Desert cu pere și mere

În primul rând, raportez că aseară am avut o întâlnire de gradul 3 cu Vlad Petreanu și Andrei Crivăț.Pentru că pălinca “de doctor” a funcționat ireproșabil, am ajuns acasă târziu. Tito nu știa asta așa că am mai stat cu el la o vorbă până s-a făcut foarte târziu. În concluzie, am dormit ceva mai mult. Prin urmare, rețeta de azi vine ceva mai târziu decât sunt obișnuit să postez. Nu-i bai, barem e ceva dulce. Nu știu cum să numesc desertul ăsta, sunt confuz, deși e simplu de făcut. Poate mă ajutați voi cu un nume.

Treaba stă cam așa: am primit de la mama Ralucăi o prăjitură cu mere. Am cam stricat-o în timpul transportului. Am decis să-i dau un nou sens.

Am cumpărat patru pere mari, din acelea mai tari.

Am curățat perele de coajă.

Le-am stropit cu zeamă de lămâie, să nu se oxideze.

Am scobit perele în așa fel încât să le las fără sâmburi și fără alveolele acestora.

Am pus părjitura în scobiturile din pere. Probabil nu aveți prăjitură de la mama Ralucăi. Nu-i o tragedie, o puteți înlocui cu biscuiți de unt (ori alt soi de biscuiți) pe care-i amestecați cu mere rase, sâmburi de nucă și zahăr (de exemplu). Să revin la povestea mea: am pus perele într-un vas termorezistent și le-am vârât în cuptor (jumătate de oră la 170 de grade Celsius).

După ce le-am scos din cuptor, le-am stropit cu miere.

Sunt încântat de rezultatul muncii mele de cinci minute. Aromă, textură plăcută, oarece vitamine scăpate intacte, gust foarte bun.

Aluatul dulce s-a caramelizat pe alocuri și seamănă cu budincile engelzești.

Dacă aveți ocazia, încercați desertul ăsta. Cred că le va plăcea și copiilor.

Să fiți sănătoși.

Tweet