La peşte

Dan şi Dani. Dan Coardă şi Dan Mezok. Au fost camarazii mei în radio vreme de …ani buni. Ne-am avut ca fraţii şi aşa am rămas, în ciuda distanţelor care s-au pus între noi, în ciuda căpoşeniei cu care toţi trei am fost înzestraţi (eu şi Dan Coardă nu ne-am vorbit aproape cinci ani din cauza unei dispute de principiu care, în ciuda zvonurilor, nu implica nicio femeie, dealtfel femeile nu au fost niciodată motiv de vrajbă între noi, bărbaţii lucrători în radio). Ne vedem rar şi nici la telefon nu vorbim prea des (detest mijlocul acesta de comunicare, nu mi-a plăcut niciodată) dar asta nu ne face mai puţin prieteni. Dan şi Dani sunt pescari. De peşte în general şi de crap în special. Dan mi-a trimis recent câteva poze cu capturile lor mai recente. La o parte dintre cele mai vechi am asistat şi eu, care deşi nu-s pescar ieşeam cu ei de dragul ieşitului, al coniacului şi de dragul poveştilor mai mult sau mai puţin pescăreşti ce făceau din noapte zi şi viceversa. O să vă arăt azi pozele acestea şi o să vă las să vă imaginaţi în ce fel se putea găti peştele cu sau după coniac, pe malul gârlei, la uşa cortului, cu ori fără disc, cu ori fără grătar.

P.S.: peştii de asemenea dimensiuni se întorceau mereu în apă. În primul rând pentru că dacă au crescut atât de mari, de bună seamă ştiu ei ceva despre balta respectivă şi viaţa de peşte. În al doilea rând pentru că nu+s prea gustoşi. Mâmcarea bună se face din peştii cei mici.