Zilele trecute am intrat în cea mai faină cramă pe care am văzut-o vreodată. E în Timișoara, lângă Piața Badea Cârțan, pe partea dreaptă a pieței cum te duci spre pod. Ce-i atât de special la crama asta? Totul. Începând de la firmă, o bucată de scândură ruptă-n colțuri și mâncată de cari pe care scrie “Crama”. Apoi e răcoarea bortei în care răsună muzică veche-veche și melodioasă, de pe vinil. Sigur, mai sunt și vinurile românești și “divinurile” moldovenești, mobila veche și televizorul rusesc vechi de 3000 de ani dar care încă e funcțional iar peste toate astea e stăpânul cramei, Bughi (așa-i spun prietenii da’ pun pariu că-l cheamă Bogdan), o poezie de om, vesel și când îl doare capul, gata să-ți spună o poveste. Știe să interacționeze cu oamenii, și poate de asta nu m-am simțit “client” chiar dacă am cumpărat băuturi de la el. Mi-ar plăcea să văd mai multe afaceri de felul ăsta (de fapt, mai știu una în Cluj, o să vă vorbesc despre ea în altă zi).
Care e numele cramei din Cluj ? Sau mai bine, care sunt cramele, wine barurile din Cluj? Cunosc doar 4 magazine de vinuri, n-am stiut ca exista si o crama.
Multumesc. O zi faina.
Eduard, nu am spus că-i o cramă din Cluj ci o afacere de genul ăsta:). O să scriu despre locul respectiv în cursul săptămânii (poți cumpăra și vinuri de acolo).
Să nu-ți fie cu supărare, dar din vinul ăla nu m-aș risca să beau :)
Căpitane, the force is strong în vinul acela, nu-l subestima:-)))
Mai este o crama interesanta in Sibiu, la vreo doi pasi de Podul Minciunilor. Era locul preferat de multi dintre studentii de la Academia Militara, care il stiau pe don’ Titi mai bine decat pe multi dintre profesori.
Nu am mai fost de ceva vreme la Sibiu, dar nu cred sa se fi schimbat prea mult lucrurile.
da’ prin piata propriu-zisa nu ai trecut, adi? sunt acolo niste tarani cu niste sunci bio exact pe placul matale. am luat o data de acolo un jambon pe linga care cele mai nobile serrano erau niste biete bucati ignobile de cauciuc.
Toate ca toate, dar vinul acela….. :D