Alta cu dovleac…

Încă o rețetă cu dovleac, dragii mei. E vremea lui , intenționez să profit de lucrul ăsta. Dacă vi se pare că devin plicitisitor, să mă anunțați.

Am ales un dovleac din soiul acela alungit pe care vorbitorii de limbă engleză îl numesc squash. Are ceva mai multă apă, nu e atât de fibros și poate fi foarte dulce. Pentru a construi o mâncare în jurul lui, am mai pus pe masă două felii de cotlet de porc, un ardei gras, o căciulie de usturoi, un bulgăre de parmezan și două linguri de miez de nucă.

Nuca și parmezanul sunt pentru sos (se transformă în sos cu ajutorul nemijlocit al unei căni de smântână dulce).

Poza asta nu era necesară în poveste dar îmi place mie.

Îmi place usturoiul copt. E dulce, fin, aromat plăcut. Parcă ar fi altceva, altă legumă. Înainte de a-l pune la copt îi tai capacul, capătul de care sunt prinse rădăcinile atunci când usturoiul stă în pământ. Fac asta pentru a lăsa căldura să pătrundă până-n miez.

Am așezat în aceeași tavă două rondele de dovleac (groase de un centimetru și jumătate) peste care am presărat cimbru, căciulia de usturoi și ardeiul tăiat în fășii late. Am dat tava la cuptor pentru un sfert de oră la 200 de grade Celsius.

Am ras parmezanul.

Am fript cotletul pe grill. Șapte minute.

Am pus smântâna, parmezanul, miezul de nucă și pătrunjelul într-o tigaie, fără ulei ori alte grăsimi (smântâna e destul de grasă). Am lăsat să dea un clocot.

A durat un sfert de oră să pregătesc mâncarea asta. Fie, 16 minute.

Bună, am fost mulțumit. O să mai fac.

Să fiți sănătoși.