Adi Hădean

Mai întâi au fost fenicienii şi grecii. Apoi au venit romanii, care au numit locul Turaniana. Pe la 1700, mult după venirea, mult după plecarea romanilor, mica aşezare pescărească se numea deja Roquetas de Mar. Englezii au încercat…marea cu degetul şi au ajuns să se ude leoarcă, ba chiar şi-au lăsat oasele unii dintre ei în apropierea ţărmurilor din Roquetas. Flota care a asediat fortăreaţa de pe malul mării în 1705 a fost nevoită să se retragă din faţa tunurilor de bronz făurite de armurierii iberi.Ce nu a mers cu forţa acum trei secole merge azi cu vorba bună şi investiţiile financiare. Mulţi englezi au ales Roquetas de Mar ca loc de retragere din activitate sau au decis să pornească aici mici afaceri în domeniul turismului. Contribuie şi ei la aerul cosmopolit al oraşului. Europa insulară, nordul Africii, Europa continentală, Asia centrală şi de Sud-Est se întâlnesc într-un oraş de 65 de mii de locuitori. Furnalul întreţinut de soarele puternic topeşte diferenţele de etnie şi rasă, oamenii sunt pur şi simplu…oameni. Şi asta îmi place aici.
¦lt;/p>

Pentru că suntem pe malul mării nu putem ignora bogăţia pe care ne-o oferă aceasta.Dependent să fii de ceafa de porc cu cartofi prăjiţi ori de shaorma, nu poţi să treci nepăsător pe lângă pescaderia care te prinde de nas cu mirosurile ei tari şi te trage la răcoare, în faţa galantarelor cu peşte care abia aşteaptă să-şi împlinească destinul. Uite, chefalul bunăoară, abia aşteaptă să-l îmbălsămeze cineva în ajo blanco înainte de a-l da pe gât în jos, asta nu înainte de a fi stat jumătate de ceas la cuptor între câteva sferturi de ţelină, condimentat cu sare, piper negru şi seminţe de coriandru zdrobite în mojar şi crestat uşor pe părţi pentru a se umple mai degrabă de miresmele pe care căldura le scoate din mirodenii. Cât despre ajo blanco, ei bine, se face simplu de tot, dintr-o mână de crutoane (din pâine albă dacă se poate), doi căţei mari de usturoi, sare, piper, trei linguri mari de ulei de măsline, o linguriţă de oţet din vin alb şi o mână de migdale crude, despieliţate. Se aruncă toate astea într-un blender (crutoanele se înmoaie în apă şi se storc uşor înainte), se împrietenesc unele cu altele până la contopire (cam trei minute) apoi se amestecă uşor cu apă rece până ajunge frumuseţea asta andaluză la consistenţa unei maioneze mai subţiri. Cu ajo blanco nu daţi greş lângă peşte în general, lângă chefal în particular. Nu ştiu de ce merg atât de bine împreună, o fi un pact secret între Poseidon, mânătorul cârdurilor de peşti şi Demeter, ministrul olimpian al agriculturii.