Beouf bourguignon. Bien sur, my way:-).
Da, în cele din urmă am făcut-o. Am îndrăznit să mă leg la cap cu o oală zdravănă de boeuf bourguignon, tocana perfectă și supremă (nici nu știu dacă-i voie să folosești aceste două cuvinte în același text, cu referire la același lucru, dar nici că-mi pasă, după ce am mâncat ce am mâncat). Mărturisesc, tocmai mi-am destupat o sticlă de L’ame du terroir, vin franțuzesc bun de mere fix la inimă. Sigur că mi-am întrerupt tirada despre boeuf bourguignon, dar e mai bine așa, că prea mă luase valul. Ei, dar să revin. Mâncarea asta pastorală, rafinată de marele Auguste Escoffier, a ajuns în fața lumii largi și nefranțuze datorită unei simpatice și trăznite doamne din Statele Unite, Julia Child pe numele dânsei. Tot datorită Juliei Child m-a apucat și pe mine pofta, n-o să vă ascund asta. N-o să vă ascund nici faptul că m-am abătut de la rețeta lui Escoffier dar asta dintr-un motiv bine întemeiat: boeuf bourguignon face parte din gastronomia franceză de mult prea multă vreme (cred că și Pardaillan și Fausta au mâncat din ea, așa, personaje imaginare cum sunt ei) și a călătorit în timp în prea multe forme (ce țin de același fond rustic, de bună seamă) pentru a o limita la codificarea unui singur om, fie el și maestru lovit de fulgere de geniu cum a fost Escoffier. Mesajul pe care-l transmit cu această ocazie: îndrăzniți, dragii mei. Îndrăzniți căci lumea va fi mereu a celor îndrăzneți, iar bouef bourguignon e o lume vie, mai vie ca niciodată. Hai să vă arăt cum am făcut eu.
Am ales carnea. Gât de mâzat, probabil cea mai fragedă bucățică. Cu os cu tot, pentru că din os ies lucruri bune dacă te porți frumos cu el, așa cum am făcut eu pentru această mâncare.
După ce mai sorb o înghițitură de vin, vă spun că …e parfumat, moale ca o îmbrățișare maternă. Vă mai spun și că am curățat 12 cepe mici-mici, cu gândul tot la mama și cu lacrimi în ochi.
Am mai curățat o căciulie de usturoi și câțiva morcovi tineri, proaspeți.
Sacrilegios ori ba, am folosit și o cană mare de suc de roșii.
Pentru a trasa aromele am folosit cimbru, rozmarin și dafin.
Am așezat toate celea într-o oală cu pereți groși.
Am turnat peste ele un burgund tânăr, zglobiu și roșu. Apoi am turnat și sucul de roșii.
Am mai pus la lucru și două linguri de ulei de măsline extravirgin. Asta pentru că nu am folosit unt. Prea mult unt în bucătăria franțuzească pentru arterele mele.
Am tras aer în piept, am mai admirat o dată frumusețe de oală, am pus capacul și am vârât oala-n cuptor. Am dat focul la minimul-minimului.
După patru ore și un pic…
Ceapa coaptă la foc mic…ah! Îmbucătură dulce și suculentă care face carnea să pălească rușinată.
Sigur, asta până guști prima bucată de carne fragedă aproape topită, îmbibată-n sucuri atât de aromate încât zici că așa ceva nu poate exista.
Nici cu morcovii nu mi-e rușine, au zvâc în gust, chiar și așa, fierți până la capătul fiertului.
Să fiți sănătoși, dragii mei, iar la urmă vă mai spun atât: îndrăzniți.
mancarea ca mancarea, dar descrierea e poezie curata :)
biensur,a great way!:))
N-am ce sa zic “jos palaria”esti nascut artist!
Oare trebuie sa ai mult curaj sa faci o astfel de bunatate?Felicitari !!!!!!!!!!!!!!!!
o simfonie de arome. da tot vinul ii da farmec. ce carne? ce legume? ce bulion? vinul rosu e baza ;). asta e o reteta de impresionat cunoscutii. spor si la mai mare!
your way nu m-ar fi tinut duminica treaza pana la 5 dimineata, curatand, printre altele, peste 60 de cepe mici-mici :p
dar fara ciuperci? but why?
Asa Da ! !
Bun baiat .
ce pofta mi-ai facut! din nefericire barbatul meu nu mananca strop de carne de vita, dar lasa ca pleaca el in delegatie si sa vezi ce boeuf bourguignon incing eu :D
curiozitate: cate persoane s-au infruptat din oala aia? :D
Încă mă mai rog să inventeze ăştia teleportarea să pot apărea pe lângă tine când elaborezi astfel de minunăţi gastronomice.
Pfoaai!
Foarte bun filmul Julie & Julia, dar mai frumos e cum ai descris si pozat totul :).
Touche!!!
acuma, draga adi, spune sincer: cit din vinisor ai pus pe gitul de minzat si cit in gitul de bucatar?
Dragilor, mă bucur că vă place:-).
Mazi, am sperat că fără ciuperci îmi păcălesc jumătatea cea bună să mănânce, n-am reușit, că am pus vin și nu-i place vinul în mâncare:-))
Fatduck, am împărțit vinul frățește, între mine și mâncarea pe care tot eu am mâncat-o:-)
AlexT, stai pe aproape că apare tehnologie în secolul ăsta
Mira:-)
BigBen, mulțumesc
Ama, am mâncat singur tot (un pic a primit și Tito)
Rodica, nu-i nevoie de curaj, doar de foc mic, vin bun și răbdare:-)
Dragoș, mulțumesc
să fim sănătoși cu toții!
Deci da. :) Cine zicea ca-i greu sa gatesti, nu-l stia pe Hadean.
Imi vine sa plang… de pofta
Nina:-)
Reni, lasă că trece:-))
Ah, pot sa miros pana aici bunatatea de beouf :)
Liane, e bine dacă ajunge până acolo:-)
Mi-am notat-o si sper ca Sambata asta sa o aplic. Daca-mi prind urechile te sun :)…
mmm.. arata genial. o intrebare.. e musai vitel? musai gat? nu se poate folosi atla carne? ca prin timisoara e jale mare la caitolul carne de vita. abia gasesc cate un rasol mai de doamne-ajuta, pentru o ciorba de burta.
Vali, trebuie! Maxim, am zis:-)) (sună liniștit). Apropo, se poate face și pe grillul acela cu gaz:-), ba ciar si pe cel cu cărbuni, dacă folosești brichetele potrivite.
Vlad, musai vită, poate fi și pulpă. Mușchiulețul e prea scump iar mușchiul alb e nepotrivit pentru mâncarea asta. Poți să o faci și cu piept, dacă e mai cărnos. Succes.
asta, cu carnea de vita, e si durerea mea :). da’ altceva as vrea eu sa aflu legat de nebunia asta – ce e aia ‘minimul-minimului’ ? :)
Zâno, cum nu poți face salată boeuf cu carne de pui (cel mult o salată de pui), tot așa nu poți face boeuf bourguignon fără boeuf:-). Minimul-minimului înseamnă, după cum îi spune numele, cel mai de jos nivel al flăcării la cuptorul cu gaz, cam 70 de grade Celsius dacă ai cum să măsori.
Buuuuuuuuuuuuuun!
:-)
Chapeau ! cum zic francezii…
De ceva timp urmaresc retetele, am si preparat deja destule si chiar nu pot sa zic ceva ce nu-mi place. Acum am la cuptor boeuful bourguignon, miroase de te…sfinteste. Multumesc ca ai bunavointa de a ne delecta atit prin aceste retete cit mai ales prin comentariile facute.
Maria, multumesc.
Eheeee, cu mancarea asta mi-am impresionat eu nasii in urma cu 5 ani, cand au venit la un pranz facut cap-coada de mine! Am gasit atunci reteta intr-o revista de profil de la noi si pot spune ca a fost, intr-adevar, migaloasa, dar delicioasa. Recunosc ca am mai incercat-o doar o data de atunci, dar dupa ce am vazut minunatul Julie & Julia am zis sa o fac din nou. Iar acum am inca un motiv, multumesc ;)
uff.. n-am gasit nici o bucata decenta de manzat. de vitel nu mai zic. dar m-am suparat si am facut coq au vin. ca e cam aceeasi reteta. mai ales ca am o babutza in piata care imi aduce, daca o anunt din timp tot ce imi doreste inima, la capitolul culinare/gospodarie. si am bagat o minunatie de oratanie, de casa, si bine crescut, la cuptor, dupa multa si migaloasa pregatire.. si e superb. acum se coc si barabulele, in aspteptarea invitatiilor. puiul deja l-am testat, si imi pare rau numai ca nu am facut poze cu tot procesul.
Am facut si eu azi, ca altfel nu mai dormeam noaptea :) Minunat!
fascinante fotografiile, bravo
Manuela, felicitari!:-)
As vrea sa fac maine, imi poti spune te rog cam la cate grade trebuie sa il tin? Multumesc mult
Reni, 150-160.
Si cu toata rusinea… cam cata carne, 1 kg e ok?
pentru cate persoane? 300 gr/persoana ar trebui sa fie suficient:-)
Am vazut ca tu pui rosiile inaintea altor zarzavaturi, sau ma rog in acelasi timp; eu le adaug la sfarsit, nu stiu de unde am auzit eu ca rosiile intaresc celelalte legume daca sunt puse toate odata
O sa incerc si eu mancarea asta neaparat, ai descris-o foarte pitoresc