Reședința oficială a Reginei și a răposatei Prințese de Wales, Diana, ne-a primit cu detectoare de metal și gărzi cu pistoale automate la intrări. Sigur că pe lângă toate astea au fost și zâmbetele amabile ale personalului și organizarea ca la carte a turului Castelului Windsor, căci despre el vorbesc aici. Am o predispoziție către fior când stau față în față cu istoria. S-a manifestat din nou când am atins zidurile vechi de secole, când am privit armele ce au luat multe vieți de-a lungul timpului, când am privit mormintele membrilor familiei regale. Am simțit că mă îmbogățesc. A fost o experiență fantastică. Din motive lesne de înțeles, n-am făcut poze în interiorul castelului dar am câteva (100, mai exact) din curte. Vă arăt și vouă, cu tot dragul.
Pingback: Tweets that mention Windsor | Adi Hădean -- Topsy.com
politetea englezeasca este extraordinara.chiar daca e o treaba de educatie/ complezenta te lumineaza.pacat ca mentalitatea ro nu vrea sa inteleaga puterea unui zambet.
Iyli, mai avem de învățat:-).
Te invidiez! Oficial! :D Superbe imaginile…
Foarte frumos! Pare a fi o vacanta ideala… ma bucur pentru voi :)
Frumoase imagini si felicitari de vizita!
Eu nu as locui acolo nici gratis!Brrr….!!!!
A fost o vacanță scurtă dar folositoare din toate punctele de vedere:-). De mâine acasă, de Luni la muncă, până la vară:-).
“Am o predispoziție către fior când stau față în față cu istoria. S-a manifestat din nou când am atins zidurile vechi de secole, când am privit armele ce au luat multe vieți de-a lungul timpului”
si eu la chestiile astea am un fior – rece.
Sunt bucuroasa , wow , chiar sunt bucuroasa …. am gasit si eu un blog de unde o sa invat sa gatesc )).
p.s . f frumoasa fata din poza.
Mulțumesc (în locul fetei:-)). Sigur că nu mă încântă faptul că oamenii și-au dat în cap imediat după facere dar nici nu pot nega asta:-).
fior rece -ca nu suport eu barbariile astea cu arme ,fie vechi , fie noi …. am si eu o sensibilitate bolnava domn’le… ce sa-i faci…
Ce-ai mancat bun in Anglia? Adica…ai mancat ceva bun acolo? Eu in afara de ceai si prajiturile asortate, am suferit rau la capitolul mancare.
Elena, am mâncat bun-bun, vezi cronica la Royal Oak (nu mai spun că am și gătit, deci nu am răbdat foame) :-)
Cand am intrat la Windsor in sala aceea cu panoplii, care in capat avea un cavaler in armura, calare, in marime naturala (sala care a ars cu cativa ani in urma si a fost refacuta) am simtit cum ma prabusesc in genunchi sa cer binecuvantarea Majestatii Sale ;)
Codrin, pe mine nu mă năpădesc asemenea sentimente dar nu pot spune că am rămas indiferent în fața armurii lui Henri VIII sau a lespezii mormântului său.
Superbe locuri !