Despre aventura mea în București
Am fost în București, am gătit pentru prieteni și necunoscuți la Casa Latină. Au fost binișor peste 100 de oameni în cele două seri, aș putea spune fără să mint că am cam umplut cele două restaurante Casa Latină în care am gătit. Sunt foarte tentat să fac abuz de superlative când mă refer la felul în care am fost primit la Casa Latină dar mă voi abține și voi încerca să vă spun povestea în cuvinte simple, fără să mă lungesc prea mult. De la capăt:
Am plecat spre București cu gândul la încălzirea globală, fără multe bagaje și cu prea puține haine groase. De ce am fi făcut altfel, cu atâta verde în jur?
Am tras acasă la Chinezu, ne-am bucurat de revederea cu Adina, doamna lui și ne-am minunat de ce prunci isteți are moroșanul. Apoi am început să dârdâim, capitala nu ține cont de încălzirea globală pe care o pomeneam mai sus.
Pe o vreme disprețuitoare la adresa mea (uneori am tendința să iau lucrurile destul de personal) am schimbat o roată în fața Gării de Nord, motivul distracției fiind, așa cum am aflat câteva zile mai târziu, la vulcanizare, un ventil defect. Excelent debut, mi-am spus, trebuie să meargă totul cel puțin la fel de bine. De fapt, a mers mult mai bine decât speram. La o oră după schimbarea roții l-am cunoscut pe Cornel Ionescu, executive chef la Casa Latină. Am revizuit lista cu ingredientele necesare meniurilor mele și în nici cinci minute de poveste s-au risipit toate temerile mele legate de aprovizionare și sincronizare. Omul e un profesionist foarte priceput și s-a străduit pentru mine ca și cum ar fi fost vorba despre organizarea summit-ului NATO.
Bucătarii de la Casa Latină m-au tratat cu colegialitate și simt că am legat niște fire între noi. Despre Ela și Sanda, PR-ul respectiv managerul casei nu spun decât că m-au tratat ca pe un VIP (habar n-am de ce dar le mulțumesc pentru sprijin și apropiere). În condițiile acestea, a fost foarte ușor să-mi fac numărul. Gulyasul a ieșit exact cum îmi doream, mălaiul dulce mi-a amintit instantaneu de bunica (și unora dintre invitați la fel, semn că am reușit) iar aperitivul profund ardelenesc, scăldat cu pălincă scoasă din congelator, a încălzit pe toată lumea pentru seara ce se așternea înainte.
Între bucuriile primei seri număr repede: am cunoscut-o și pupat-o pe Lucia Verona, am cunoscut-o în sfârșit pe Manole și am avut ocazia să stau la masă cu Simona Ionescu și Silviu, soțul ei (multe lucruri interesante știe omul, o să-l cercetez mai des, am ce afla de la dânsul). Mi-au mai făcut onoarea de a veni să mănânce de la mine și Vlad Petreanu, familia China Birta, Ionela Năstase, draga de Gabi Mirică, Arhi și Dani (foarte tare m-am bucurat să o revăd), umbra mea Andrei Crivăț, Marius Zota și Tiberiu Lovin, Matilda, Ela Marc, Ionuț Oprea și Mihaela (au vent în ambele seri), familia Farca, Simona Gherghe și Carmen Moise (foaaaarte drăguțe, pe cuvânt!), amicii de la Foodcrew, Robert Antonescu, Marius Tudosiei,Ana de la Easy peasy (cu domnul) Idaho, Copolovici, Mihai Stănescu, Nina și… o mulțime de oameni pe care-i știu de pe Facebook ori nu-i știu defel dar care, am văzut trăgând cu ochiul, au afișat zâmbete destul de largi. Am senzația că deși seara ardelenească, cu pălincă, gulyas și Jidveianu cântând ca-n Ardeal a mers fix în inima invitaților mei, seara italiană cu crostini cu spanac, roșii și limone Amalfi, cu cotlet cu gutui și trufe din mascarpone și ciocolată va rămâne mai multă vreme în memoria papilelor celor ce au fost Joi la Casa Latină pe strada Traian. Nu știu de ce, nu mă bazez pe cercetare amănunțită ori pe comportamentul invitaților, e doar o impresie.
Concluzia e una singură: mă voi întoarce în București, voi găti din nou pentru prietenii de acolo, tot la Casa Latină, probabil chiar în Ianuarie. Le mulțumesc celor care au venit, celor care mi-au dat ocazia și celor care au scris despre asta. Să fiți sănătoși.
După ce am recapitulat articolele pe care le-am pierdut pană acum, vreau să te felicit pentru ce ai făcut la Casa Latină, pentru interviul de la Antena 1 și pentru cat de frumos vorbești oriunde mergi despre traditii.
Foarte frumos prezinți și obiceiurile legate de tăierea porcului, obiceiuri care ar fi păcat să se piardă, obiceiuri fără de care Crăciunul nu ar mai fi Crăciun.
Succes în continuare!
Mulțumesc, Dora:-)
Noi îţi mulţumim că ai lăsat un oraş frumos şi liniştit ca Clujul ca să vii în jungla şi haosul de aici. Ne-am bucurat să ne cunoaştem şi sper să ne revedem în curând.
Salutări de la Familia Farca şi din Lumea lor Mare :-)
Lumea Mare, sper și eu, chiar lucrez la asta:-)
Imi pare rău că nu am ajuns….Iar mă uit la poze și mi se face poftă….Poate data viitoare…când mai tragi la Capitală!
Abia aştept să revii :))
Adi, singurele lucruri care raman in urma unui bucatar maiastru zic eu ca sunt aroma mancarurilor excelente, placerea launtrica de a gati neintrerupt pentru cati mai multi oameni si ultima chestiune care pe mine ma unje la suflet de cate ori gatesc este zambetul cald de pe fetele celor dragi ce se desfata cu bunataturile create ….
Sunt sigur ca si tu simti la fel….
Iar dovada inca o data in plus sunt serile pline de oaspeti de seama….
Sa traiesti o mie de ani fara reparatii capitale mare sef si la mai mare!!!
A fost o seara pe care sigur n-am s-o uit! Te asteptam sa revii! :)
Vă mulțumesc:). Nicoleta, sper că ai apucat măcar din untura dusă de Gabi).
Jenika, să trăiești și tu și să fii mai mult voios decât altfel:). Manole, Lucia, revin, fii pe pace:-)
Daca tu ai fost multumit si ti-a placut, daca Raluca s-a simtit bine, daca noi am fost incantati de rasfatul culinar, musai repetam!
Simona, repetăm:-)
super! Ma bucur ca a fost asa o reusita…noi o sa avem un training la Bucuresti pe la inceputul anului, daca se suprapune poate nu scapi de noi nici acolo :))
Ioana, eu nu-mi doresc să scap de voi:-)
Iată ce evenimente minunate ai creat în Bucureştii îngheţaţi! Toată lumea te-a îndrăgit, fii sigur de asta.
De aceea vom reveni, atunci cînd tu vei veni !
Crăciun luminos, cu multă sănătate !
P.S. n-ai scris nimic despre cum ai fost întîmpinat la întoarcere, de către acel important personaj… cu patru lăbuţe !
Matilda, mulțumesc:-). Tito s-a bucurat teribil dar am văzut că s-a legat și de copiii din curtea în care a stat, o să-l mai ducem acolo (l-au îndrăgit și ei foarte tare). Și-a reluat locul de șef al casei acum:), e bine.
A fost extraordinara mancarea din prima seara si m-am bucurat teribil sa te vad si sa gust din mancarea ta.
Astept cu nerabdare urmatoarea venire la Bucuresti!
Felicitari pentru atmosfera creata!
PS: Cantecul de la sfarsit a fost intr-adevar o supriza la care nu ma asteptam:)
Alina, mă bucur și-ți mulțumesc:-). Nici eu nu mă așteptam:-).
Adi: Regret ca n-am reusit sa vin si a doua seara, dar inca mai am ceva untura la borcan cand mi se face dor :) . Multumesc si sa ne fie de bine.
Tiberiu, să ne fie! :-)
Brava, Adiiii! Să nu se spună că nu avem și noi Oliverul nostru!:) La cum te-au adoptat oamenii ăștia și la cum ai devenit de celebru în ultima vreme, Bucureștiul e mai aproape decât pare!
Mă bucur că ți-ai găsit în sfârșit drumul și că, iată, lucrurile bune par să vină de la sine!
Innu, dacă par așa e bine:-). Mă bucur să te mai văd pe aici din când în când:-).
Adi, jur, nu pot să mă așez în fiecare zi la o masă plină cu bunătăți, doar ca să-mi testez capacitatea de a mă abține!:))) Meniul meu din ultima lună a fost unul vegetarian și de austeritate. Ce să fi căutat la chiolhanuri?!
(Te asigur, însă, că simpatia mea pentru tine este constantă, chiar dacă nu comentez constant:) ).
Innu, ai dreptate, nu-i musai să-ți testezi limitele dacă nu-i musai :-)). Iar simpatia e reciprocă:)
Felicitari Adi!!!! Abia astept sa ne vedem si sa imi povestesti!
Sarbatori de vis!
Mishule, pupă doamna din partea noastră. Sărbători faine și vouă:-)