Mi-am dorit mult experiența asta și am avut oarece emoții, recunosc. S-au risipit de cum am îmbucat prima dată din tăiețeii scufundați în supa sea food tom yum (yummee-yummee), o supă roșie, plină de scoici, creveți și bucăți de pește și calamar. Pe asta am mâncat-o la două ore după ce am ajuns în Singapore, după ce am văzut că nu avem unde să dormim, într-o pauză de căutări, la marginea cartierului Little India, pe terasa unui restaurant chinezesc (e o ciudățenie, Little India e plin de restaurante chinezești iar în China Town se află cel mai mare templu hindus din Singapore). Mirosul supei m-a cucerit pe loc, vă spun drept. Poate o fi fost la mijloc și oboseala combinată cu grija pentru acoperișul de deasupra capului dar în momentul acela am avut senzația că mănânc cea mai bună supă din viața mea (mi-a trecut când am mânca laksa, dar asta-i altă poveste).
Sea food tom yum se face fierbând împreună scoicile, creveții și peștele și adăugând în supă sos de soia, oarece tofu, germeni de soia și sos de pește. Și coriandru proaspăt. Nu m-ar mira defel să se facă și în alte feluri, ba m-ar mira să existe o singură rețetă. Aroma ei intensă mi-a amintit de prima supă de pește pe care am mâncat-o, una făcută cu mulți ani în urmă de bunicul meu. Totuși, asemănarea cu mâncarea europeană se oprește aici și e nimerită doar pentru a-i face un bine memoriei mele afective, altfel, e bine să știți că nu se poate compara obiectiv cu nicio mâncare europeană, și aici mă refer, firește, la cele (multe) pe care le-am gustat eu. Habar n-am cât ar costa la noi (probabil 30-35 de lei, judecând după prețul peștelui și-al fructelor de mare din țară) dar aici am plătit pentru ea 4 dolari singaporezi adică aproximativ 2 Euro pentru un hârdău (scuzați) de supă plină cu toate cele pomenite mai sus.
Ca să închei pentru azi, spun doar atât: ce am mâncat prin restaurnatele chinezești din România nu prea are nicio treabă cu mâncarea chinezească pe care am mâncat-o până acum în Singapore (am mâncat mai multe feluri și voi reveni cu o postare despre ele mâine, după ce voi ajunge la internet). Să fiți sănătoși și să ne vedem cu bine.
Aici-șa puteți citi cum a fost ieri prin minunatul ăsta de Singapore.
Hehehe, Adi Hadean faţă în faţă cu aromele Asiei. La ele acasă.
coriandul asta….si fructele de mare….
enjoy your experience! :)
Pingback: Tweets that mention Adi Hădean | Mâncarea din Asia-primul contact -- Topsy.com
Ma bucur ca ai luat contact cu gustul autentic ^_^ . Eu is de parerere ca nu ingredientele , ci tehnica e problema in restaurante la noi.
te uiți nițel cruciș la noodleshi sau mi se pare?
Oare aia nu au si Dim Sum?
Am simÅ£it-o ÅŸi eu în China; mâncarea chinezească de la mama iei, nu are nicio legătură cu ceea ce suntem noi obiÅŸnuiÅ£i. Diversitatea ingredientelor, condimentelor ÅŸi modalităţile atât de diferite de a le prepara – specifice fiecărei zone în parte transformă bucătăria chinezească, cel puÅ£in pentru mine, într-o continuă descoperire ÅŸi învăţare. La europeni a “prins” un anumit stil, care distorsionează simÅ£urile, ÅŸi care, din păcate, pentru mulÅ£i europeni, cam aÅŸa rămân.
Bucuraţi-vă de ce găsiţi acolo!.
Să ne vedem cu bine!
Pingback: foodie.ro » Nonya Chicken Curry
Dragule, de-abia asteptam ceva si despre mancare. Chinezeasca e printre preferatele mele si deja ma scurg pe aici de pofta. Trebuie sa iau masuri in zilele urmatoare. Totul pana aici! :)
de ce esti rau acum si ne faci si noua pofta de Asia? ;)
Ce bine ca nu sunt fana mancare Asia; eu sunt mai conservatoare si-mi plac mancarurile noastre, mai ales cele mai usoare ca e vara; as vrea sa-i uimesti pe oamenii aia cu ceea ce stii tu sa faci si nu vice versa. Pana una alta e dragut ce faceti, va invidiez. Sa fiti sanatosi, vorba ta.