Am făcut multe tocănițe în viața asta, foarte multe din carne de vițel. Am repetat rețeta foarte rar, poate pentru că tocănița e un univers foarte vast. Ieri am făcut una pe care n-o mai făcusem. Iat-o (vă rog să mă iertați pentru calitatea pozelor, l-am făcut cam pe întuneric și încă nu mă pricep destul de bine):
Carne de vițel, proaspătă. Domnul Bacalbașa, în “Dictatura gastronomică” ne învață că vițelul trebuie să fie neapărat proaspăt.
Legumele sunt foarte importante. Am folosit de data asta o cantitate însemnată de ardei kapia și ardei gras verde (gusturi diferite), pătrunjel și frunze și rădăcină, țelină și morcovi. Și ceapă și usturoi.
Carnea pe care am ales-o: ceafă de vițel, foarte fragedă. Am tăiat-o în bucăți nu foarte mici.
Am pus toate asta în oala mea din fontă emailată. Carnea deasupra. Am folosit drept mirozne doar dafin, boia dulce și cimbru. Am acoperit toate astea cu apă călduță (niciun fel de grăsime) și cu capacul. Am așezat oala pe foc foarte mic, acoperită. Am lăsat-o să fiarbă încet timp de trei ore. Am luat capacul și am lăsat să fiarbă încă o oră, fără să măresc focul. Am sărat după cum mi-a dictat gustul și am stins focul.
Ca garnitură am folosit pastele elicoidale, fierte după cum scria pe pachet. Teribil de gustoasă tocănița. Să nu uit: nu am amestecat defel în oală în tot timpul în care a stat pe foc.
si nu-i pui un pic de rosii sau de pasta de tomate sa-i dea culoare si gust?
Dragoș, asta n-a avut nevoie (sigur că sunt multe altele, tot din vițel, la care am pus fie bulion fie diverse soiuri de roșii).-).
Daca incep sa visez preparate culinare e un semn ? :D M-ai luat prea de dimineata cu lucruri ce arata si probabil au gust fooarte bun !
Aaappp.. Mama ma pune sa te intreb daca ai mincat vreodata puricei !? :))
Cuuum, nu stii ce sunt !? :)) reactia ei..
Se numeste mamaliga sfarmitata prajita’n untura.. Ea zice ca-i buna, eu nu o cred !!
Da, ea e mama care a prins si niste vremuri in care mincarea era putina si uok era ceaunul de 10 litri. Atat am avut de spus :)) aaa.. si-o buna dimineata pentru tine !
Mădălin, să o crezi pe mama ta, știe ce spune:-).
Pingback: Dacă eram… « Cei trei prieteni care sunt (plus un administrator care este)
@Adi Hădean : ti-as fi foarte recunoascator daca mi-ai putea recomanda in Oradea undeva unde as putea gasi carne de vitel , cum ai spus tu daca ar fi si proaspat ar fi perfect. Stiu ca ai vietuit o perioada buna si pe aici si e imposibil sa nu ai macar un pont. Chiar daca nu e o destinatie precisa gen “meri acolo , au sigur” da-mi te rog niste piste pe care sa merg. E greu cu carnea de vitel != vita si in tocanite se simte cel mai bine lucrul asta.
Mersi anticipat.
F4D, a trecut mai bine de un an de când nu mai locuiesc în Oradea, e puțin probabil să te pot trimite undeva anume. Totuși, la Metreo și Carrefour poți găsi de obicei carne de vită bună.
asta e asa de simpla ca n-am cum sa n-o fac. si arata super, chiar si in lumina mai slaba. sa fii sanatos! :)
Simplu de făcut şi bun!
Ai o leapşă la mine, Adi! :)
Lucia, onorez leapșa fix în acest moment:-)
Eu i-am pus si un pahar de vin la fiert
Arata super!
eu am mai “furat” o reteta tot cu vita (la cutor, cu rosii, vin, ceapa si morcovi) si a fost o nebunie. Cum singura carne care imi place e vita o sa “fur” si reteta asta, cred ca, chiar maine. Multumim
Eu adoooor tocanita de vitel, o asortez cu spaghete. Am vazut ca ai pus la macerat carnea cu condimentele. Eu inainte de a face tocanita pun carnea la fiert, un pic, doar un clocot, pentru a scoate mirosul si acea culoare maronie urata din ea, si abia apoi pun in cucta cu morcovi, ardei si alte chestii facute in casa, pasta de ardei si ketchup :P