Adi Hădean

Nu mai țin minte care-i prima zână pe care am cunoscut-o. Probabil Zâna zânelor (Ileana Cosânzeana nu era zână). Apoi a fost zâna aceea care-i era nașă Cenușăresei. Apoi au fost multe altele, toate bune, vorba lui Chilian.  Ceva mai aproape de zilele noastre am cunoscut alte zâne, ba pe unele le-am întâlnit recent. Cea mai proaspătă faptă bună a Zânelor e pentru Daniel. Aflați mai multe despre Daniel și despre cum puteți să-l ajutați de aici de aici, de aici și de aici.  Am luat un paragraf de pe blogul Ancăi Bundaru, fără să mai întreb dacă e voie ori ba:

Daca aveti idei si doriti sa contribuiti la aceasta campanie puteti sa ne scrieti la zanarim@gmail.com. Zanele lucreaza la un plan pentru Daniel – daca il cititi veti vedea cat de puternic este, asteptam sugestii. Mika si Oana au scris si ele despre asta.

Celor care vor dori sa contribuie cu donatii au la dispozitie urmatoarele conturi deschise la Banca Transilvania:
EUR: RO72BTRL06404201F02712XX
RON: RO57BTRL064013HAF02712X

De aici depinde (și) de voi.

Ieri am postat pe Facebook un album cu poze făcute din tren, cu ocazia ultimei mele călătorii. Azi postez aici o parte dintre pozele acelea. Pentru că-mi plac, pentru că vreau să le arăt și celor care nu-s în lista mea de pe FB și pentru că uneori (rareori) mai postez și lucruri care nu au legătură cu mâncarea. Că tot am adus vorba, îmi doresc să mănânc o ciorbă bună. Dacă după examenul de azi (am un examen, doar sunt în sesiune) o să mai am poftă de ea, o să fac o ciorbă pe care-oi posta-o azi ori mâine.

P.S. Dacă vreți să vedeți pozele mai mari, click pe ele.

Au fost două seri la Casa Latină, în București. Concluziile sunt pentru mine și pentru colaboratorii mei din aceste două seri. Vă asigur că în momentul în care voi decide când voi mai găti în București voi ține cont și de aceste concluzii și de semnalele pe care le-am primit de la prietenii care m-au onorat cu prezența lor în cele două seri. Unii dintre voi au dorit să afle rețetele unor preparate. Le postez acum, aici, cu bucurie:

-fasolea din componența mâncării Mauros i cristians (seara valenciană): e musai să fie fasole brună, din conservă. De ce din conservă? Pentru că fasolea se păstrează în apa în care a fiert, cu puțină sare. Avem nevoie de apa aceea la sos. În plus, suntem scutiți de la a folosi altă sare în timpul preparării. Mai avem nevoie de o jumătate de ceapă la 400 de grame de fasole și de un cățel de usturoi. De foarte puțin ulei și de o foaie de dafin. De un pahar de suc de roșii. Atât. Ceapa și usturoiul se sotează, se adaugă fasolea (cu tot cu apa în care a stat la conservă) și sucul de roșii. Se lasă să dea un clocot și se adaugă foaia de dafin. Se ține pe foc mic încă patru-cinci minute.

Mousse de taronja (spuma/jeleu de portocale) a fost piesa care mi-a părut a se bucura de cea mai mare apreciere (doi spanioli și un portughez care au mâncat aseară meniul valencian s-au declarat mulțumiți de meniu, despre bacalao au spus că a fost muy rico iar despre mousse că a fost esquisito). E un desert foarte simplu de făcut. Pentru două porții (sigur, aici intervine măsura fiecăruia, două porții pot fi patru sau doar una) avem nevoie de un pahar de suc proaspăt de portocale (250 ml), 20 de mililitri de brandy de calitate, o jumătate de foaie de gelatină (puteți folosi și gelatină măcinată dar cu foaia sigur nu dai greș), trei linguri de zahăr și coaja unei portocale plus alte trei linguri de zahăr. Primele trei linguri de zahăr se dizolvă în suc împreună cu gelatina. Amestecul se pune într-o cratiță și se încălzește ușor (până la 50-55 de grade Celsius-dacă nu aveți termometrul încercați temperatura cu degetul, ar trebui să fie suportabilă) împreună cu jumătate din coaja de portocală tăiată în fășii subțiri. Se toarnă în forme și se dă la rece pentru 2-3 ore. Celalată jumătate a cojii de portocală, tăiată tot în fășii subțiri, se pune pe foc într-o cratiță cu o ceașcă de apă și trei linguri de zahăr. Se lasă să clocotească trei minute apoi se scot pe o foaie de copt sau pe o farfurie. Le veți folosi chiar la urmă, pe post de decor aromat. Până se încheagă jeleul, bateți frișca (neapărat din smântână dulce) cu puțin zahăr praf și cu o lingură de zahăr vanilat. După ce s-a făcut jeleul, potriviți-l pe o farfurie împreună cu frișca și cojile de portocală zaharisite. Gata. Să fiți sănătoși.

Bună să vă fie inima. Aseară am avut peste 80 de invitați la Casa Latină, în Panduri 71. A fost seara andaluză, cu tortilla de verduras, pinchos Cortez și gatos negros cu sos de vanilie. Trecând peste zâmbete, aplauze, felicitări, am mers la culcare cu gândul la sincope, bâlbâieli și lucruri care au ieșit mai puțin bine. E loc de mai bine. Dacă vezi lucrul ăsta înseamnă (în mintea mea) că ești dispus să umpli locul acela. Dacă nu vezi singur, poate ai noroc să ai prieteni care te jută să vezi (eu le mulțumesc celor care m-au tras de mânecă, face bine la moral să știi că există în jurul tău oameni care pun mai mare preț pe sinceritate decât pe zâmbete false). Le mulțumesc celor care au fost aseară la Casa Latină, le mulțumesc mult și celor care au împrăștiat vestea. Una peste alta, a fost bine dar până la perfect mai e mult de lucru iar eu nu-mi pot permite alt obiectiv, vorbind pe termen lung (am și eu ambițiile mele, precis înțelegeți). În seara asta mă așteaptă o altă provocare. Trebuie să fac o mâncare bună dintr-un pește consumat frecvent în Valencia, trebuie să fac un orez excelent (orezul e un aliment primejdios, poți la fel de bine să-l faci bun-bun sau rău-rău), trebuie să fac o spumă/jeleu de portocale față de care s-au stabilit așteptări mari. Nu mai spun că unii dintre cei care vin în seara asta au trăit în Valencia și de bună seamă au termen de comparație. Doamne-ajută!

Meniul de azi:

Azi voi merge (iar) la Observatorul de 16 al Antenei 1. Mulțumesc pentru invitație.

Se pare că din 15 Februarie voi apărea cu rețetele mele cu tot pe Euforia TV, la Euforia Cuisine. Asta-i o veste bună. Să fiți sănătoși.

Dragii mei, am ajuns în București, mă pregătesc pentru cele două seri pline pe care la voi avea la Casa Latină. Despre ce voi face aici știți deja. Cum va ieși toată povestea vă voi spune. Deocamdată vă las cu episodul 14 din serialul Rețete fără secrete. Vedeți aici două rețete tradiționale în familia mea, rețete pe care le reluăm mereu de sărbători. Să fiți sănătoși.

În Baia Mare știe toată lumea ce-s prăjiturile Fredy. Eu le știu de 10 ani, cred. Nu toate-s pe gustul meu dar…aproape toate, lucru mare. De puțină vreme am descoperit că Fredy a deschis punct de vânzare în Cluj, aproape de locuința mea. Pe Traian Moșoiu 48, mai exact. Viitoarele PR-iste și comunicatoriste ar trebui să fi remarcat locul, e aproape de facultatea care le va face PR-iste și comunicatoriste. Ieri am cumpărat câteva prăjituri de la Frady. Am descusut vânzătoarea și am aflat că prăjiturile vin din Baia Mare, de la laboratorul depe Victoriei. Asta-i o veste bună (adevărul e că așa rețete nu se lasă să părăsească zona zero). Și mai bine va fi în momentul în care punctul de vânzare din Cluj va avea destul de multe comenzi încât să fie aprovizionat în fiecare zi. Nu vă mai spun nimic despre prăjituri, în schimb vi le arăt:

Dragii mei, azi vă arăt o mâncare atât de simplă încât nu-s mulți cei care știu să o facă într-un fel decent: spaghetti carbonara. Sigur că există multe rețete, mai ales în Italia, dar toate respectă același principiu: nu te complica!  Să vedem dacă am reușit să respect acest principiu.

Totul pleacă de la paste. Trebuie să fie de calitate. Eu folosesc Barilla No.5.

Pentru carbonara avem nevoie de afumătură. Kaizer, bacon, costiță, orice de felul acesta (să aibă puțină grăsime).

Mai avem nevoie de smântână dulce și de gălbenuș. La o cană de smântână, un gălbenuș. Amestecate bine.

Parmezanul e esențial.

La fel și vinul alb. Eu prefer un vin demisec.

Mai întâi pun pastele la fiert (producătorul dă indicații pe ambalaj pentru fierberea lor corectă).

Când pastele-s aptoape fierte, rumenesc afumătura.

Sting cu un degetar de vin alb și las să se evapore.

Torn smântâna cu ou peste afumătură.

Adaug pastele fierbinți, sting focul și amestec bine.

Pun pastele pe farfurie și presar peste ele parmezan din belșug.

Mie îmi plac așa.

Ce spuneți?

Chiar înainte de a le mânca, le stropesc cu foarte puțin ulei de măsline extravirgin. Să fiți sănătoși.

Știți că m-a pus Lucia Verona în juriul concursului de pe blogul ei. Acest lucru aduce după sine bucurii dar și obligații. Cum ar fi, sp fac niște nominalizări. Au, au au! În sensul că e destul de greu. Pentru că de aia. Totuși.

1. Marele premiu – Pentru ca-mi place – Vlad Petreanu
   
2. Cel mai bun blogger dintre scriitori-Vania
3. Cel mai bun scriitor dintre bloggeri- nu mă pot decide
   
4. Blogul cu cel mai mult umor-Groparu
   
5. Cel mai bun critic literar-nu mă pricep
   
6. Cel mai bun cititor-
7. Cel mai bun blogger dintre politicieni-anul ăsta, pas. Prea dezamăgit.
   
8. Cel mai bun politician dintre bloggeri-e ca și cum aș juca poker singur. Deci nu.
   
9. Cel mai informat blogger-Gheorghe Constantin.
   
10. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă-Și Blondel Gândesc
    
11. Cel mai gustos blog-aici a fost cel mai greu. Anul ăsta, Easypeasy.
    
12. Cel mai bun blog al unui ziarist-Simona Ionescu
    
13. Cel mai bun blog anti-băsist- nu mă bag.
    
14. Cel mai fericit blogger-aș putea fi eu dar sunt în juriu. Artistu‘.
    
15. Blog de criză sau blogger crizat-nu suntem toți?
    
16. Cel mai artistic blog-Lorand
17. Cel mai bizar blog-nu pot preciza.
    
18. Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu)-Groparu
19. Cel mai bun comentator politic-chiar nu vreau să am legătură cu politica.
    
20. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică-blogul lui Arhi
    
21. Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina)-Gadjodillo
22. Cel mai cunoscut dintre bloggeri-Zoso, clar.
    
23. Cel mai bun blogroll-no, amu…
    
24. Cel mai bun blog de sport-Sportlocal.ro
25. Cel mai schimbător blog-nu am apucat să-mi dau seama:-).
    
26. Cel mai luptător dintre bloguri-Chinezu
27. Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage-
28. Cel mai activ blogger-Visurât
29. Cel mai prost blog-cine-s eu să dau cu piatra?
    
30. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri-Moshe&Mordechai, Julius Constantinescu
    
31. Premiul “Pixelul albastru şi flacăra violetă”-nu-mi dau seama dacă e o categorie “de bine” sau “de rău”.
    
32. Premiul de popularitate-Cabral

Azi nu-i rețetă, e doar antidotul meu la frig, antigelul natural și la îndemână. Câteva cubulețe de slană, trei rotițe de cârnați, pită neagră, ouă fierte și (pentru că s-au nimerit în zonă) câteva roșii cherry cu parmezan. Vă doresc glaciațiune fericită și pandemie ușoară.

P.S.: Dacă nu trebuia să conduc până în Baia Mare, pupam și un 50 de coniac de prună, cam cât mi-a rămas pe fundul damigenei după ultimii musafiri.

Mă pregăteam să postez nominalizările mele pentru concursul de bloguri al Luciei Verona. Am primit însă un mesaj pe care nu-l pot ignora și am decis că nominalizărila pot să mai aștepte până mâine. Iată mesajul:

Buna ziua, am o mare rugaminte ! Ajuta-ma cu postarea pe blogul tau a mesajului de aici :

http://yafa.unblog.fr/2010/01/22/pagina-pentru-ioana/

Este vorba de fetita prietenei mele care are 17 ani si 2 forme grave de cancer =Carcinom scuamos nediferentiat cu proliferare celulara si in ganglionii latero-cervicali, fara a fi exclus insa si un posibil limfom de tip Hodgkin= . Le trebuie aproximativ 80 000 de euro ca sa mearga la o clinica in strainatate pt chimioterapie si alte tratamente.
Daca se strang banii si ajunge acolo sansele de vindecare sunt de 97%.
Iti multumesc !

Donaţiile pot fi făcute pe numele:

Spahiu Laura
Cod IBAN EUR: RO21RNCB05000834973 60002
Cod IBAN RON: RO48RNCB05000834973 60001
Cod SWIFT: RNCBROBU
Banca Comercială Română – sucursala Sebastian