Postarea de azi e pentru prietenii înspăimântați de ideea că odată ajunși în Asia vor fi nevoiți să mănânce doar picant ori doar pește, doar mâncare asiatică ori, Doamne feri, vor fi nevoiți să rabde de foame odată ce se vor termina sandwich-urile de acasă. Nici vorbă de așa ceva. Pe tot traseul parcurs de la Singapore până la Cha-am (mai avem de mers dor două ore și un pic cu mașina până la Bangkok) am găsit o mulțime de locuri care oferă mâncare europeană ori western food, cum îi spun oamenii pe aici. E drept, e puțin mai scumpă decât mâncarea locală, dar nu mai scumpă decât dacă ai mânca-o într-un local decent din Cluj, de exemplu.
Ieri, după o sfântă de ploiță musonică (și să nu mai aud că p-aci nu-i muson, muson nu înseamnă neapărat inundații și vijelii, musonul e sezonul ploios din Asia de Sud-Est, care în Thailanda ține până aproape de Octombrie) am iești cu Raluca pe terasa Verandei. I s-a făcut foame și dorea ceva mai apropiat de gusturile ei (dacă eu mă dau în vânt după pește, creveți, ardei iuți și orice experiență culinară nouă, Raluca nu-i defel așa).
Am cerut un suc de portocale for the lady. Trebuie să știți că sucul de portocale de aici (și orice suc din fructe în general) e cumva..altfel decît cel de acasă. Gustul e umlt mai intens și mai apropiat de fruct.
Pentru mine am cerut doar cafea. Eram puțin flămând dar așteptam să se trezească Răzvan, să mergem să mâncăm red sanpper și tom ka, supă de pui cu zeamă de lămie și lapte de cocos.
În scurtă vreme au sosit pastele, împodobite cu frunze de busuioc. Mi-am cumpărat dintr-un magazin din Hua Hin o pungă cu semințe de busuioc dulce. Miroase fantastic și aromează perfect orice mâncare cu carne, orice salată ușoară. E diferit ca aspect față de cel pe care-l găsim noi în supermarket și are aroma mai fină.
Până s-au răcorit puțin pastele, eu mi-am văzut de cafea, Raluca de suc și Răzvan de somn (ne treziserăm devreme pentru a ajuge la piața de dimineață).
La carbonara aici de față, bucătarul thailandez a adăugat niște cozi de arpagic tocate, două-trei ciuperci și puțină șuncă friptă și caramelizată. Sigur că nu-s carbonara ca-n Italia, nici măcar ca-n România, dar nici nu-s green curry.
Am gustat și eu din ele, să văd ce numea Raluca “amprentă locală”. Am presupus (și nu cred că am greșit) că în loc de smântână dulce, din care nu am văzut pe nicăieri pe aici, au folosit lapte condensat, gros și destul de dulce. Iar șunca folosită, destul de dulce și ea, nu-i chiar ca a noastră, în care sarea abundă.
La urmă, the lady a fost mulțumită, lucru care m-a mulțumit și pe mine.
Pentru a putea mânca excesul de sos, la masă au venit și două felii de baghetă, prăjite discret și stropite cu ulei cu usturoi. Foarte bune.
Gata povestea. Să fiți sănătoși.
In Asia in general considera laptele si produsele aferente nesanatoase. Deia nu prea gasesti si unele produse lactate din super markerturile lor is la fel de autentice precum mango si bananele la noi. Fa ceva cu gorgonzola si ii omori ^_^ .
Btw, ai vazut banane mici?
am văzut, am mâncat, și crude și prăjite:)
Frumoasa “the lady” ai….sa-ti traiasca! Dupa ce-am admirat-o pe Ea, am vizionat si pastele: arata excelent! Sa ne aduci reteta!
Ma bucur ca am descoperit blog-ul tau…acum orice mancare fac vin repede sa ma consult cu tine….sa vad cum ai preparat tu respectiva mancare,…dar ce spun eu,tu faci arta,nu mancare,salivez numai citind ce scrii…oricum aveti grija sa veniti sanatosi acasa…nu vrem sa te pierdem!
Cu gandul la galustele cu prune pe care le voi face inspirandu-ma din reteta ta,am uitat sa pun un a la numele meu…
Salutari Ralucai si prietenilor tai!
Andreea, mulțumim, Doamne ajută!
Adi, in Thailanda, acum este sezonul musonic (ploios), in Singapore este cea mai “secetoasa” luna, la fel si in Malaezia… Si, intr-adevar, poti sa te duci in Asia de Sud Est si sa nu mananci decat mancare europeana, poti gasi fara probleme… unele sunt insa cam fusion… am mancat in Bangkok pe Khao San, spaghetti care erau de fapt noodles (iti dai seama ce gust aveau cu ketch-up de la Heinz :) si niste tortellini care aveau cam 25 cm pe 25 cm :) probabil facute acolo pe loc in bucatarie de tanti Choi :)
Imperator, tocmai ce venirăm din Malaezia. Să știi că luna lor secetoasă ne-o cam udat fâșu’:). Cât despre fusionul de pe Khao San, așe-ți trece, dacă pui ketch-up pe paste! :-))
Buna!.sunt noua pe aici si am incercat deja una din retetele tale.Am facut un tort dupa reteta ta…..mhmm…delicioasa,tort alb cu crema de ciocolata.Imi plac si povestirile tale din Asia pe care le asterni in blog. …sa auzim de bine…
Au niste dulciuri foarte bune si care arata foarte bine in Thailanda.
Am fost de un revelion acolo si am ametit de varietatea si
gustul lor delicios .