În Ardeal le spunem “gomboți”. Vine din limba maghiară numele ăsta. Când vorbim cu oameni din restul țării le spunem “găluște cu prune”, ca să fim înțeleși. Nu am mai mâncat de o lună și nu am mai făcut din anul 2002. Poate ăsta-i motivul pentru care nu mi-au ieșit prea frumoase. Nu-i bai, repetitio mater studiorum, mă loază, (îmi spun eu mie însumi, cu care mai vorbesc uneori), o să repet mișcarea pe la sfârșitul săptămânii, să exersez până mai găsesc prune în piață. Urâte saau nu, eu tot vi le arăt, că am promis. Astea-s:
Cam 700 de grame de cartofi (4 cartofi, fierți în coajă, curățați și zdrobiți), o cană de făină albă, un ou, o pișcătură de sare, două linguri de ulei. Frământate bine.
Am obținut un aluat dens, legat și destul de lipicios. Un truc pentru un supliment de aromă: puneți în aluat semințele dintr-un baton de vanilie, o linguriță de scorțișoară sau coaja rasă a unei limete. S-ar putea să vă placă.
Am scos sâmburii din prune. Dacă nu găseam prune dulci, puneam două-trei linguri de zahăr peste ele și le lăsam să zacă un sfert de ceas.
Am făcut discuri mici din aluat, le-am întins ușor…
…am pus jumătăți de prună în centrul discurilor…
…am sigilat prunele în interiorul boțurilor de aluat…
…și am modelat găluștele astea vag sferice. Le-am fiert în apă în care am pus două linguri de zahăr. Apa nu trebuie să clocotească, găluștele se pot distruge. Găluștele sunt gata după 5-7 minute, după ce se ridică la suprafață.
Am pregătit pesmetul. Adică l-am amestecat cu zahăr și scorțișoară și l-am încălzit. Nu l-am prăjit, doar l-am încălzit. E mai sănătos și în plus, nu vreau decât să intensific aroma scorțișoarei, nu are rost să ard pesmetul pentru asta.
Am tăvălit găluștele prin pesmet. Gata.
N-au fost rele.
Să fiți sănătoși.
Încă o coincidență :-) – exact ieri am mâncat așa ceva.
Ai tăi arată excelent!
Cei mai buni gomboți (parcă le zice túrógombóc?) i-am mâncat anul trecut în Debrecen, la mama lor Ungaria.
Erau imenși, cât o piersică sănătoasă, umpluți cu brânză proaspătă de vacă și serviți cu un sos magnific de smântână, dulce acrișor, cu vanilie și scorțișoară…
Pingback: Tweets that mention Găluște cu prune | Adi Hădean -- Topsy.com
Emil, mulțam. Mi-ai dat o idee (da, așa le spune celor cu brânză dar suspectez că era vorba despre papanași cu brânză, fierți, se fac și la noi). O să aprofundez și revin cu concluziile:-)
Perfect! Doar că eu nu amestec zahărul şi scorţişoara cu pesmetul, că unora nu le place. Şi îmi aduc aminte că pe vremuri, cînd colesterolul nu exista în vocabularul meu, mergea şi un pic de smîntînă peste găluşte.
delicios
o sa incerc reteta in weekend
sau….poate imi trimiti tu :)
Daca ceva imi place mult facut cu prune, ei bine astea-s galustele astea aurii. :)
Lucia, de un sos de vanilie făcut binișor pe aburi și apoi răcit, ce zici?:-)
Nina, eu încep să mă întreb de ce am lăsat să treacă atîta vreme de când am făcut ultima dată:-)
Maria, îți propun să încerci:-)
gomboti cum facea bunica :D yeeeeyyyy
Adina: yeeeey:-). Și bunica făcea:-)
sunt buni gombotii, eu cand nu am prune pun “silvoita”
Lili, și mama făcea așa, iarna:-)
Doamne, Dumnezeule mare!
Denisa:-))
iei cand ai zis ca faci galuste cu prune nu am stiut ce vrei sa zic. Abia cand am vazut pe twitter poza mi-am dat seama ca vorbesti de gomboti :)
vai…si eu am facut gomboti cand am fost la Baia Mare, si asa de buni mi-au iesit (am si martori:p) insa pt ca nu aveam aparatul foto la mine, pozele cu telefonul au iesit cam prost…asa ca nu le-am postat…oare deseara avem vreo sansa sa manacam asa ceva in pub? :D
Ioana, de la tine nici nu mă așteptam la altceva:-) (adică mizam pe priceperea ta). În meniul pub-ului nu există:-)(.
ioi, pe tema asta am discutii interminabile cu al meu, care e din tulcea. el ii considera prajituri, eu stiu din banat ca-s fel principal.
Dar, Adi draga, trebuie sa lasi samburii inauntru! Nu stii ca se numara la sfarsitul mesei si se declara castigator cel cu cei mai multi samburi in farfurie???
Oana, e un desert consistent:-)). Cât despre sâmburi, prefer să-mi iasă dinții la numărătoare:-)
M-ai omorât!!!! Găluști cu prune…E desertul meu preferat ever!! Și mănânc o dată pe an MAXIM.
(anul ăsta le-am mâncat la inceputul lui septembrie, dar tot tânjesc!:))
Innu, și eu mănânc rar și fac și mai rar. Totuși, apar schimbări. Producătorul meu s-a trezit că vrea și el în emisiune, deci luni fac iar. Pe la sfârșitul săptămânii viitoare s-au anunțat alți doritori. Cred că mă specializez:-))
Buna seara Adi!
Abia acum am iesit din bucatarie. Am facut si eu galuste cu prune pentru prima oara. Mi-au iesit destul de moi pentru ca le-am pus in apa cand aceasta fierbea, dar au avut bunul simt sa se ridice la suprafata. :) Am pus pruna intreaga si mi-au iesit niste guguloaie :)) dar macar au gust! Nu mi-a trecut prin cap sa intru la tine pe site sa vad daca cumva ai reteta p’aici…acuma este prea tarziu.
Bineinteles ca am facut si placinta cu dovleac. Citisem undeva ca trebe sa pun si coaja de lamaie, eu am pus coaja de la o lamaie intreaga!!! deci am facut placinta de dovleac cu aroma de lamaie! :)))))
pi.es. maine fac chiftele in sos, ceva sfaturi… :)
o seara buna!
Adriana, da, dă carnea prin mașina de tocat înainte să modelezi chiftelele:-)). glumesc. cred că am și rețete de chiftele pe blog, folosește funcția de căutare:-)
sa modelez chiftelele cu functia de cautare si sa caut prin masina de tocat ? :)))
glumesc!
Eu am o întrebare legată de găluști cu prune. Am mâncat de la restaurant și erau ma însiropate. Adică pesmetul ăla era ușor ud pe ele și când mușcai erau foarte, dar foarte zemoase. Întrebări:
1. le-au pus mai mult zahăr înăuntru la prune? (mama pune și o stafidă înmuiată înăuntru)
2. erau prunele mai zemoase ca soi?
3. or fi făcut vreun sirop de apa cu zahăr, scortișoară, vanilie și au pus cu lingurița peste găluști?
Adică și la mine sunt zemoase după aburit și frigider. Dar ălea lăsau chiar un sirop.:) (precum intuiești, vreau să mai fac și eu anul ăsta și să mă specializez.:))
Adriana, exact:-))
Innu, explicații ar putea fi. mai multe chiar. de exemplu, dacă lași prunele să stea împreună cu zahăr (eventual puțin alcool) înainte să le folosești, vor fi și mai dulci și mai zemoase. Asta pe de o parte. pe de altă parte, poate fi și varianta cu siropul turnat peste găluște saaaau s-ar fi putut să folosească pesmetul fără să-l prăjească (asta îl face să absoarbă repede umezeala). :-)
eu tin prunele in zahar si scortisoara inainte sa le pun in aluat si da, ies foarte zemoase inauntru,dar natural. Si folosesc prune de acelea de la tara, foarte coapte, de toamna tarzie :D, de aici vine zeama, ca cele tari din comert nu au aceeasi aroma :)
Oare ne faci pe maine seara, sa vad daca-ti ies mai bune decat ale mele :D :))
Ioana, bună încercare:-). Nu, nu fac, voi fi mult prea prins cu meniul deja stabilit:-). Dar poate ne organizăm într-o zi, ne adunăm undeva (poate în pub) și facem concurs de gătit:-)
Inspirata de reteta prezentata, mi-am amintit ca nu mai mancasem gomboti cu prune de vreo 3-4 ani. Asa ca impreuna cu mama (care a cumparat fructele) am realizat patru porti sanatoase de galuste cu prune, aromate cu zahar vanilat si scortisoara. Au iesit un deliciu. Multumesc pentru inspiratie! Cele bune!
Lexa, mă bucur că ajută la ceva blogul meu:-)
Am vazut poza de pe fundalul contului tau de twitter si am recunoscut respectivele bunatati ca fiind ceva delicios ce am mancat odata, in copilarie, dar fara sansa sa mi amintesc ce e sau cum se cheama! Asa ca am intrat frumos pe blog si am avut rabdarea sa rasfoiesc pana am ajuns aici, la locul potrivit. Si chiar daca sunt baiat, pot recunoaste…ca am avortat de pofta :D
licuriciule:-)) să fii sănătos și cu voie bună:-).
super reteta am sa incerc si eu…’dar cu prune din copot se poate face
Raisa, firește:-) poți și cu prune din compot.
Cand mai faci si eu vreau :P
Acu cativa ani am mancat – culmea in Bucuresti – gomboti (galuste) cu caise.
Sint excelenti, mie chiar imi plac mai mult decit cu prune…
Merita sa incercati.
Izabella, sigur că merită:-)
da..voi face zilele astea, face parte din meniul romanesc pe care il voi pregati, merci de hint’uri….doar la partea cu pezmetul aveam dubii…dar vad ca nu l’ai prajit, sper sa iasa bun asa neprajit, daca nu gasesc pezmet aici in magazine, imi prajesc painea in cuptor si sper ca au masina de tocat carne? :D sau cum improvizez?
merci!
Ioana, prăjești pâinea, o rupi în bucăți mai mici, o pui într-un bol adânc și pui blenderul pe ea. Blender are toată lumea. Pe unde umbli și ce cauți acolo? :-)
ioi ca nu am mai mancat gomboti cu prune (dap, Ardeal) de ani de zile… nu fac prea bine la… ahem…silueta :) lol
Bunica le facea cu prunele cu tot cu samburi si cu pesmet (din paine) facut in casa cu sucitorul :D
Cineva ma alinta “galuska” si eram tare mandra :)))
Vai ce bune sunt galustile astea.
Mama facea de multe ori. Era acel dulce care se putea face pe vremea lui Ceasca :)
Si de cand Ungaria este “mama galustelor cu prune”, ma rog..???? Sunt Romanesti, specific din Ardeal, domnule Tamas….
eu o suta ori acelasi mie a placut tare
mama mea cand imi facea gomboti folosea nuca macinata cu zahar in loc de pesmet, delicios ( urasc pesmetul) sau am mai mancat cu biscuiti sfarmati cu zahar si scortisoara.yummy
Ce inseamna “silvoita” – amintit de Lili ;
Se poate folosi eventual gem sau marmelada de prune ?-sau
tocmai asta o fi silvoita ?
Eu as cali pesmetul foarte usor , pe foc mic, in putin unt.
Nina S.
Nina, exact:-)
Mama adora tipul asta de desert, si iarna cand nu mai gaseste atat de usor prune, foloseste gem de prune, si sunt incredibil de gustoase:D
tocmai am terminat de mancat gombotii si au fost foarte laudati, i-am facut foarte rapid si usor…hhmmmm, super buni
Da’ buton de share pe facebook unde e?
imi place tare mult de tine Adi Hadean!! :)))
nu gatesc de felul meu decat atunci cand am chef si chestii relativ usurele
mai fac una alta, dar doar in conditiile amintite mai sus :D
in schimb, de cand cu blogul tau, am curaj sa ma apuc de cate una pe care n-am mai facut-o niciodata
pare usor cand scrii, pare ca “daca tu ai reusit, poate toata lumea” :D
si chiar imi iese
asa ca multumesc
si pentru idei, si pentru curajul transmis…
mi-au iesit super buni gombotii si o sa mai fac
in plus, m-am bucurat facandu-i… si asta-i mare lucru
multumesc :)
Mihaela, felicitări:).
ce pofta mi s-a facut!
iti voi da si eu reteta mea, adica a mamei (o bucatareasa desavarsita -BTW-bihoreanca ci invatata de tot felul de femei de nationalitate maghiara sau slovaka tot felul de smecherii) si daca vrei sa vezi ce bine mi-au iesit am postat si eu poze cu “gomboti” pe facebook :).
PS: mai si o reteta de negrese sau siropate le zice pe la noi ;)
super bune retetele ! o sa fac multe din cele prezentate.
acesti”gomboti” pot fi facuti si cu alte fructe?