Tarot, the beginning of a beautifull friendship

Am ajuns la Cluj după o călătorie mult prea lungă pe calea ferată. Nu m-am plictisit, vagonul era plin cu suporteri ai celor de la Dinamo, veniți cu treabă la CFR acasă (despre asta o să detaliez mâine). Sunt în plină mutare dar nu mă pot abține (asta visez, asta pictez…) și scriu puțin despre cum s-a terminat povestea de la Tarot. Ei bine, s-a terminat așa cum trebuia (mi-ar fi plăcut să fim mai mulți Joi și puteam fi măcar cu zece mai mulți Vineri dar sunt convins că absențele pot fi motivate). Prea multă lume mi-a cerut rețeta supei-cremă de gulii, prea repede a dispărut de pe mese desertul ca să am îndoieli legate de gusturile pe care le-am expus. Se cuvine să le mulțumesc oamenilor care au fost acolo, se cuvine să le mulțumesc gazdelor și fetelor (doar două dar extrem de harnice) din bucătărie. Sentimentul pe care-l am acum tinde să se transforme în certitudine și se focalizează în jurul următoarei idei: vreau să revin la Tarot. Îmi place locul, e prietenos, suficient de mare cât să mă pună la încercare în bucătărie, suficient de intim pentru a mă apropia mai mult de cei care vor veni să mănânce din mâncarea mea. Nu-mi cereți o dată, cred totuși că va fi în curând. Nu am avut timp să fac poze dar mi-a trimis @Corvinash. Îi mulțumesc și lui. Iar voi să faceți bine să fiți sănătoși. Aș mai zăbovi, m-aș mai lungi la vorbă dar mai am de transportat câteva cutii cu posesiuni lumești.

Prin fum, prin șpăngi, cu Radu Popovici.

C&C food factory :-). Copolovici și Crivăț.

Armata ultra-gustoasă, mousse de taronja.

Supa-cremă de gulii ( 2 gulii, o telina, o ceapă, doi catei de usturoi, un litru de apa, o lingurita de pesto la final si cateva seminte de floarea soarelui decojite si prajite fara ulei, sare si piper, o ceasca de smantana dulce, blender voios).

Ostenind-o pe frigăruia ostenită.

Un pic de relaxare n-a omorât pe nimeni iar Cosmin e chiar reconfortant.