Spania e È›ara în care mi-am petrecut ultimele vacanÈ›e, È›ara în care aÈ™ emigra dacă nu ar fi lucruri È™i oameni care să mă È›ină aici. ÃŽntrebarea din titlu m-a întâmpinat în fiecare local, în fiecare taberna, în fiecare chiringuito, pe fiecare terasă pe care m-am oprit să beau o bere. Tapas sunt moÈ™tenirea Andaluciei pentru omenirea mâncătoare ori băutoare “în oraÈ™”. Zice o vorbă că au apărut din nevoia băutorilor de a-È™i apăra paharele de musculiÈ›e ori alte gâze zburătoare È™i predispuse la cădere în vin ori sherry. Barmanii, niÈ™te piÈ™icheri, s-au gândit să le dea muÈ™teriilor spre folosință câte o foaie subÈ›ire de jamon ori de chorizo, È™i unul È™i celălalt fiind cărnărie uscată È™i sărată, deci chemătoare după sine de alt pahar. Treptat, tapa a devenit o instituÈ›ie ce funcÈ›ionează perfect în Spania, Portugalia, Americi (mai cu seamă în cea latină) È™i în Marea Britanie, în unele crîșme. Cum anume funcÈ›ionează? Simplu: muÈ™teriul se aÈ™ează la masă (în unele locuri se stă chiar în picioare), cere ceva de băut È™i primeÈ™te o gustare împreună cu băutura, fără a fi nevoit să plătească în plus. De ce ar face cârciumarul una ca asta? Oare vrea faliment? Nici pomeneală. ÃŽn țările conduse de oameni normali la cap, mâncarea e ieftină È™i nici preÈ›ul băuturii nu te rupe. Să bei acasă e chiar foarte ieftin dar asta li se întâmplă în general singuraticilor ori alcoolicilor. CeilalÈ›i preferă socializarea È™i băutul cu moderaÈ›ie. AceÈ™ti ceilalÈ›i sunt clienÈ›ii pe care orice cârciumar îi vrea aproape, clienÈ›ii care vin È™i stau de vorbă lângă un pahar, două, trei sau cinci. Ce dacă pleacă de la tine sătui? Barem È™tii că vor reveni È™i vor mai aduce È™i pe alÈ›ii. Dar, cum spuneam, asta se poate petrece într-o È›ară în care cârciumarul cumpără o bere cu cinci cenÈ›i È™i o vinde cu un euro iar din adaosul de 95 de cenÈ›i poate să plătească ospătarul, bucătarul, curentul, impozitul pe profit È™i două felii de jamon ori un cartof copt ori două linguri de salată cu peÈ™te. Și mai rămâne È™i el cu cinci-È™ase cenÈ›i (calculul nu e exact dar cam acesta e sistemul, unele băuturi sunt mai scumpe È™i adaosurile mai mari dar mâncarea la furnizor e chiar ieftină). Pas de fă asta în România. Am o brumă de experiență în cârciumărit È™i È™tiu că tapas nu funcÈ›ionează la noi decât cel mult sub forma unei farfurii cu alune care ar putea însoÈ›i patru beri. Suntem o È›ară pe dos È™i din punctul acesta de vedere. Mâncăm de trei ori mai scump decât un neamÈ› È™i câștigăm de È™apte ori mai puÈ›in. E drept, nici nu producem cât un neamÈ› (de unde trag concluzia că nu doar conducătorii noÈ™tri au lipsuri la mansardă). Până om prinde vremuri mai bune, ne mai spălăm ochii È™i minÈ›ile prin vacanÈ›e, ori citind pe ici pe colo despre tapas-urile altora.
Carne con tomate. Carne de porc adică, fiartă în bulion. Șase-șapte bucățele într-un bol, însoțesc o bere de un euro jumate.
Cartof copt cu allioli, un soi de maioneză cu usturoi, foarte gustoasă. Tapa lângă o halbă de Cruzcampo.
Chorizo a la plancha con patatas bravas. Adicătelea un cârnat fript, înfipt între două bucăți de pâine, cu niște cartofi aurii.
Pește spadă la grill cu măsline și varză trasă la tigaie. Excelent.
Salată cu ton și legume fierte, cu niște grisine bondoace. A mers perfect după un shot de tequilla Jose Cuervo, reposado.
Iar cu asta m-am distrat eu acasă: chorizo, pancetta, ton, roșii, salchichon, brânză de capră și Maasdam.
Fain foc articolul despre oameni normali. :)
Deci, toate minunile din poză se mănâncă o dată, la o masă. :)))
Da’ ce desert merge după astea? :))
Nu neapărat la o masă dar nici nu te opreÈ™te nimeni. Adică poÈ›i alege din meniu ce vrei să primeÈ™ti la fiecare rând de băutură, după cum poÈ›i alege să nu primeÈ™ti nimic:-). Iar ce desert…ce să spun…încă o vodcă mică:-))
Astia da oameni cu cap, dupa ce ai baut si te-ai cam ametit, o gustarica din asta te pune pe picioare, ca sa poti merge singur acasa. ;)
Daca-mi permiti, maestre: choriZo, panCetta (nu cumva în spaniola e tocino?), Maasdam (e si un vapor Holland America cu numele asta:)
Tapas nu sunt incluse peste tot cu bautura, la Barcelona de pilda sunt reprezentate de multe ori de o bucatica de pâine cu ceva peste si pot costa si 2 Euro, adica mai bine manânci în alta parte un full menu cu vin pentru 8-12 Euro. Au devenit foarte populare si “trendy” si turistul da banu’ ca sa fie în pas cu moda, ca asa a auzit el, ca în Spania trebuie sa manânci tapas. Iar restaurantele de profil s-au înmultit vertiginos, la Montréal sunt o multime, tot pe principiul dai câtiva dolari pentru 3 îmbucaturi.
Probabil ce spui tu e valabil în Andalucia si Madrid, din câte stiu. În tara bascilor tapas se numesc pintxos. Iaca http://www.pintxo.ca/, vezi si preturile aferente;)
ÃŽn Argentina si Uruguay se obisnuieste algo para picar sau picada, în stilul “gustare” de la noi, cam ca platoul tau din final:)
Emi, corect
Antoaneta, gracias ;-). La Maasdam a fost din cauza vitezei de scriere:-) iar la pancetta aÈ™ putea da vina pe ora la care am scris. Pentru choris(z)o nu am nicio scuză:-). ÃŽncă nu am ajuns la Barcelona, sper să reuÈ™esc la anu’ (nu că nu te-aÈ™ crede pe cuvânt) :-).
Hmm, ce bine arata toate…dar parca pestele imi face cu ochiul :D
Claudia, dacă ar fi toate aici, acum, aș începe tot cu peștele.
Ai dreptate mare shef!
Aici le avem implementate insa se numesc bocadillos!
Si in general fie sunt tacos, fie cifrijos , fie cevhice , fie cocteld e camarones , fie salchichon frito , fie fajitas de res ori fajitas de pollo…..
Numai bune de dat gata alaturi de compania unei beri reci…..
Cu gheata….. ca asa se serveste pe taramurile astea…
:))
Jenika, salută bocadillos de Costa Rica din partea mea. Poți să și mănânci două.:-)