Prima zi a lui Brumar
Sigur că mâncăm şi azi. Diferenţa faţă de alte zile vine din faptul că nu gătim. Suntem musafiri la mame, ba în Baia Mare, ba în Băiţa de sub Codru. Au trecut prin faţa noastră oarece fripturi de porc, cartofi copţi, castraveţi muraţi, sarmale, tocăniţă, siropuri şi horincă. După ce ne-am liniştit trupurile nu se cuvine să lenevim ci se cade să ne bucurăm şi spiritele. Pentru asta, facem o excursie până în fundul grădinii, ne mirăm de bruma lăsată de Dumnezeu pe frunze şi-n puţinul verde rămas, ne minunăm de cât de bine ştie frigul a pişca de obraji şi de cât de bine ştie inima a pompa sânge spre extremităţi.
Mai e puţin până la sărbători, mai e puţin din anul acesta. Noiembrie e aici, bucuraţi-vă.
Uuuu, ai pisic negru! Imi plac pisoii negri :D si padurea, si natura, si ludaii copti si multe altele :)
Lilişor, nu+i pisica mea, e a soacrei. Ceea ce nu o face mai puţin adorabilă. E un pisoi. Îl cheamă Mişu.
Frumos articolul (scurt si la obiect,k sa zic asa), frumoase pozele…si pisoiul Mishu :) Salutari prietenesti de la costin338!
bun bucatar…bun pozar si mestesugar (al cuvantului).Nu-mi place noiembrie, dar tu ai facut-o frumoasa.
Anadana, mulțumesc:-).
ce frumos si trist…. noiembrie vine cu o tristete pentru anul ce-a trecut, iubirile ce s-au consumat, prieteniile ce s-au pierdut…..ramai cu o melancolie ce se risipeste de Anul Nou, cand sperantele pentru anul ce va sa vie apar, iubiri noi se innoada, e un nou inceput……
Cătălina, eu nu văd tristețe. Dar, e drept, eu găsesc motive de bucurie în multe lucruri:-).
Ioi ce frumoasa e bruma la voi… La noi inca nu a cazut cu toate ca a fost foarte frig… Sau n-oi fi vazut-o eu…