Spre deosebire de România, Spania e o țară condusă de oameni normali la cap (spaniolii nu vor recunoaște asta dar ei nici nu au termen de comparație), cărora le pasă de felul în care trăiesc supușii. De exemplu, o sesiune de grătare pentru șase persoane costă în România cel puțin 50 de euro. În Spania, același lucru costă cel mult 15 euro. Nu punem aici berile, vinul și tequilla, nici într-o situație nici în cealaltă. Și pentru că sâmțăsc fiori de revoltă dar nu vreau să intru în mocirlă, mă voi ocupa în continuare de ce știu, respectiv de descrierea unei sesiuni de grătare pe plajă, cu costul total de 14 euro și 48 de cenți.
Am cumpărat mai multe feluri de carne: coaste de porc (celebrul xilofon), chorizo, oarece cârnați proaspeți cu carne de capră (capre sunt din belșug în Andaluzia), un ditamai mușchiulețul de porc și cotlete de purcel de lapte. Ce am făcut cu ele?
Am condimentat coastele cu sare, piper și boia, am aruncat peste ele câțiva căței de usturoi și le-am lăsat să zacă la rece preț de 7-8 ceasuri.
Cotletele de purcel au cunoscut doar sarea și piperul. Le-am învelit în hârtie cerată și le-am pus în frigider pentru restul zilei.
Am preparat un amestec din anason, chimen, sare de mare și piper proaspăr râșnit. Am tăvălit mușchiulețul prin acest amestec și l-am lăsat alături de coaste și cotlete în frigider.
A venit seara, am suflat în jar să se încingă.
Am prăjit întâi cârnații, să scăpăm de grija lor și să ne țină ceva în priză pentru ce avea să vină.
Am pus apoi pe grill coastele și cotletele. Cele din urmă au fost gata în patru minute și s-au topit înainte ca eu să le pot poza.
Am pus apoi mușchiulețul pe grătar și l-am rotit pe toate părțile.
Un sfert de oră mai târziu, coastele arătau așa: crocante la exterior, fragede la interior, ușor afumate (fără asta, grătarele ar fi ca pălinca fără prune), delicioase.
Au dispărut urgent, pentru a face loc mușchiulețului.
Iar mușchiulețul…una dintre cele mai parfumate bucăți de carne mâncate de mine vreodată. Știu sigur că anasonul, care se pupă bine cu chimenul și ambele cu căldura, e responsabil pentru parfum.
Astazi ai fost rau de tot. Ma refer la mancare. :D
Eu nu te contrazic cu privire la preturile din Spania. E super-adevarat ce-ai spus.
Minunatele gratare ,parca e alta viata cu ele ,iti multumesc pt. prezentarea lor.Arata minunat de frumos , de gustoase nici nu mai zic cat de bune sunt.La cat mai multe .Nu ne mai miram de ce unii oameni isi petrec concediile in afara tarii, preturile ne seaca aici in Romania.
Spania nu ma atrage ,am fost si nu sunt incantat,muschuiuletul este deosebit,singurul gen de carne care ma incanta(si pe mine nu ma incanta aproape nimic).BRAVO!
Totul e …pur si simplu… Acu’, pana in weekend, cand e timp de gratar, am sa tot salivez.
sys, succes. hai că vine week-endul:-)
nina, iertare :-)
ilink, nu doar preturile ci si ce primesti de banii pe care-i dai
tudorel, e normal să avem preferințe diferite pentru mai orice în lumea asta. mă bucur totuși că mușchiulețul ți-a plăcut.
de ieri ma uit…..ma tot uit…. azi m-am decis:
Costite, cotlet, carnaciori, fiti pe faza ca maine am sa trec la atac!
Problema e cu anasonul asta ca nu stiu de unde sa il iau acum!
Improvizez eu ceva!
In orice caz scarita mi-a facut cu ochiul cel mai tare!
Fratilor, succese la gratareala (sper sa tina si vremea cu noi maine)!
costina, baftă:-)
Vreau sa spun tuturor ca gratarul meu a avut MAAAARE trecere!
Cel mai mult dintre toate le-a placut scarita care s-a topit intr-o secunda si din pacate eu nici nu am apucat sa gust! Am fost putin tematoare ca nu se va patrunde bine, dar va spun ca a fost crocanta pe afara si suculenta inauntru!
Meserie, ce mai!
Am facut cotletele cu anason si chimen, combinatie indrazneata dealtfel pentru gusturile noastre de ardeleni neosi, dar au fost si ele foarte apreciate!
Multumesc pentru reteta si am sa mai fur cate ceva, ca mi-a prins bine!
Cand esti gazda nu prea poti sa faci poze, ca nu ai timp, poate data viitoare.
Pingback: o leapșă de la cei trei prieteni care sunt «