Ieri am mai omorât prin înfometare doi africani, refuzând să arunc mâncarea la gunoi (nu că africanii ar mânca din gunoi, nici poveste, e vorba doar despre o mișcare destul de tâmpițică stârnită la englezi, mișcare ce afirmă că dacă mănânci din gunoi salvezi Africa din foamete. Ei bine, în contradicție cu ei, eu ma încăpățânez să spun și să cred că mai degrabă salvezi flămânzii nelăsând mâncarea să ajungă la gunoi și trimițând-o spre ei pe un drum ce ocolește tomberonul). Așadar, cum am săvârșit eu abominabila faptă, și, mai ales, cu ce?
Duminică am avut oaspeți. Am făcut cotlet la cuptor și piept de porc la cuptor, cu rozmarin, busuioc, usturoi și vin alb, bașca nilte feliuțe subțirele de bacon ce s-au caramelizat de-a dreptul. Din toate astea a mai rămas un boț de carne, de cotlet ca să fiu precis ca marmota.
În tavă a mai rămas niște grăsime amestecată cu mirodenii, bucăți de bacon și gelatină gustoasă. Nu puteam să arunc așa ceva și să poluez apele freatice.
Cum-necum, am lipit la cele de mai sus o mână de macaroane, trei roșii cherry, o bucată de ardei gras și două-trei fire de cimbru verde.
Am pus macaroanele la fiert în apă cu sare și am tocat carnea și ardeiul. Roșiile au scăpat în jumătăți.
Am pus grăsimea cu gelatină în wok, am aruncat peste ea carnea, roșiile și ardeiul și am așteptat 20 de secunde să le prindă căldura.
Am adus peste ele (destul de repede) macaroanele fierte și două linguri de bulion.
Ca să se lege bine povestea, am scăpat în wok o mână de cașcaval.
Asta a ieșit:
Apoi de bună seamă, asta am mâncat.
A fost foarte bun. Și să știți, dacă nu foloseam grăsimea aceea cu gelatină la paste, o mâncam pe pită, o asemenea gustoșenie nu se aruncă.
Să fiți sănătoși!
Da da! E chiar o gustosenie gelatina aia ! Pacat ca se pune pe solduri in 2 minute. Dar tot nu trebuie ratata. :-)
Adrri, pentru asta s-a inventat alergarea:-)
ioi..gelatina aia pe pita i excelenta….cea mai buna mancare gatita :)
Luci, mai am câteva în top. de exemplu, pita picurata cu untura din slana fripta, cu ceapă și ou fiert și ridichi…
Ce de bunatati, Doamne…mi-am adus aminte de studentie, cand vesnic mi-era foame(era prin ’83, cand mancare ioc!), si mancam cu mare pofta paine de Covasna, cu untura de porc si presarata cu Vegeta din Ungaria, ca la noi nu era; era marfa de contrabanda; cred ca de atunci mi se trage obiceiul sa nu arunc nici eu nimic, totul se transforma.
sys, bun obicei, faine vremuri. nu ușoare dar faine :-)
@sys- pita cu unsoare, cu sare, boia, piper si o cana de bulion…te unge pe suflet…
Dupa ce ca citesc ce scrie Adi si ma mai uit si la poze, acu’ trebuie sa citesc si comentariile voastre ca sa mor de-a binelea. Deja sunt satula. Uof…
M-ai ucis la papilă! :))
Foarte fain arată şi cred că dacă dau cu limba pe monitor, are un gust de mare fel. :))
Pai La Multi Ani a posteriori si tie:) Multi ani si multe calorii savuroase.
Nina, vezi, suntem mai mulți în gașca asta:-)
Adrian, mă bucur că-ți place:-)
Antoaneta, să trăim, cu caloriile noastre cu tot:-)