni de zile congelat. Prefer drojdia crudă pentru că nu are E-uri.
Tot timpu cand fac pizza intru la tine sa caut reteta pentru aluat :))
Asa e, pizza de cumparat nu se compara cu cea de casa. Ideea cu placa de marmura e simpla, ca toate ideile geniale :)
adi azi o fac..mi-e o pofta de imi vine sa mananc ecranul:))..sper sa iasa
Mmm, cred ca incerc azi aluatul, pizza e preferata mea,
o sa elimin branza cu mucegai, ehh, nu reuseste sa se duca elegant si rafina pe gatlejul meu de moldoveanca!
Felicitari inca o data si succes, asa bine ma simt cand rasfoiesc “bucarul maniac”!!!
Oana, comentariul ăsta nu-i pentru mine, așa-i? ):
Vai m-am imbatat cu ceai Adi, scuza-ma ca am scris alt blog mai sus, nu a fost cu intentie….mii de scuze!
Excelenta ideea cu ierburile din aluat trebuie sa o testez si la noi in casa se face pizza macar o data pe saptamana si din cate variante am incercat tot cea facuta acasa ( de mine :) ) e cea mai buna. O sa fac data viitoare asa aluatul. Eu daca am ocazia dupa ce dospeste aluatul il tin 30 minute la frigider, ii da o elasticitate aparte. In fine variante infinite cu pizza asta :)
Mno, mie nu mi-a iesit blatul. :( A iesit prea tare. Nu stiu exact unde am gresit.
Faina am folosit 000, din asta aveam acasa. Cuptorul e model vechi , fara termostat. Am incins cuptorul si am lasat pizza ~20min. Am tot supravegeat-o: sa nu se arda (cuptorul nostru cam arde; trebuie sa fac rost si eu de o placa de marmura), sa nu ramana nefacuta la mijloc…:|
Am sa mai incerc, nu ma las pagubasa atat de usor. :)
Toata familia adora pizza… si asa ca sunt nevoita sa fac destul de des… dar reteta asta de aluat arata ademenitor, asa ca am s-o experimentez cat de repede pot… Iar referitor la branzeturi, cred ca am fost intr-o viata anterioara de pe undeva din Franta pt. ca tot timpul am cel putin 2-3 sortimente in frigider (una de obicei cu ceva albastru sau verde pe ea :)) …
Ela, succes:)
Adi,
Multam pentru cele cateva tipsuri invatate din experienta ta de pizza (nu-mi trecuse prin cap sa pun oregano si coriandru/enibahar/chimen in aluat). Nu inteleg insa cum ai facut calculul la costuri.
Zici ca ai facut 5 pizza cu 2,5 lei/buc. Asta inseamna 12,5 lei total. Din care doar prosciutto zici ca a fost 9 lei… Pai daca pui si niste branzeturi la calcul, ai spart plafonul.
Oricum, sunt de acord cu tine ca pretul/buc este surprinzator in comparatie cu restaurantele, dar cred totusi ca o pizza decenta iese la mai mult de 2,5 lei/buc. Hai macar un 5 lei…
Geo
Geo, e simplu, nu am folosit toată cantitatea de prosciutto:) după cum nu am folosit nici brânzeturi cu kilogramele. Hai să o luăm așa: pe o pizza decentă (de fapt, super bună) folosești cam 20 de grame de prosciutto crudo (90 de bani), 60 ml sos (18 bani), 70 gr mozzarella (70 bani), 20 gr ciuperci (15 bani) și 250 gr aluat ( 25 de bani), adică 2 lei și 18 bani. Poți să mai pui cheltuieli cu gazul și tot nu ajungi la 2 lei 50. Deci am fost generos cu suma:). Sigur, poți să găsești ingrediente mai scumpe dar nu-i musai. Poți să folosești cantități mai mari dar nu-i musai (aici e o chestiune de gust, mie îmi place pizza cât mai ușoară, altora le place foarte încărcată). Da, în cazul de față, dacă folosești brânzeturi scumpe (mă refer la cele cu mucegai, de exemplu), poți să ajungi la 3 lei/pizza dar nu sari de suma asta.
Adi, ai dreptate. Eu imi facusem calculul cu niste variante mai incarcate, cu toate din belsug (probabil din frustrarea acumulata pe la diverse pizzerii, unde toppingurile erau cam rarute…). Dar la o incarcare normala, pretul corect e acolo: 2,5 – 3 lei.
Traiasca pizza facuta acasa!
Adi, felicitarile mele! Voi incerca si eu reteta ta.
De cativa ani traiesc printre colegii mei italieni (la Praga). Am invatat multe despre bucataria italiana si imi palce mult. In fiecare zi fac piata si pregatesc pranzul pt toti cei din birou, si nu numai. ( dispun de o bucatarie mica dar “echipata” cu tot ce trebuie!!)
Am citit despre ” marmura din cuptor”. Imi poti da mai multe informatii.
Multumesc mult!
O zi frumoasa din minunata Praga!
Habana, cu marmura e simplu: măsori cuptorul pe lungime și lățime, mergi la un pietrar și-i ceri o bucată de marmură groasă de uncentimetru și jumătate-doi, care să încapă în cuptorul tău. Mai exist și varianta de a căuta asta în magazinele specializate pe echipamente profesionale pentru bucătării dar e varianta mai scumpă.
adi,ne ai terminat…suntem la birou,fie ti mila de noi….cum poate sa arate si ce foame ne esteeeeeeee.multumim oricum :)
…am folosit aluatul…excelent…a iesit o pizza ca la mama ei acasa…data viitoare am sa pun si poze…urmatorul aluat este cel cu trei parti faina si o parte griss…multumesc de masa, ca a fost multa si gustoasa…
gigi, să-ți fie de bine
florina:))
super ideea cu aromele; io de multa vreme pun pe pizza branza framantata de acasa, usor iute, nu se compara gustul:) . ms pt reteta, o sa o incerc cat de repede!!
am facut si eu si a iesit f buna
Pingback: Adi Hădean | Pizza și făina de ovăz
Tocmai am terminat de copt 8 pizza pentru familie si prieteni. Au iesit fenomenale, cu exceptia primei :) ca am fost la prima incercare de pizza si nu stiam prea bine cum sa o intind, dar am prins ideea repede si urmatoarele au stat ca unse :). Am folosit 800 gr faina de grau si 200 gr gris (am tras cu ochiul si la o reteta de la Jamie), iar sosul e cel mai bun, incomparabil cu cele vandute in comert. Multumim de reteta si sfaturi.
La 3 cani de faina si una jumate de apa ,nu prea iese deloc . Deci ?
Florin, deci… Ce nu iese?
Super pizza ! sunt incantata pentru tot ce ne oferi , multumim !
si acum sa iti spun ca si eu fac un aluat la fel ..in plus mai pun cam 3 linguri rase de gris ….asa am aflat reteta de la o colega care a muncit intr-o pizzerie in Italia !!! va asigur ca este super blatul !!! merita incercat
Salut.
Am retinut ideea ta cu placa de marmura pentru pizza si in sfarsit mi-am facut rost de una. Inevitabil au aparut si presiunile: da’ o pizza cand faci si tu, sa “botezi” placa aia? Intrebarea mea e: incing in prealabil placa in cuptor si pun pizza pe placa incinsa, sau o fac direct pe placa rece, si apoi le bag impreuna la cuptor? Si-nca una: placa o ung cu ulei, sau doar presar niscaiva faina pe ea?
dan, pui placa in cuptor, astepti sa se incinga, pui pizza pe ea.
Foarte tare ideea aia cu placa de marmura.
adi, m-ai innebunit mental ! daca erai femeie te luam de nevasta indiferent de statutul tau social ! hai ca ma pun pe treaba si revin…
Adi, eu sunt de-asta asa, mai incepatoare in ale gatitului si eu am masurat 3 cani de faina ca fiind 500 gr faina? tu vad ca ai dat masura de 750 la 3 cani, ai sa razi poate dar eu inca-s la faza de masurat:)
poate avem căni de mărimi diferite. ca să nu te încurci, cantitatea de apă trebuie să fie aproximativ jumătate din cantitatea de făină.
Mersi Adi, ft bun trucul; s-ar putea folosi si n cazul placintelor sau clatitelor? ce zici?
nu știu ca care truc te referi, nu intru pe postare pentru a vedea comentariile iar asta-i destul de veche, nu mai țin minte ce am scris:).
Uite aici: poate avem căni de mărimi diferite. ca să nu te încurci, cantitatea de apă trebuie să fie aproximativ jumătate din cantitatea de făină.
Si acum eu te ntrebam asa: Mersi Adi, ft bun trucul; s-ar putea folosi si n cazul placintelor sau clatitelor? ce zici?
nu. vorbim despre lucruri diferite, texturi diferite, tipuri diferite de aluat. recomand respectarea retetelor:)
Multumesc pentru reteta. Si mie imi ploua in gura:)) Am o intrebare: pentru numai 2 pizza ce cantitati recomanzi pentru blat?
Multumesc pentru reteta. Am o intrebare: pentru numai 2 pizza ce cantitati recomanzi pentru blat?
Multumim pentru cea mai buna reteta de pizza ever ever. Blatul iese superb, la fel este si sosul perfect, si sugestia pentru topping e bun. Pentru cine incearca doar 4 pizza eu am pus 400g faina, o cana si inca un pic apa, 15 grame drojdie si a iesit un blat foarte bun, subtire sub topping si pufos pe margine;)In rest am urmat reteta de mai sus. Multumim, maestre.
mă bucur:)
Pingback: Pizza cu aromă de sărbătoare | Alexandrina Coșleț