Despachetăm…

Am ajuns acasă dimineaţă la ora 4. Duş, somn, cafea, facturi de plătit, treburi de rezolvat. A venit vremea să despachetăm, să împărţim suveniruri şi cadouri. Suvenirurile mele pentru voi sunt multe, le veţi găsi aici în următoarele zile. Probabil voi avea o săptămână întreagă cu postări legate de locuri şi lucruri văzute şi făcute în vacanţa de anul ăsta. Apoi va urma o altă săptămână cu mâncăruri gătite ori doar mâncate în Spania (am gătit şi mâncăruri româneşti şi locale iar de mâncat, am mâncat o mulţime de bunătăţi). Am nevoie de o zi pentru a sorta pozele (am făcut cam 1600 de poze, am păstrat 1209, fiind autist şi tras cu cheiţa trebuie să le împart în categorii şi să le pun la locul lor iar asta durează puţin). Acum moflăi la o felie de pită neagră stropită cu ulei de măsline de producţie spaniolă (încă nu-s sigur care-i mai bun, ăsta ori cel din Creta) şi înainte de a ieşi pentru cumpărături (nu avem nimic în frigider, cămara-i goală) o să postez pentru voi alte câteva poze, luate la întâmplare de pe cardul aparatului. Să fiţi buni.

Cam aşa încep ploile…

Valencia în miez de noapte

Plaza de toros mă fascinează, e un loc magic. Am fost şi anul ăsta, am vizitat şi muzeul de data aceasta. Capa e adevărată şi e chiar grea.

Am semnat în cartea de oaspeţi a muzeului. Am îndrăznit şi câteva vorbe în limba locului. Cumnata mea zice că scriu corect. Urât, e drept, dar corect.

Mi-am găsit şi neamurile aici. Sora mea cu soţul ei şi cu nepoata mea fuseseră pe acolo cu câteva săptămâni înainte.

În altă zi am făcut dulce de leche, dulcele preferat de spanioli şi de unele dintre naţiile Americii de Sud. E un caramel din lapte, foarte dulce dar, paradoxal, foarte uşor de mâncat.

Am făcut şi grătare (am fost chiar mândru de ele). O să încercv reţeta asta şi acasă. În imagine aveţi muşchi de porc cu anason, chimen, piper şi sare de mare.

Paul, nepotul meu, e deja mare. La grădiniţăvorbeşte spaniolă, acasă i se vorbeşte doar în română. A început să le combine (Adi, vamos afară).

Ştiu că sar de la una la alta dar v-am prevenit că-s poze luate la întâmplare. Biserica asta mi-a plăcut. E în Valencia, în apropierea portului.

M-am minunat în faţa hergheliei de cai putere.

Am salutat cu respect străjerii ţinutului.

Dacă eram singur nu mă bucuram atât de mult de toate cele, de bună seamă…

…nici de cafelele cele multe şi bune, băute în locuri frumoase…

…nici de minunile puse de Dumenzeu pe fundul mării…

…nici de cele puse de mâna omului pe ţărmul ei.

Până la urmă, a fost o vacanţă cu multă bucurie. Ceea ce vă doresc şi vouă.

Tweet