Adi Hădean

Mă pregătesc pentru ziua națională. Sunt la Oradea, unde voi face nu mai puțin de 2000 de porții de fasole cu cârnați, cadou din partea Primăriei pentru contribuabili. Sunt cazat la hotelul Toscana, un loc drăguț și prietenos. Am mâncat pe fugă în restaurantul hotelului. O să-i fac o cronică însă abia după cina din seara asta, vreau mai mult înainte de a mă edifica. Deocamdată vă spun doar că antipasto-ul mâncat după ce m-am cazat a fost exact ce-mi lipsea pentru a vedea ziua cu ochi mai buni. Au fost două crostini cu șuncă, ricotta și nuci, niște mezeluri italienești și câteva frunze de salată. Iată:

Mai multe povești de aici, pe măsură ce se vor petrece. Să fiți sănătoși.

Am primit un mesaj de la o prietenă din Timișoara. Mesajul e despre un boț de humă în care Dumnezeu a pus suflet și care a dat de greu încă din fașă. Cum să lași un boț de humă cu suflet și nume să lupte singur cu greul? Cum să nu-l ajuți? Acesta e mesajul prietenei mele:

Rares a venit greu pe lume in primavara acestui an la o metermitate din Timisoara, dupa ce mama lui a avut o sarcina complicata. S-a nascut cu un chist de aproximativ trei cm in diametru pe creier si cu o malformatie la ochiul stang. Pe fondul acestor afectiuni, micutul sufera si de o tulburare de coordonare motorie si lipsa vederii la ochiul stang. La doar 7 luni Rares impreuna cu parinti sai se lupta pentru viata. Daca nu va fi operat cat mai repedere el risca sa rama orb si paralizat tot restul vietii. Parinti lui Rares Diana si Adrian au incercat tot ce se poate din punct de vedere medical in tara dar baietelul are nevoie de o operatie pe creir foarte complicata. Pentru asta Rares are nevoie de 15 mii de euro, bani de care parintii lui nu dispun.
Aici găsiți toată istoria lui Rareș și a luptei lui cu balaurii cei mari și răi:POVESTEA LUI RAREȘ

Acestea sunt conturile în care puteți depune bani dacă vreți și puteți să-l ajutați pe Rareș:

Euro: RO11RNCB0565113181230002
Lei: RO38RNCB0565113181230001
SWIFT RNCBROBU
deschise la Banca Comerciala Romana Timisoara
Titular Cozma Diana Dragoslava

Aseară a ajuns fratele meu din Spania. A venit pentru două luni de vacanță în țară, împreună cu Gabriela, soția lui și cu Paul, nepotul meu și fiul lor. Nu pot să vă arăt friptura cu care i-am așteptat, am făcut-o după ce s-a lăsat întunericul și nu-mi place să pozez folosind flash-ul aparatului (altul n-am deocamdată) dar pot să vă arăt desertul. Am făcut o tavă de brownies cu nuci și migdale. Îmi place mult combinația asta și îmi place mult ciocolata. În plus, nu am mai făcut niciodată brownies și trebuia să încep de undeva.

Trei ouă, două cești de zahăr (180 de grame) vanilat de mine însumi după metoda Bourbon (îl țin în borcan cu păstăi de vanilie, închis ermetic), ciocolată neagră (200 de grame) cu 70% cacao, două lingurițe de cacao, patru linguri de făină, un pumn de miez de nucă, migdale și afine pentru decor și un plus de aromă.

E foarte important să alegeți o ciocolată cu cât mai puțin lapte sau chiar fără, se va topi repede și fin, exact așa cum trebuie. Cât despre nuci, puteau fi foarte bine alune caju ori alune de pădure.

Afinele merg bine cu prăjiturica asta, nici n-aș fi crezut. Cred că nu-i greșit nici să le încorporați în aluat, înainte de coacere. O să încerc data viitoare.

E important și untul. Poate fi înlocuit cu margarină dar nu recomand, sunt convins că margarina-i o mizerie.

Pentru a construi compoziția, am mixat ouăle și zahărul până am obținut o cremă ușor aerată.

Am rupt ciocolata în bucăți și am topit-o pe baie de aburi împreună cu untul (baia de aburi e ușor de făcut, într-o oală mare se pune o oală mică, în așa fel încât fundul oalei mici să ajungă în apa pusă în oala mare), având grijă ca apa din baie să nu clocotească, temperatura prea mare poate duce la întărirea ciocolatei).

Am pus cacaoa în crema de ou și zahăr și am mai mixat puțin.

Am mărunțit nucile cu cuțitul.

Am amestecat nucile în ciocolata topită.

Tot acolo am pus și făina.

Am amestecat bine și am adăugat în amestec crema de ou cu zahăr și cacao.

Am pus amestecul într-o tavă unsă cu unt. Am pus tava-n cuptorul încins. Am lăsat-o acolo 30 de minute. Am verificat cu scobitoarea dacă s-a copt. Se copsese, așa că am scos tava din cuptor și am lăsat prăjitura să se răcească puțin înainte de a o scoate din tavă.

Am tocat și migdalele. Le-am presărat apoi peste prăjitură.

Raluca s-a declarat mulțumită, ba chiar a spus că în casă miroase a Crăciun. Să nu uit: nu am folosit praf de copt sau bicarbonat (erau în rețetă dar le-am ignorat). Dacă folosiți o făină pentru cozonac, prăjitura va crește, garantat, a mea a crescut suficient chiar și cu o făină obișnuită.

Oaspeților le-a plăcut, eu sunt fericit.

Sunt convins că o să mai fac.

Să fiți sănătoși.

…și dacă nu mă trezeam, de bună samă că mai dormeam și amu. Din fericire m-am trezit și azi, lucru pentru care-s deplin recunoscător. Ieri am făcut o pită, azi oi mai face una, pentru că în seara asta vine fratele meu de peste mări și țări. Vreau ca primul lucru pe care-l mănâncă să fie o pită cum nu întâlnește acolo unde trăiește el. Știu de la bătrâni că pita cea mai bună e cea pe care o frămânți cu mâinile tale, pentru că în ea pui tot dragul. Nu știu dacă dragul se vede în pozele de mai jos dar trag nădejde că da. Iată cum s-a făptuit pita mea răsucită:

Mai întâi am adunat pe masă cele trebuitoare.

Făină albă de trei nule, fix trei căni. Gris (îi spune lumea griș, dar noi suntem în Ardeal), fix o cană.

Hăpt o nucă de drojdie, pusă la înflorit într-o lingură de lapte dulce, ajutată de o pișcătură de zahăr (mniere îi spunea bunica).

Două ouă și trei linguri de oloi, să iasă aluatul fraged.

Pentru ca pita să fie molcuță sub coajă și pufoasă, am frământat aluatul cu lapte (o jumătate de litru) în loc de apă, iar în lapte am topit o lingură de unt. Laptele trebuie să fie călduț, cât să-l simtă mâna, nu fierbinte, că moare drojdia și nu mai crește pita.

Dacă aveam acasă o masă mare ori o planșetă, frământam direct pe blat. N-am, prin urmare m-am descurcat altfel: am pus toate celea într-o oală mai mare, cu două pișcături de sare. Am turnat laptele cu unt și am început a frământa.

Un sfert de ceas am frământat aluatul moale, până s-a desprins de pe degete-mi.

Nu vă speriați dacă aluatu-i moale, așa trebuie să fie dacă vrem să crească frumos în cuptor. Crucea de pe el ne amintește cui dăm noi mulțumită pentru pâinea cea de toate zilele, dacă dăm. Tot ea lasă aluatul să se desfacă în timp ce crește, îi face loc.

După un ceas și jumătate sub ștergar, aluatul meu aproape că ieșea din oală.

L-am tras afară și am început a-l răsuci.

Am făcut din el fuior gros cât brațul unui copil de șase ani și lung de un metru.

Am împletit fuiorul cu el însuși, că am avut de unde.

Am îndoit împletitura…

…și am mai împletit o dată.

Am bătut un ou…

…și am mângâiat pita cu degetele date prin ou, să capete față faină dar și să fie apărată în cuptor.

Un ceas a stat pita în cuptorul încins dinainte dar potolit în clipa în care am pus-o într-însul. Sub tava cu pita am mai pus una, în care am pus o cană de apă după ce s-a format scoarța, să fie elastică, molcuță.

Ceapă vrede, slană afumată, un bruș de brânză țaparâșă, din burduf. Se potrivesc bine cu pita asta.

A ieșit tomna cum îmi doream.

Să fiți iubiți și sănătoși.

Ne mai vedem p-aci.

Cine spune că postul trebuie să fie fără o bucățică dulce, măcar din când în când? Cine spune că pentru un desert ai neapărat nevoie de lapte sau ouă? Azi am pentru voi un desert de post, ușor de făcut, ușor de mâncat, suficient de dulce, destul de aromat. Iată:

Acestea sunt ingredientele. Să le luăm pe rând:

Orez cu bob lung, pentru că din acesta am avut acasă. Aș fi preferat un orez cu bob rotund, mai bogat în amidon.

Trei linguri de pesmet vor lega budinca și-i vor da cleioșenia care-mi place atât de mult la budinci.

Nu am mai folosit lapte din soia până acum. E ok dar nu mi-aș face un obicei din asta.

Zahărul meu e aromat cu vanilie. Pentru aromă, de bună seamă, am pus în budincă și o stea de anason.

Fără prunele uscate n-ar fi fost la fel. Am scos sâmburii din ele înainte de a le folosi. Am găsit unele nu foarte uscate dar și dacă ar fi fost, puteam să le hidratez într-un bol cu apă călsuță.

Am pus orezul la fiert. Între timp, am curățat rodia. Rodia e pentru mine un fruct fantastic, îl știu din copilărie de când ne aduna tanti Lili (o vecină din Baia Mare, s-a prăpădit de câțiva ani dar avut o viață lungă și o bătrânețe frumoasă) în jurul ei și ne spunea povestea fetei din rodie. Nu mai țin minte povestea dar îmi amintesc de tanti Lili de fiecare dată când văd rodii.

După ce a fiert orezul pe jumătate, am amestecat toate ingredientele într-un vas termorezistent (mai puțin rodia, care rămâne crudă, deci pe dinafară)

Am pus vasul într-o tavă în care am pus apă apoi am pus ansamblul acesta în cuptor, la temperatură medie (140 de grade Celsius). Am lăsat budinca în cuptor cam 45 de minute.

Puteți mânca budinca aceasta fie călduță, cu sirop de fructe, fie rece, făr sirop.

Combinația cu rodia e mai bună decât speram.

Prunele uscate se transformă într-un fel de gem înconjurat de un sirop dulce-acrișor, senzațional.

Să fiți sănătoși.

Cred că v-am mai spus, faptul că Raluca postește e o adevărată provocare pentru mine. În fiecare Miercuri și Vineri trebuie (mă rog, nu trebuie dar vreau eu să-i ofer astă bucurie) să fac altceva. Dacă la început îmi părea dificil, cu timpul am descoperit noi metode de preparare, noi combinații și ingrediente pe care nu le folosisem înainte. Ieri am făcut orez în trei feluri. Și un desert din orez, fără lapte sau ou (o să vi-l arăt mâine). Orezul meu multicolor e așa:

Ingrediente puține: orez, ceapă verde, ardei gras, ciuperci, pătrunjel.

Am folosit orez cu bob lung dar puteți folosi orice fel de orez.

Pentru orezul galben am folosit un amestec de curry și șofran. Dacă aveți doar curry sau doar șofran veți obține același efect.

Pentru orezul brun am folosit sos de soia, cam două linguri.

Totul începe cu fierberea orezului. E important să nu-l fierbeți până se desface. După 10-11 minute de fiert puteți scoate un bob, să-l gustați, vă veți da seama repede dacă e fiert sau nu. După ce a fiert orezul, l-am împărțit în trei părți. O parte a rămas în oală, împreună cu apa în care a fiert. Am pus amestecul de curry ți șofran și am lăsat să mai fiarbă un minut.

Am scurs apa de pe el și l-am amestecat cu ceapă verde.

O altă parte din orez a rămas așa cum era (mă refer la culoare). L-am amestecat cu pătrunjel și ulei de măsline extravirgin.

Am construit orezul brun. Am pus într-o tigaie orezul, o jumătate de ardei gras tocat și o ciupercă mare. Firește, împreună cu sosul de soia. Am ținut tigaia pe foc aproximativ două minute.

Am obținut o mâncare foarte gustoasă și deloc plictisitoare.

A fost foarte bun, s-a mâncat repede.

Cred că dacă preparați în felul ăsta garnitura la fripturi de pui sau curcan ,când aveți musafiri, vor fi impresionați.

Să fiți sănătoși.

Dragii mei, vă pun la dispoziție un alt episod, cel cu numărul 6, din serialul “Rețete fără secrete”, serial filmat în 2007 cu bani puțini+multă prietenie și difuzat de câteva televiziuni locale din Ardeal. Vizionare plăcută.

Știți că am participat la Festivalul blogurilor gustoase pe Gustos.ro. Uni dintre voi m-ați votat, lucru pentru care vă mulțumesc. În dimineața asta am descoperit câștigătorii acestui concurs. Îi felicit și mă înclin în fața lor. Trecând peste clasament, consider că ideea e foarte bună și că am câștigat mult participând. Am descoperit multe bloguri culinare de limbă română, bloguri pe care nu aș fi apucat să le descopăr altfel și de la care, cu siguranță am de învățat. Câștigătorii (toți, cu clasament cu tot) sunt aici, după link. Câștigătorii celor 11 categorii sunt aici:

1. Mancaruri traditionale romanesti – Teo’s Kitchen – 438 voturi,
2. Mancaruri din bucataria international- Teo’s Kitchen – 333 voturi,
3. Mancaruri exotice – Teo’s Kitchen – 362 voturi,
4. Mancaruri vegetariene – Teo’s Kitchen – 307 voturi,
5. Mancaruri pentru copii – Teo’s Kitchen – 346 voturi,
6. Aperitive – Lili Gospodini – 330 voturi,
7. Ciorbe si supe – Lili Gospodini – 337 voturi,
8. Fripturi – Lili Gospodini - 328 voturi;
9. Torturi – Teo’s Kitchen – 307 voturi.
10. Dulciuri diverse – Lili Gospodini -329 voturi.
11. Bauturi – Laura’ss Blog – 262 voturi;
12. Blogul cu cele mai frumoase poze – Teo’s Kitchen – 316 voturi,
13. Blogul cu cele mai explicite retete – Teo’s Kitchen – 334 voturi,
14. Blogul cu cele mai frumos decorate mancaruri – Teo’s Kitchen – 319 voturi;
15. Cel mai bun blog despre restaurante – Teo’s Kitchen - 385 voturi

Dragii mei, nu o să vă ascund faptul că Flavius Bunoiu e prietenul meu. Din poziția pe care o ocupă, organizează diverse lucruri pentru orădeni (evenimente culturale, evenimentele anuale susținute de Primărie și altele asemenea). Pe 1 Decembrie, Primăria Oradea le oferă contribuabililor o gustare militărească, o mâncare de fasole cu cârnați. Lucrul acesta a devenit tradiție, o tradiție la care nu visam să lipesc un strop din priceperea și personalitatea mea. Iată că se va petrece și asta, pentru că Flavius m-a chemat să gătesc fasolea de anul ăsta. Vor fi cam 2000 de porții (mă voi strădui să iasă ceva mai multe) de fasole cu cârnați și ceva cald de băut (încă nu știm dacă bugetul ne va mai permite vin fiert ori ne vom mulțumi cu ceai). Pentru că mâncarea asta e în egală măsură cazonă și rustică, pe lângă militarii care mă vor ajuta să pregătesc ingredientele (250 de kilograme de fasole, 120 de kilograme de cârnați afumați, 40 de kilograme de slană afumată, 100 de kilograme de ceapă, 4o de kilograme de ardei), voi profita de priceperea lui Mircea Groza și de entuziasmul lui Marcel Farcaș, camarazii mei din echipa Niște țărani (știți, echipa cu care am câștigat multe premii la Campionatul de gătit în aer liber). Mă bucur că Mircea și Marcel au acceptat să vină, știu că nu aș fi putut face asta fără ajutorul lor. E posibil să ajungă și Flaviu Lucăcel, un alt membru de bază al trupei noastre, iar ăsta ar fi un lucru care m-ar bucura. Azi am prins momentul și am construit o mâncare de fasole cu cârnați. Postez rețeta pentru toată lumea dar mai cu seamă pentru cei care vor fi în Oradea pe 1 Decembrie:

Ingredientele principale: fasole (e gata fiartă aici, v-am tot arătat fasole fierbând, nu cred că mai e cazul), cârnați, ceapă, usturoi, ardei, cimbru, slană.

V-am mai vorbit despre rolul cimbrului în fasole. Tot mai multă lume confirmă, cimbrul în fasole contribuie la scăderea efectului de seră și protejarea stratului de ozon.

Cârnații trebuie să fie afumați și, dacă se poate, uscați (nu foarte uscați).

Mâncarea asta începe cu slana, care se taie subțire și se toacă mărunțel, să se topească repede.

Urmează legumele.

Eu pun slana și legumele în tigaie în același timp. În felul ăsta mă asigur că grăsimea nu se încinge prea tare și că legumele mele se înmoaie fără să se ardă.

După ce se înmoaie legumele și slana s-a topit, adaug fasolea și cimbrul (sare și piper pun chiar la urmă).

Pentru culoare, aromă și echilibru, pun patru linguri de suc de roșii. Las să clocotească două-trei minute.

Între timp tai cârnații în rondele groase de un centimetru.

Îi pun în mâncare, amestec vreme de un minut și sting focul. Dacă țin cârnații prea mult pe foc, se vor întări.

Asta-i mâncare pe care o vom găti pentru orădeni pe 1 Decembrie.

O să folosim două marmite enorme, puse la dispoziție de o unitate militară din Oradea.

Vă așteptăm pe 1 Decembrie în Oradea. Să fiți sănătoși.

În primul rând, raportez că aseară am avut o întâlnire de gradul 3 cu Vlad Petreanu și Andrei Crivăț.Pentru că pălinca “de doctor” a funcționat ireproșabil, am ajuns acasă târziu. Tito nu știa asta așa că am mai stat cu el la o vorbă până s-a făcut foarte târziu. În concluzie, am dormit ceva mai mult. Prin urmare, rețeta de azi vine ceva mai târziu decât sunt obișnuit să postez. Nu-i bai, barem e ceva dulce. Nu știu cum să numesc desertul ăsta, sunt confuz, deși e simplu de făcut. Poate mă ajutați voi cu un nume.

Treaba stă cam așa: am primit de la mama Ralucăi o prăjitură cu mere. Am cam stricat-o în timpul transportului. Am decis să-i dau un nou sens.

Am cumpărat patru pere mari, din acelea mai tari.

Am curățat perele de coajă.

Le-am stropit cu zeamă de lămâie, să nu se oxideze.

Am scobit perele în așa fel încât să le las fără sâmburi și fără alveolele acestora.

Am pus părjitura în scobiturile din pere. Probabil nu aveți prăjitură de la mama Ralucăi. Nu-i o tragedie, o puteți înlocui cu biscuiți de unt (ori alt soi de biscuiți) pe care-i amestecați cu mere rase, sâmburi de nucă și zahăr (de exemplu). Să revin la povestea mea: am pus perele într-un vas termorezistent și le-am vârât în cuptor (jumătate de oră la 170 de grade Celsius).

După ce le-am scos din cuptor, le-am stropit cu miere.

Sunt încântat de rezultatul muncii mele de cinci minute. Aromă, textură plăcută, oarece vitamine scăpate intacte, gust foarte bun.

Aluatul dulce s-a caramelizat pe alocuri și seamănă cu budincile engelzești.

Dacă aveți ocazia, încercați desertul ăsta. Cred că le va plăcea și copiilor.

Să fiți sănătoși.