Dulce cu dovleac
Din septembrie, îndată ce trecea vremea pepenilor, mă duceam în grădină de două ori pe zi să văd dacă nu s-au copt dovlecii. Aveam șase ani și încă mai credeam că dacă îmi doresc destul de mult, ninge în Octombrie și se coc dovlecii peste noapte. Dovlecii însă o știau pe a lor, se coceau așa cum a rânduit bunul Dumnezeu, abia pe la jumătatea lui Octombrie. Iar după ce se coceau, tata îi curăța, punea semințele la uscat și tăia felii mari de dovleac pe care le punea la cuptor. Dovleacul copt și boabele de porumb bumbuleu fierte în apă cu zahăr erau delicatese pe care nu le-aș fi schimbat cu nici un soi de zaharicală din comerțul socialist. Așadar, am rămas cu drag de dovleac încă din copilărie. Nu mă voi dezice de el cât oi fi și oi trăi. Nu văd motive pentru asta. O să vă arăt azi cum am vrut să fac un desert și am obținut două, din același dovleac.
Ca să vă asigurați că dovleacul e dulce, răzuiți-l ușor și gustați.
Pentru aromă și un plus de dulceață am folosit scorțișoară, o păstaie de vanilie, nucșoară, anason stelat și stafide.
Și miere, recunosc.
Am curățat dovleacul și i-am fiert miezul în apa în care am pus stelele de anason.
După ce a fiert dovleacul (e important să nu-l fierbeți foarte mult, să nu se împrăștie), l-am lăsat să se răcească.
Am bătut două căni de smântână dulce până am obținut o frișcă nu foarte groasă. Am mai adăugat trei linguri de zahăr și am mixat până s-a dizolvat în frișcă. E totuși un desert iar smântâna dulce se numește așa pentru că nu-i acră, nu pentru că ar fi foarte dulce.
Am despicat păstaia de vanilie și am răzuit semințele, mici, multe, negre și foarte parfumate.
Am pus dovleacul, stafidele, nucșoara, scorțișoara, vanilia și mierea peste frișcă (am pus la rece o parte din frișcă pentru mai târziu).
Le-am amestecat bine. Am obținut o cremă.
Această cremă:
Am mâncat-o.
Înainte de a mă apuca de treabă (adică înainte de a curăța dovleacul) am pus la dezghețat foietajul pe care-l cumpărasem de dimineață. Adică l-am lăsat în bătaia soarelui.
Am pus crema de dovleac (ați văzut deja cum se obține) peste foaie.
Am rulat foaia și am crestat-o din loc în loc, să aibă spațiu, să crească. Am dat prăjitura la cuptor (încins) pentru 35 de minute.
După ce am scos prăjitura din cuptor, am pudrat-o cu zahăr și am lăsat-o să se odihnească puțin.
Gata:-)
Bună, să știți.
Să fiți sănătoși.
Adi, asta e artă! :)
Faina treaba Adi…
:)
Merje cu un vin alb?
Rareș, venind de la tine, e un compliment foarte consistent:-). Mulțumesc.
Jenika, eu l-aș lipi de un alb de Tokaji, așa ca acesta:
http://www.wineintro.com/labels/hungary/83tokaji3.jpg
iuhuu, taman ce-am luat de la piata un dovleac; am zis ca, just in case; ei, acu stiu ce sa fac cu el; mersi mult!
Sys, cu plăcere:-)
Ma termina stelutele astea de anason ce bine arata. Daca nu se gasesc la noi pot sa primesc si eu una in stare naturala cand vin luni la supa de ceapa ? :D
Ioana, sigur:-)
nenorocit caracter ai :))) iti dai seama cum m-am uitat la fiecare poza+ explicatie? ca un aurolac flamind…no acuma ce fac? ca de papa…sufletu..si e tarziu sa mai inventez ceva.
de anul trecut de cind ti-am nimerit blogul (eu nu citesc bloguri dar ai zis ceva de emisiunea mea si de aia…) deci de atunci ma bucur ca esti la cluj si nu aici.dar nu-i nimica,Hadean..ma mut io la voi la un moment dat.sa salivez precum clientul lui pavlov..direct la voi in batatura :)
sara buna..si lumina in sufletelul tau talentat…
vai ce bune e….unde gasesc pastaie de vanilie? la noi la Dej nu este…apropo, te asteapta un premiu la mine pe blog…
Anca, mulțumesc, seară bună și ție:-). Eu propun să-ți iei un week-end liber și să vii la Cluj, Poate vă strângeți toți (pot să te pun în legătură cu alți doritori) și închiriați un autocar. Cred că m-aș descurca două zile cu 35-40 de persoane:-)
Lili, găsești vanilie cam în orice supermarket. dacă ajunge cineva la kaufland sau la auchan, poate sa îți ia:-). Mulțumesc pentru premiu:-)
Neinspirata am fost….am deschis acum la tine…ador placinta cu dovleac…ce tastatura??? ce bale????
Neica ma transformi in o chiulangioaca…mai stau putin p-aici …si-o tulesc la piata sa cumpar dovleac…! :D
Manole, tu chiulangioacă? Nu cred:-)
Nici eu nu ma credeam in stare…bineinteles ca la ora asta si dovleacul…si foile sunt cumparte…in timpul programului! Vezi ce mi-ai facut???? :)
Manole, mă gândeam eu că trebuie să fiu bun la ceva pe fața pământului:-))
Eu sunt innebunita dupa placinta cu dovleac; as manca intr-una in fiecare toamna, trei (sau mai multe) mese pe zi… :)) Din copilarie mi se trage.
Dar prajitura ta… cred ca este senzationala! Ca bine zicea cineva mai sus: “e arta”!
Maine o voi incerca, cu siguranta. Ce “scuza” mai buna sa-mi pot gasi ca sa iau din nou dovleac – pt a treia oara intr-o saptamana?! :)
Roxana, ar fi păcat să nu profităm de bunătățile pe care ni le dă pământul în fiecare sezon. Să încerci prjitura asta, nu o să fii dezamăgită.
Multumesc ca mi-ai spus unde gasesc, caci de mult caut…
frate..nu stiu cum mai e pe la noi prin ardeal/cluj in special/ stiu k aici e k moartea..n-am apucat nici sa uit de tot nici sa tin minte cum e cu dovleacul..drept care n-am mincat dar ..am venit aici sa ma mai uit putin in si la vitrina….:(((
pt ideile tale propun HADEAN PRESEDINTE
Anca, mulțumesc pentru propunere/nominalizare dar mi-e bine așa:-)
Adi, revin. :-) Am probat prajitura ta si mi-a placut mult, multumesc pt reteta! O sa mai fac.
Compozitia n-a iesit chiar atat de cremoasa pt ca dovleacul era cam fibros, si pt ca nu aveam stafide si nici nu ma prea dau in vant dupa ele, am folosit nuca taiata marunt. Rezultatul final insa, a fost… un deliciu!
Seara faina!
Roxana, mă bucur de succesul tău ca și cum ar fi al meu. Felicitări:-)
Doamne, chiar nu ma asteptam la asa surpriza! O sa fac aceasta reteta in weekend pentru ca mi se pare delicata si… pentru ca am deja un dovleac din cel “placintar”. Sper doar sa nu fie fibros. Ma simt datoare sa mai precizez ca: 1)mi-as dori si retete de mancaruri cu dovleac – nici vorba sa plictisesti pe cineva cu dovlecii; 2) mi-ai declansat o amintire emotionanta pentru mine, legata de boabele acelea speciale de porumb fierte iarna in apa cu zahar. Un dulce nu festiv, nu special, dar… normal in vremurile acelea si cu un gust simplu, dar cu aroma de copilarie! Felicitarile mele si… “Jos palaria!”
Elena, mulțumesc:-)
a facut adina reteta de mai sus, crema a iesit, parerea mea de supraponderal, cam pastoasa, nu avea gustul ala de placinta cu dovleac traditionala. mi s-a parut grea. nu adina, ci placinta. sunt eu prea carcotas, sau asa trebuia sa iasa? te pup pe obrazul prietenei.
uite http://www.pintupi.ro/placinta . pa si pussy. lots of…
Prietene supraponderal, totul pornește de la dovleac (adică de la cum îl alegi). Apoi mai e și perioada de fierbere, trebuie să fie mică, altfel dovleacul se îmbibă cu apă. Ar trebui să-ți placă, e o rețetă din Dobrogea:-). Oricum, discut cu doamna, nu cu tine:-).
wow. si delicios si aratos!
Ma tot gandesc cum salivezi dupa ce termini o mancarica si stai sa faci poze :)) in loc sa te pui mintenash sa mananci. Sunt geniale! Felicitari!
Miha, să știi că nu mai funcționează așa:-)
Ioi ca si mor! Gata, nu ma mai uit la nimic ca e inuman. :)))) Ma bucur Aid ca-ti place ludaia. Si mie la fel. In orice forma… Pana si cu porc.
Adi scuze, acum am vazut ca te-am botezat….Adi, Adi, Adi. Ar trebui sa stiu sa scriu numele mai bine ca doar i l-am dat si lui fiu-meu. :)