Treaba stă cam așa…

România, te pup, să trăiești la mulți ani. Iar pe voi, cei care m-ați încurajat și mi-ați menținut moralul la nivel optim pe tot parcursul încercării cu multa fasole cu cârnați, vă pup dublu. Nu am energie și nici timp să răspund la comentariile postării anterioare, nici nu-i gata treaba, deci sunt încă pe fugă. Beau o cafea, scriu trei rânduri și mă îndrept spre locul acțiunii, adică în zona pieței Ferdinand. Acolo așteptă deja, cuminte, trei* BAR-uri pline ochi cu iahnnie de fasole cu cârnați, ardei, ceapă, usturoi din belșug și cimbru. Am muncit la ea de ieri de la ora 13 până acum trei ore (la 6 și un pic am pus armele jos și cornul în pernă). Nu pot socoti acum numărul orelor și nici câte mulțumiri ar trebui să le adresez militarilor care m-au ajutat și lui Dan Chișu (nu, nu acela), bucătarul care mi-a stat alături de la începutul bătăliei, o să fac asta mai pe seară, când voi reveni cu concluzii, poze, povești. Ori poate mâine dimineață, depinde de cât voi fi de frânt la ora la care voi ajunge în Cluj. Sper ca orădenilor să le placă iahnia mea. Să fiți sănătoși.