Istorii de vacanţă (11)(R)

Vântul ridică într-un vârtej furios o mână de praf roşiatic în mijlocul arenei. E linişte. Plaza de Toros şi-a luat tainul de sânge acum o săptămână, zeii războinici sunt mulţumiţi şi niciun taur nu va muri până la toamnă. Nu aici. Oţelul de Toledo, flexibil, fatal, va sta în teacă, ferit de lumina soarelui, de sărutul vântului. Toreadorii mai zâmbesc doar din afişele făcute din mozaic pictat, salută publicul cu pălăria în mâna stângă, încremeniţi dar parcă dornici să se ia la luptă cu puternicul taur de bronz din faţa arenei. Poate o şi fac, noaptea, când nu se uită nimeni în afara omului din Lună. În fond, un pic de exerciţiu n-a stricat nimănui.

Vă propun să ieşim puţin din Almeria şi să ne îndreptăm fie şi cu picioarele şi ochii minţii spre munţii Sierra Nevada. La poalele lor găsim Granada, ciob din raiul spart după fatala muşcătură din măr, loc stăpânit între alţii de mauri, constructori şi arhitecţi greu de alăturat altora în istorie. În Granada se mănâncă în localurile mici, de şapte mese (uneori şi în cele mai mari) un fel ce a reuşit să împrietenească vita cu porcul, carnea cu leguma, făina prăjită cu colecistul. Bine, recunosc, am exagerat puţin în ultima parte, prietenia dintre făina prăjită şi colecist e ca aceea dintre francezi şi englezi. Par că se plac, uneori se matolesc împreună dar nu uită niciodată războiul de 100 de ani. Dar să revin la reţetă:Avem nevoie pentru ea de două felii de pulpă de vită, groase de un deget. Putem să le condimentăm cu puţin piper şi să le apăsăm uşor cu palmele, să intre piperul în ele. Mai avem nevoie de şase felii subţiri de jamon serrano, şunca aceea băiţuită până la conservare. Mai avem nevoie şi de o mână de jamon serrano tăiat cubuleţe. Şi de o căciulie de usturoi, başca nişte ciuperci de câmp, cam o cuşmă plină. O ceaşcă de sherry, una de ulei de măsline şi o farfurie pe care am întins trei linguri de făină mai fac parte din distribuţie. Filmul: se fac trei crestături adînci pe fiecare bucată de carne, pe o singură faţă. Se umplu crevasele făcute de cuţit cu câte o felie de jamon serrano şi se trec piesele obţinute astfel prin făină albă, şi pe o parte şi pe cealaltă. Se prăjesc apoi în ulei, cîte patru minute pe fiecare parte. Se scot apoi pe o farfurie întinsă şi se lasă la cald, în cuptor. Nu trebuie să ţineţi focul aprins, nu e cazul, doar să fi fost aprins înainte. Revenim la tigaia în care am prăjit carnea şi punem în acelaşi ulei usturoiul curăţat şi tocat măricel, măna de şuncă făcută cubuleţe, ciupercile tăiate solzişori şi cam în trei minute adăugăm şi ceaşca de sherry şi mai lăsăm pe foc cinci-şase minute. Pe tot parcursul acestei operaţiuni (de la usturoi la sherry) trebuie să ţinem ochii la termometru, în sensul că focul trebuie ţinut mic, să nu se încingă lucrurile prea tare. La urmă scoatem farfuria din cuptor, răsturnăm sosul peste carne şi dacă n-am fost destul de inspiraţi să coacem nişte cartofi în cuptor înainte de a pune carnea la cald, cu atât mai rău pentru noi.

Tweet