Asta-i mâncarea mea preferată la începutul fiecărei veri. Uneori o mănânc și iarna cu la fel de multă plăcere, mama are grijă să pună la conservat câteva borcane cu păstăi și invariabil capăt și eu măcar trei. Ei, dar să revin la anotimpul care ne topește pe picioare zilele astea. E cald, avem nevoie de mâncăruri ușoare, răcoroase. Mâncarea pe care v-o arăt azi e foarte bună fierbinte dar e și mai bună rece. Nu de la gheață dar rece. Se face din ingrediente puține și foarte ușor. Iată cum am făcut eu:
Am cumpărat păstăile, crude, tărcate și un pic scumpe (5 lei kilogramul, cred că prețul corect e undeva pe la trei lei dar în piețe găsești în mare parte speculanți, nu producători).
Am luat și trei roșii, o legătură de mărar și una de pătrunjel.
Am folosit și o legătură de ceapă verde și trei căței de usturoi.
Am spălat bine păstăile (numite în unele zone “teci”, din motive lesne de înÈ›eles) È™i le-am rupt capetele.
Am tăiat ceapa și am tocat usturoiul.
Am pus toate ingredientele într-o cratiță.
Am pus legăturile de verdeață, spălate bine dar așa cum erau, întregi adică. Am turnat două linguri de ulei de măsline peste legume și am acoperit cu apă, cam trei căni mari (750 de mililitri). Am acoperit cu un capac și am lăsat cratița pe foc un ceas de vreme. La urmă am scos mărarul și pătrunjelul și am turnat în cratiță o cană de smântână acră dizolvată în apă rece și temperată cu zeamă din cratiță. Am mai lăsat să fiarbă ușor două minute-trei.
Sigur că deși am avut grijă, o parte din smântână s-a coagulat, dar asta n-a făcut decât să-mi amintească de bunica, și ea pățea mereu asta când dregea mâncărurile cu smântână. Nu-i bai, oricum mâncarea a fost bună, am mâcat-o pe toată ieri. Ne-a ajutat și căldura, e drept. Să nu uit: dacă în loc de smântână folosiți suc de roșii (cam o cană mare), obțineți o mâncare de post. Să fiți sănătoși.
trimiti si cu DHL-ul la Bucuresti? O caserola mica te rog :)
lasă că presimt că ne mai vedem în vara asta, până nu devin păstăile ațoase :-))
Oare cu o tzara de afumatura cum iasa? :)
PS: Adi, vezi ca am impresia ca dupa revizia de dimineata sunt inversate “Zemoasele” cu “Uscaturile”…
Radu, se rezolvă problemele până pe seară:-) (cu afumătură-i bună ca Dumnezo da’ È™i fără carne mere, măcar din când în când) :-)
Pingback: Tweets that mention http://www.adihadean.ro/?p=8067utm_sourcepingback -- Topsy.com
da, da, da! eu o fac fara smantana (mai la “dieta” asa). chiar ca mi-ai dat o idee buna ptr seara asta ;)
Wow, suna si arata grozav; sa stii ca eu am luat dimineata pastai cu 6 lei, asa ca la tine nu e asa scump; cum am stiut eu ca ai sa ne dai taman o reteta cu pastai, hei, ce ma bucur; multam!
Delicios. Maine si poimaine asta am sa fac de mancare. Adica si varianta asta si cea de post.
PS. Mi se pare mie sau arata putin altfel site-ul? Prima chestie care-mi sare in ochi e aranjarea textului, apoi absenta update-urilor de pe twitter.
NB. Mie-mi place atat alinierea “justify” cat si “left” (cum am impresia ca era); mi se par mai ok decat “center”. Sper ca nu te deranjeaza ca-ti spun, e opinia mea personala.
Cristina, Sys, cu drag:-)
Diana, practic n-am vrut să schimb nimic, incă-s setările date peste cap pentru că-i blogul ușor în revizie. În cele din urmă, totul va fi bine:-)
Aproape ca la mama acasa. (ea mai da drumu si la niste cubulete de cartofi) :)
hai ca iar o dam in amintiri din copilarie, ca asta era unul dintre felurile mele preferate pe care-l gatea bunica vara, da’ ea ii mai punea si ceva rantas, iar zeama era putin mai lunga (aproape ca o supa, dar nu tocmai) :)
oaaai, fasole teci scazuta ….
mie imi place sa pun mai la sfarsit frunze mari de telina si un pic mai mult usturoi; fac versiunea cu rosii-bulion, daca vrea cineva sa si puna smantana e la liber, ca suntem in ardeal. pun si afumatura pomenita mai sus, costita sau ciolan inabusite, dar ajunge doar optional in farfurie, la cine vrea, adica io
abia astept sa se faca in gradina la ai mei, prefer sa o fac proaspat culeasa, acolo la tara, la ceaun
ps: care e originea cuvantului teci? eu asa le zic de mic…
Miju, teacă-teci , că arată precum teaca unei săbii, de acolo bănui că le zice așa. De unde vine cuvântul în sine nu știu dar mă oot interesa repede dacă-i musai:-)
nu, e ok, asta stiam si eu si acum vad pe dexonline ca e din latinescul theca; credeam ca e doar specific regional, preluat din cine stie ce limba conlocuitoare.
Mancarea asta precis, precis am s-o incerc si eu.
Si mai vreau sa-ti spun ca ceapa aceea verde-mov este de toata frumusetea.
Am cautat reteta, si culmea…am si gasit-o, pentru ca mie mi-a revenit un borcan cu pastai conservate din camara mamei (mi-ar fi dat mai multe daca stia ca am ceva talent in bucatarie :)…), asa ca ma indrept spre piata sa cumpar ce zici tu aici… Mai pe seara te anunt cum a iesit. Multumesc!
A iesit o ciorbita… Mi-era prea pofta ca sa ma zabovesc asupra ei…
“am turnat în cratiță o cană de smântână acră dizolvată în apă rece È™i temperată cu zeamă din cratiță”
Invata sa faci mancarea iun mod traditional si sa explici cat mai usor! Prezinti o reteta sau o reactir chimica?
“Dizolvata” si “temperata” ……. profesoara cumva?! O zi buna!
sau….profesor!
Sare!?…Deloc!?
Cine te-ar împiedica să pui dacă simți nevoia?:)