Budincă din orez. De post.

Cine spune că postul trebuie să fie fără o bucățică dulce, măcar din când în când? Cine spune că pentru un desert ai neapărat nevoie de lapte sau ouă? Azi am pentru voi un desert de post, ușor de făcut, ușor de mâncat, suficient de dulce, destul de aromat. Iată:

Acestea sunt ingredientele. Să le luăm pe rând:

Orez cu bob lung, pentru că din acesta am avut acasă. Aș fi preferat un orez cu bob rotund, mai bogat în amidon.

Trei linguri de pesmet vor lega budinca și-i vor da cleioșenia care-mi place atât de mult la budinci.

Nu am mai folosit lapte din soia până acum. E ok dar nu mi-aș face un obicei din asta.

Zahărul meu e aromat cu vanilie. Pentru aromă, de bună seamă, am pus în budincă și o stea de anason.

Fără prunele uscate n-ar fi fost la fel. Am scos sâmburii din ele înainte de a le folosi. Am găsit unele nu foarte uscate dar și dacă ar fi fost, puteam să le hidratez într-un bol cu apă călsuță.

Am pus orezul la fiert. Între timp, am curățat rodia. Rodia e pentru mine un fruct fantastic, îl știu din copilărie de când ne aduna tanti Lili (o vecină din Baia Mare, s-a prăpădit de câțiva ani dar avut o viață lungă și o bătrânețe frumoasă) în jurul ei și ne spunea povestea fetei din rodie. Nu mai țin minte povestea dar îmi amintesc de tanti Lili de fiecare dată când văd rodii.

După ce a fiert orezul pe jumătate, am amestecat toate ingredientele într-un vas termorezistent (mai puțin rodia, care rămâne crudă, deci pe dinafară)

Am pus vasul într-o tavă în care am pus apă apoi am pus ansamblul acesta în cuptor, la temperatură medie (140 de grade Celsius). Am lăsat budinca în cuptor cam 45 de minute.

Puteți mânca budinca aceasta fie călduță, cu sirop de fructe, fie rece, făr sirop.

Combinația cu rodia e mai bună decât speram.

Prunele uscate se transformă într-un fel de gem înconjurat de un sirop dulce-acrișor, senzațional.

Să fiți sănătoși.