Titlul nu e o jignire adresată cuiva, e mai degrabă un alint adresat prânzului de azi pe care l-am tomnit din resturile de iari (mă rog, nu-i 100% resturi dar de acolo am pornit). Îmi place să pun la lucru mîncarea rămasă de ieri în frigider, nu mă împac cu risipirea mâncării și cred că în zilele pe care le trăim, nimeni n-ar trebui să se împace cu așa un obicei. Desigur, nu vă pot obliga să gândiți ca mine dar poate vă stârnesc interesul spre reciclare prin exemplele pe care le postez uneori aici. Iată ce am făcut azi:
O parte din friptura de vită pe care n-am putut s-o mănânc ieri, a zăbovit peste noapte la rece. Interesant e faptul că a rămas tot fragedă, semn că am preparat-o corespunzător din prima.
Am găsit câteva ciuperci pe un fund de caserolă.
Doi morcovi, doi căței de usturoi, o ceapă și un bruș de caș de la Bistrița mai aveam prin frigider pe lângă frigul care-i normal să se afle acolo.
Când le-am pus pe toate pe masă, nu știam ce se va alege de ele. Am tăiat mai întâi carnea în fășii subțiri și apoi m-am prins că de o pun degrabă pe foc se va întări și pas de-o mai înmoaie după aceea.
Prin urmare, am tăiat ceapa solzișori, am zdrobit usturoiul, am tăiat morcovii în rondele subțiri și le-am pus la sotat în puțin ulei, pe foc mic-mic, preț de un sfert de ceas, până s-au înmuiat morcovii.
Am pus apoi ciupercile în tigaie și le-am sotat cinci minute, împreună cu legumele.
Am luat tigaia de pe foc, am adăugat carnea și am amestecat bine.
Am transferat toată povestea asta într-o tavă pentru cuptor și am acoperit-o cu cașul dat prin răzătoare și am presărat peste ea o mână de frunze de pătrunjel. Am pus-o apoi în cuptorul încins unde a stat zece minute. Ideea de a sparge trei ouă peste caș a venit atât de repede încât n-am mai apucat să-i fac poză.
Am scos minunăția asta din cuptor și după ce s-a răcorit cinci minute am purces la mâncarea ei. A fost bună-bună. N-am spus nimic despre condimente: sare și piper am folosit și nimic altceva.
Nicicând n-au arătat mai bine resturile de ieri.
Și da, oul ăla arată așe, on ptic dalinian. Să hiț’ sănătoși.
Pingback: Tweets that mention Adi Hădean | Vită gratinată (ce ești!) -- Topsy.com
YES! am devenit imuna, nu mai ud tastatura!
no lasă, cu nu mai e mult până mâine.-))
pana maine am de executat un tort de cicolata asa ca o sa fiu imunizata la maxim :))
Iar cu ou? Ma omori de tot…eu mananc un ou pe saptamana, acum care reteta sa o fac?
Cea de ieri sau cea de azi?
Grea decizie.
Nu stiu de ce, la noi in casa nu prea e iubita vita. Cica e tare si nu se compara cu porcul. Eu o iubesc, da nu stiu cum sa fac restul familiei sa o manance.
dush, mai vorbim mâine:-))
Sara, nu-i musai să pui ou, pe de o parte. Pe de altă parte, poți folosi porcul de ieri, dacă se întâmplă să rămână. Cât despre vită, dacă iei vițel sau mânzat și nu vacă bătrână, ai șanse bune să obții fripturi suculente, cu condiția să știi cum să ajungi la ele (temperatură mică, timp îndelungat ori temperatură mare și timp scurt pe grill).
Multumesc, o sa cumpar vitel si o sa incerc prima varianta, temperatura mica, timp indelungat. Vreo sugestie de sos sau garnitura la ea? Trebuie sa evit strambaturile din nas la vederea vitelului….
uite aici o idee și detalii amănunțite
http://www.foodie.ro/2010/06/15/roast-beef/
Vita e super buna si super sanatoasa&satioasa. O ador :)
Adi, jur ca azi nu mai intreb nimic.Da’ sfoara aia e speciala pt cuptor? Cea de la reteta de la foodie. Mie mi-e frica (ce capcana pt bac ar fi asocierea, la cum se invata azi…) deci, reiau, mie mi-e frica de chestia cu sfori prin cuptor.Daca ia foc?
Sara, fii bărbată! Nu ia niciun foc! :-))
Diana, nu-i chiar atât de supersănătoasă carnea roșie dar e bună-bună:-). Și mie-mi place:-).
OK, voi incerca. Multam pentru rabdare.
cum ar fi oare sa mergi acasa, sa te intrebe nevasta ce vrei sa mananci, iar tu… inspirat de blogul lui Adi Hadean sa raspunzi… vita gratinata. ce esti! :)
Sara, cu plăcere:-)
funnydetot, depinde de la nevastă la nevastă, dar în general cred că se lasă cu nemâncat și cu dormit pe preș, în cazurile fericite:-))
Ce vita,bai frate!(buna vreau sa zic)
Mie nu-mi iese niciodata friptura de vita!!!!! :((
De 3 ori am incercat, ori am prins carne din Boul Sfant Apis, ori manzatul ala era contemporan cu Baiazid, nu stiu, a iesit un galos de nici cainele meu ne-figurant nu a vrut sa guste…Sotu’ inca a facut si misto, a zis ca putem incerca sa taiem bucata de friptura cu drujba, doar sa-i schimbe lantul…:((
Am vazut ca recomandati termometrul ala destept, dar in catunul nostru cu tramvaie nu s-o mai auzit de asa ceva.
Exista si alte variante de facut o friptura de vita (cu carne din macelarie, care zic ei ca-i manzat) care sa nu aiba consistenta cizmei de cauciuc?????
Saru’mana anticipat pentru raspuns!