Cartea de pe budă (17): Crima de la jubileu

Nu am mai scris din luna Februarie a anului 2009 sub genericul Cartea de pe budă. Cu un click pe link veţi descoperi ce-i cu titlul acesta. Cei care ştiu deja, nu vor mai descoperi nimic, însă vor afla că mai citesc şi alte cărţi pe lîngă cele cu reţete ori poveşti culinare.

Am luat imaginea aceasta de pe blogul Luciei Verona, autoarea cărţii. Am cartea acasă, i-am şi făcut poză dar postez de la mama, din Baia Mare iar laptopul, cu poze cu tot, e la Cluj. Şi dacă tot sunt la linkuri, mai pun unul, spre site-ul editurii Tritonic (de acolo puteţi comanda cartea). Şi acum, despre carte:

Roman poliţist (puteţi deduce asta din titlu, desigur), scris în felul proaspăt tonic şi amuzant al Luciei. Ar putea fi începutul unei serii. Chiar mi-ar plăcea să fie. E drept, mie îmi plăcea revista Pentru patrie doar pentru misterul din paginile de mijloc pecare îl rezolvam destul de repede. Simt nevoia de mister, de provocare pentru imaginaţie şi spiritul deductiv, iar Lucia Verona ştie să ofere şi mister şi provocare. Crima de la jubileu e o carte bună dar are un defect: se lipeşte de cititor ca marca de scrisoare, lucru care-ţi poate da peste cap programul într-o zi de muncă. Poate fi în schimb foarte utilă într-un drum cu trenul de la Bucureşti la Cluj ori unul cu avionul de la Viena la Singapore. Nu vreau să vorbesc aici despre personaje sau intrigă, ştiu că sunteţi isteţi şi aţi putea deduce lucruri care să vă strice bucuria lecturii. Am scris postarea asta doar pentru că-mi place cartea şi pentru că vreau să v-o recomand cu căldură. Să fiţi sănătoşi.

Tweet