Nu știu de unde rima din titlu dar e suficient de dimineață încât să nu-mi bat capul cu problema asta. O să trec direct la lucrurile importante. Săptămâna trecută m-au vizitat Mircea Groza și Flavius Lucăcel, colegii mei din echipa Niște țărani. Cum ar fi fost oare dacă nu am fi gătit/mâncat oarece împreună? Rău și rușinos, desigur. Motiv pentru care am făcut repede un hummus iar Mircea Groza, care venise de acasă cu un maglavais deja preparat și hodinit, a frământat niște kafta, un soi de mici arabo-otomani pe care i-am tras mai apoi în țeapă spre amintirea unor mărețe fapte de arme ale înaintașilor. Mircea a venit cu tot cu poze de acasă așa că în prima parte veți vedea procesul de preparare al mai sus numitei mâncări.
Carnea (pentru 12 porții), cam 2 kilograme (2/3 oaie, 1/3 vită) se toacă, fie cu mașina fie cu satârul.
Tot prin mașină se toacă două cepe, doi ardei grași și unul iute.

Se pasează apoi împreună cu doi -trei căței de usturoi și cu o bucată de ghimbir proaspăt, mare cât o nucă.

Se pun toate astea într-un bol împreună cu o cantitate sănătoasă de pătrunjel și se frământă bine. Se condimentează cu sare, piper și, de vă place și aveți, cu o linguriță de cumin/chimion.
Amestecul se poate lăsa la hodină de pe o zi pe alta apoi se frământă iar și pentru frigere se pune pe țepușe din metal. Poți să faci și chiftele din el dacă nu ai țepușe, rezultatul va fi la fel de gustos.

Mircea a adus cu el o legătură de țepușe din Istambul, eu le aveam pe ale mele de la Grillshop, le-am pus laolaltă să meargă friptul mai cu spor.

Am âncins grillul și ne-am bucurat de mirosurile ce urcau spre noi de la dânsul.

Mai aveam în frigider niște cârnați dintr-un amestec de vită și oaie. Au mers perfect cu lipiile (pe care le-am cumpărat de la Kaufland).


Mircea a mai făcut lângă kafta și un sos din iaurt (vacă+oaie), sare, piper, ardei iute, ardei gras și roșii. Și pătrunjel. Foarte gustos.
Cam așa l-am sărbătorit pe Flavius, recent premiat de filiala Cluj a Uniunii scriitorilor. A luat “Cartea anului” pentru volumul de teatru “Ceai de fluturi”. Ceea ce ne bucură.
Mă tem că și lui Mircea Groza i-a plăcut ce a făcut. Gata, asta a fost povestea, să fiți sănătoși.
