Uneori mă lovește pofta de a mânca lucruri pe care mintea mea le asociază cu copilăria, cu vacanțele la bunici, cu zilele de vară în care ne întorceam acasă plini de praf, zgârieturi, transpirație și, ocazional, păduchi de la găinile cine știe cărui țăran care a refuzat DDT-ul. Cum ajungeau păduchii de pe găini pe noi? Simplu, când ești mic, găsești cele mai bune locuri de ascuns. Cine să te caute în cuibar? Ei, dar destul cu povestea, hai mai bine să vă arăt unde m-au dus amintirile:
Uite aici: la o porție de macaroane (la țară, în Maramureș, pastele, cu excepția tăiețeilor, care se numesc laște ori resteuțe, depinde de formă, se numesc macaroane, asta simplifică mult discuțiile despre masa de prânz) cu brânză, smântână și jumări.
Brânza, un caș de vacă, foarte bun, untos, a fost tăiată în cuburi. La fel și materia primă pentru jumări, în cazul acesta o bucată de fleică fiertă și afumată.
Am rumenit fleica ușor, în foarte puțin ulei.
Am pus peste jumări pastele fierte (conform instrucțiunilor de pe ambalaj) și brânza.
Am adăugat smântâna (nu foarte grasă) și pătrunjelul tocat. Am amestecat bine și am stins focul.
Mi-am împlinit pofta, m-am ridicat de la masă mulțumit și mai bătrân cu 25 de ani.
Mă bucură peste măsură micile mele excursii în copilărie. Din fericire am la îndemână bilete dus-întors, bunicii și părinții mei au avut grijă să mi le dăruiască la timp.
Să fiți sănătoși.
Pingback: Tweets that mention Poftă de amintiri din copilărie | Adi Hădean -- Topsy.com
extraordinar de simplu si bun. Voi face asta pentru cina. Parca-l vad pe sotul meu si pe copii infulacand :).
Adi, faci ce faci si tot imi amintesti de vacantele petrecute la bunici. Ce vremuri …. Ce ai zice daca ai face un articol sau o serie de articole in care tu si noi cititorii tai sa depanam amintiri din copilarie …ce de dracovenii mai faceam …care mai de care mai nastrusnice.
Irina, să aveți poftă:-)
Sabina, se poate face. Mă gândesc la “ambalare”:-)
Mancarea-i buna ca de obicei, dar uneori poveste, povestea Adi face toti banii. :)
carbonara maramuresene! :) e fantastic cand vezi cum pastele “sofisticate” care au aparut in restaurante le regasim in bucataria stramoseasca de zeci de ani.
Nina, știu, încerc să le împac cumva:-)
Marius, lumea asta nu-i atât de mare pe cât credem, unele lucruri din bucătăriile popoarelor seamănă destul de mult:-)
Eu am substituit pastele cu mamaliga, asta imi place sa gatesc sambata dimineata cand suntem acasa…si mie imi e dor de o gramada de lucruri din copilarie…ce bine ar fi daca atunci cand se va apropia “ceasul” in loc sa raman” tapana ” , sa fiu copilas din nou .
D-ne ce de retete cu puiut mai jos ! Delicios!Multamim (…)
buneee…
Tonia, toate lucrurirle au locul lor, inclusiv ceasul de care vorbești. De aceea e important să ne amintim:-)
Lili, au fost:-)
E minunat! Acest fel de mancare dintotdeauna mi-a placut si imi va place . :D
Claudia, :-)