Mămăligă cu brânză și jumări
Azi e răcoare și umbră la Cluj. Simt că vine iarna (nu mă omor după anotimpul acesta) și se apropie data la care ar fi fost ziua bunicii mele din partea mamei, respectiv data la care a plecat la odihnă. Gândurile astea mă înduioșează peste măsură și mă alin cum pot. În dimineața asta am încercat cu o mămăligă, așa cum mâncam pe pragul bunicii. Am făcut așa:
Făina de mălai se cerne.
Slana e vedeta, se arată puțin și se lasă căutată prin mămăligă. Dacă nu pui prea multă, fiecare jumară găsită devine o surpriză plăcută.
V-am prezentat brânza și ieri: frământată, maturată în coajă de brad, iute și destul de “parfumată”.
Am pus apa la fiert (cu puțină sare). Între timp am tăiat slana în bucăți mici.
Am fiert mămăliga cam zece minute (nu am vrut o mămăligă prea vârtoasă, la șapte ani îi făceam față, acum e mai greu).
Am făcut jumările.
Am uns farfuria cu grăsime de pe jumări.
Am întins un strat de mămăligă peste care am presărat brânză și jumări. Și tot așa, de trei ori.
Ultimul strat e acoperit cu brânză și jumări.
Amintiri cu gust. Mi se întâmplă frecvent. Vouă?
Mărturisesc, am savurat fiecare lingură de mămăligă.
Și a trecut și dimineața asta. Să fiți sănătoși.
Se aseamana cu bulzu moldovenesc cu slana si mamaliga si cu branza si ou e o bunatate.
Si n-ai spart si-o ceapa rosie la bunatatea asta? Blasfemie!
Sys, iertare. Ceapa o sparg la fasole cu ciolan:-)
asa cum ai savurat tu fiecare lingura de mamaliga cam tot de atatea ori am inghitit eu in sec… si mi-am sters o lacrima si am alungat amintirea cand stateam la mama buna pe prag si mancam mamaliga cu branza si jumari de rata.
Merci
nu vreau sa par insistenta pentru ca banuiesc ca esti foarte ocupat , dar te rog nu uita de reteta de malai dulce
zumzetta, chiar acum se prepară, mâine o postez:-)
În zilele de post, bunica făcea o tocăniţă de cartofi…. minune ! Fără carne, evident, numai ulei, cartofi, roşii sau suc de roşii şi condimente din grădină, uscate de cu vară. Cred că dragostea şi credinţa îi dădea un gust grozav. De cînd ea nu mai este, n-am mai gătit niciodată tocăniţă de cartofi.
Matilda, ar trebui să faci, ajută:-)
Amintiri…nostalgii…regrete…
Era micul dejun de duminica…acasa …la mama si la tata…
Si nu, nu ma omor nici eu dupa anotimpul ce urmeaza …
Numai bine si voua! :)
Manole, mă bucur tare să te revăd aici:-). Să fii bună și sănătoasă, pentru tine și cei dragi:-)
Adi la noi dimineata este mamaliga cu branza, sau cu tocanita sau cu papara…mmmm..este o bunatate…
Mamaliga nu-mi prea place, dar recunosc, asta cu jumari o mananc cu placere intotdeauna :-)
cum zicea si Sys, parca mergea si o ceapa rosie acolo…bine ca in dimineata asta am luat si eu un mic dejin si nu mi-e foame..
Cred ca mergea si mai fain cu niste jumari neaose! …sa nu uitam si de un pahar de tulburel :) ahhhh vremurile la tara!
Cătălin, jumările trebuie să fie din cele făcute pe loc, din slănină, asta dacă vrem să respectăm adevărul istoric:-))
Absolut. Si mai ales daca slanina e putin afumata, untura care iese din ea e delicioasa :) Imi imaginez si branza aia framantata (sau de burduf) in coaja de brad… iar in mamaliga putin busuioc proaspat tocat… O poezie :)
Bunica mea mai facea (aceleasi 3 Gratzii – slanina, branza, mamaliga) un fel de sandwich: mamaliga un picutz mai tare ramasa de peste zi prajita in putina untura pe ambele parti, intins pe ea branza de burduf si o feliutza prajita – crocanta aproape – de slanina… si sa nu uitati de tuica dinainte :)
Ia sa gustati o tocanita cu cartofi,DE DULCE,, cu jumari de slanina afumata cu macra, pusa in tocanita reteta a Matildei apoi postati cum o fost.