În Ardeal, chiar dacă ești născut și crescut la oraș, ai în istoria personală cel puțin o partidă de fript clisă la frigare. Există și excepții dar nu vom vorbi despre ele. În vremurile grele oamenii ieșeau la iarbă verde doar pentru clisă friptă și pită picurată, micii, ceafa și pulpele la disc fiind rarități. Acum, când nu-i atât de greu să cumperi carne, clisa friptă pe țepușă se mai face uneori pentru a servi drept aperitiv, alături de un pahar-două de pălincă/horincă. Eu, ca un mândru fiu al Maramureșului, nu mă dau înapoi de la clisa friptă (căreia aici îi spunem slănină ori slană) dar mă simt dator să vă spun câteva lucruri despre ea. Adică dacă-i să faceți lucruri care ar putea să vă dăuneze, barem să le faceți în cunoștință de cauză. Să vedem:
Un mit rural transmis în mediul urban spune că dacă “bagi” o horincă înainte de o felie de pită cu ceapă, ou fiert, caș și unsoare picurată de pe clisa friptă, mai dizolvi din grăsime și nu-ți faci prea mult rău, ba mai mult, anihilezi efectele consumului de colesterol. Să vă spun drept, asta-i o prostie. Alcoolul în sine îngrașă și dăunează iar combinația cu grăsimile nu-i una dintre cele mai fericite, ba din contră. Sigur că gusturile se cam pupă între ele dar e păcat să te minți.
Untura care ajunge pe pâine e destul de păcătoasă, e obținută prin ardere cu flacăra deschisă și nu prin topire la temperaturi joase. Compușii care rezultă de aici sunt destul de periculoși pentru ficat și bilă.
Grăsimea arsă combinată cu oul fiert tare și cu ceapa pot pune-n cur (scuzați exprimarea de șantier) pe oricine pentru că stimulează declanșarea repetată a bilei care inundă tractul digestiv cu minunăția aceea cunoscută sub numele de fiere. Nu-i musai să se întâmple mereu dar se poate întâmpla.
Cu toate că știu bine despre ce-i vorba, nu voi renunța niciodată (Doamne-feri de caz de boală) la clisa friptă și la pita picurată. Pentru că-i gustoasă, pentru că face parte din moștenirea mea culturală (cultură nu însemnă doar să desenezi un ponei roz cu o sulă-n fund). Pentru că gustul grăsimii fripte mi se pare divin, pentru că ceapa unsă cu unsoare din clisa friptă are un gust fenomenal și pentru că o scrijea de pită acoperită cu ou, caș ori brânză țaparâșă, ceapă și bucățele zemoase de clisă friptă îmi ține de foame o jumătate de zi, timp în care pot trece Gutinul pe jos (mă rog, puteam în tinerețe, nu știu cum stau zilele astea dar aș putea încerca). Nu aș mânca așa ceva mai des de o dată la o lună-o lună și jumătate și poate de patru ori într-un an, nici nu recomand să se mănânce mai des chiar de-i omul sănătos. Nu m-aș pune la umbră cu o bere după o felie de pită picurată ci aș fi așa cum sunt acum, adică activ. Mi-aș găsi drum de umblat, deal de suit ori beșică de alergat după, așa cum fac acum. Dar n-aș renunța în ruptul capului la clisa friptă și pita picurată. Și le-aș arăta și copiilor mei ce-i asta și cum trebuie să te porți în preajma ei. Să fiți sănătoși.
O, da!!!!! \m/ Clisa’n'roll, baby!!! :-D De ce oare tot ce-i bun e nesanatos? Nu putea fi invers? :-S
Mai Adi!!te felicit pentru vorbele ce le-ai zis aici si citind mi so pus un ciot in grumaz, nu di la clisa da mo lovit ase un patriotism ,sa nu uitam ca ,clisa cu ceapa o fost si a hi mancarea taranului,iara TARANUL ESTE TALPA TARII.Mancati bine si beti cate un pahar de palinca[da de cazan nu de ale festite] si nu sa intampla nimica rau. Domne ajuta un an nou fericit si multa clisa !!!
Oh dah, vremurile copilariei. Nu am mai incercat asa ceva de ani buni (adica de cand m-am desteptat si nu mai mananc gras). Totusi, parca s-ar cere o nebunie! :)
@Dorian: adica tot ce e nesanatos sa fie bun? :P
@Adi, pe la noi prin Banat nu se face amestecuri asa de complexe (sau nu stiu eu). E doar paine si unsoare, atat :). Ma munceste curiozitatea cum o fi si cu ou si ceapa, dar tare mi-e ca pacatosul de stomac nu-mi mai permite de-astea :(
Api nu cred ca-i mai periculoasa slana fripta ca alimentele din comert pline de E-uri si coloranti… Noroc ca ma pregatesc de mers la tara acusica, altfel tare greu mi-ar fi fost azi numai cu gandu’ la cele de mai sus!
plus cartofi copti in jar, clasa 1.
Clisa la frigare asa cum imi facea bunicul de la Bihor clar nu mai face nimeni (sorry Adi), era asa de buna, fripta la focul din gradina cu pita,ceapa si rosii proaspete. Dupa o zi de zbenguiala era perfecta. Mai tre sa spun ca preferatul meu era soricul? :))
Ce frumos ai taiat-o………….arta si tehnica asi putea spune.
Am mancat si eu in Ardeal si este tare buna.
O zi buna!
Trebuie sa-ti zic ca este delicioasa, oricate parti negative ai incercat sa ne arati:) ei bine eu risc pamar 1-3 ori/an sa mananc asa ceva, la mine in ardeal (Sibiu), la gratarul din gradina cu prieteni si o tuica de casa facuta de tata este delicios. De cate ori merg acasa nu ratez ocazia dea-mi aduna prietenii la un pahar de vb si fleica:)
Da slana pe gratar (la fos de jar mai exact – nu pe falacara) si scursa untura pe o felie de paine de casa cu cartofi putin prajita si ea pe gratar – te poate ucide de placere :) asta e sunt o pacatoasa pofticioasa:)
La noi la Moldova se numeşte şuncă:D Oricum oricare ar fi numele ei este bestială şi nu trebuie să lipsească de la niciun grătărel:D
in moldova nu s-a prea auzit de asemenea mincaruri. sunca e spata porcului iar voi din slanina faceti sapun. scuze dar cunosc din cele spune de colegii mei moldoveni cu care am fost in armata.
mincare ca in maramures si ardeal nu se face nicaieri.
sunt moldoveanca si te asigur ca si la noi se mananca bine.slanina la gratar imi lasa gura apa.imi aduc aminte cand lucram in fabrica prajeam slanina cu fierul de calcat.iar sapunul se face din resturile de grasime pe care nu le mai mananca nimeni.fiecare regiune are traditiile ei.adunate fac mostenirea culinara a tarii.
Dragii mei, mă bucur că vă place ce am postat azi. Și trebuie să vă spun că deși sunt pro-patriotism local, îmi place să explorez toate regiunile țării noastre. Avem bucate fantastice de la o zonă la alta, de la un sat la altul, ar fi păcat să ne limităm doar la ce ccunoaștem de pe ulița noastră. Ne-am lipsi de multe bucurii:-).
Mdeah, tomna ce-am bagat niste slana fripta-n jar, ceafa de porc si pulpe pui si iti imaginezi ce ne-am gandit toti la cat de daunatoare ni-s tate astea… tulai doamne. si-apai sa va mai zic si de palinca si vinu’ cu ce-or fost stinse cele de mai sus?!!!!
si-am pus si muzica in surdina ce ne-o amintit de strabuni si-m fo’ intr-un loc de-am zis ca facem si copchii sa vaza cat de greu ii si cat de ghinii…. s ane tie Hal de Sus naravu’ si locu’ si s-auzim de ghini
adevar graita-ai, maestre! hai sa iti fie de bine! d-asta esti tu pe placul inimii mele/noastre :)
verrrrrrrrrrrryyyyyyyyyyyyyyyyy gooooooooooood
Tumna am vinit de la o “partida” de mici, ceafa si… clisa pticurata pe niste pita. Nu am avut uoua ca nu ne-a dus capu, da data viitoare …
deci, o viata avem, da?
si merita din cand in cand o nebunie d-asta.
io am fost crescuta numa cu vita fiarta &legume fierte. plus branza de vaci.
nu zic ca-s rele,ca nu-s. cu lamaie si ceva sare, reusesti sa le inghiti.
si totusi, nu zic ba la o slana d-asta …si o palincutza.
la oua, parc-as zice pas.
la ceapa, nu. e esentiala.
un colebil – doua dupa.
eventual, si o zeama de rostopasca….
si daca nu si nu, metoclopramid.
Ma regasesc in povestile tale. Nu-mi aduc aminte in copilarie, sa fi alergat cu grill-ul dupa noi la iarba verde, cu discul sau fleica. In schimb, slana cu pita picurata…mmm din belsug!
La vremea aia nu-mi pasa de bila, acum insa, marturisesc, doar privesc cu jind fotografia.
Adriana, adevărul e că și eu o gust mai mult din poze de o vreme:-))
Pingback: Tweets that mention Adi Hădean | Clisa friptă și pita picurată-mituri, plăceri, primejdii -- Topsy.com
N-o mai ducem noi mult asa,cum ne-au invatat batranii,pe mine a inceput sa se puna binisor,rachiul l-am lasat mai rar,si inghit numai bere de mi s-a facut burta cobza.Da cand e vorba de slanina,macar s-o miros si tot mananc 2-3 catei de usturoi.Iar decat ceapa mai bine 2 ardei iuti.Eu sunt din Iasi dar la noi tot slanina se zice,nu cum zicea un nene mai sus,ca nu stim ce e aia.Am mancat-o de foame,in armata si la munca,acum as manca-o de placere daca-as mai putea,chiar cu mamaliga rascoapta.:)))Eu care nu puteam sa sufar mamaliga.Ce innebuneste omul de la o varsta!!
Tata imi povestea ca in armata aveau un bucatar ardelean la popota si a facut asa ceva odata pentru cativa. Stropita cu horinca si jinars zicea ca a fost cea mai buna mancare pe care a mancat-o in armata.
Andrei, e cea mai bună și cea mai rea mâncare din lume:-))
Ma fac ca nu am citit reteta si nu am vazut fotografiile! Acestea nu exista! Tu nu existi! :)
Știu. Și nici nu îți răspund la comentariu:-))
Bre nea Adi, blogu asta e periculos. Trebuie sa intri si sa citesti cand esti satul ca daca nu, te bantuie gandurile alea care nu te lasa sa dormi!
Macar pune poze mai nasoale, fa ceva pentru betii muritori de rand :))
Lucian, mă străduiesc:-)
cel mai rau din toata povestea aia e painea…in rest totul e sanatos si gustos…
e bun yami yami clisa(slanina) ca asa i zice in ardeal cu pita rosii telemea si ceapa vai ma ia foamea:D