Supă de roşii cu gust de copilărie fericită
În copilărie eram mare fan al supelor. Favoritele mele erau “supica galbenă” şi “supica roşie”, acestea fiind singurele criterii după care le deosebeam. Dacă “supică” galbenă se mai vede pe blogul meu (e vorba despre supa de pui), din cea roşie…mai rar. Azi aveţi ocazia să vedeţi o versiune a “supicii” roşii (nu e tocmai cum făcea bunica), mai apropiată de minestrone decât de supele copilăriei mele (ca aspect, ca gust e cam tot pe acolo):
Am pus la fiert trei-patru roşii, o ceapă, un căţel de usturoi, un morcov, câteva frunze de pătrunjel, o rămurică de tarhon şi o frunză de leuştean. În doi litri de apă. Cu puţină sare şi puţin ulei de măsline.
După ce au fiert roşiile (îmi dau seama că-s fierte după stadiul de descompunere) iau oala de pe foc şi mă joc puţin cu blenderul în supă. Transform zeama, roşiile şi celelalte ingrediente într-o spumă fină, subţire.
Am pus oala înapoi pe foc şi am aruncat în ea o mână de orez fiert. Am lăsat să dea un clocot şi am stins focul.
Am prăjit trei felii de pâine (să fie, una ajungea la o porţie), am ras puţin parmezan. Gata prânzul (de regim).
Am mai pus câteva frunze proaspete în supa fierbinte (pentru trezirea aromelor) şi am lăsat pâinea să plutească în bolişor, ba am mai şi acoperit-o cu parmezan ras.
Mi-am amintit de copilărie, am visat la Toscana şi mi-am stâmpărat foamea cu ajutorul unui polonic de supă de roşii. Viaţa nu-i atât de complicată.
Vă propun să încercaţi reţeta asta. Sunt şanse bune să vă placă (ieri am rămas cu oala goală într-un sfert de oră).
Să nu credeţi că nu-i săţioasă. Este. Sigur, nu-ţi vine să rupi munţii după ce ai mâncat-o dar nici nu te poţi plânge de foame.
Cât despre arome…
Si eu am facut, in weekend, supa de rosii. Laurentiu al meu a fost tare incantat. Pentru aroma afumata, am pus in oala si un soric mic-mic pe care l-am scos dupa ce s-a fiert “zama”.
Supa de rosii imi “aseaza stomacul” de fiecare data cand n-am pofta de mancare.
Lilişor, adevăru-i că-i mai bună decât digestivele de la farmacie:-)
din asta chiar nu am incercat niciodata! dar pare ca merita si e si usor de facut!
Da, da, şi la mine supa de roşii este în repertoriul permanent. De obicei mai cuprinde şi un morcov-doi şi ceva ţelină. Am să încerc şi varianta cu pîine cu parmezan, pe care pînă acum am folosit-o mai mult la supa de ceapă sau la minestrone.
Marius, sa incerci musai.
Lucia, vezi, mare noroc am cu tine, uitasem ca am pus si un morcov taiat in patru:-)
Eu nu sunt prietena cu supa de rosii.
Nu am mancat cred ca de 30 de ani.
Dar am sa incerc.Pentru ca orice am gatit de la tine, mi-a placut.
Ady!!buna supica nu gluma!dar te rog sa incerci in loc de orez,galuste mici de faina da mici de tot le rupi!da?of,cind va aud cu orezul in dif.supe morrrrrr!orezul e bun la altceva nu la supe!ha,ha da pe bune!incearca!!!
Mariana, ce are orezul în supe sau ciorbe (a la grec e cu orez, indubitabil)? Cât despre găluşcuţele din făină, sunt bune dar nu l aregimul meu:-) (recunosc, le pun în gulyas).
chiar nu vad “sensul”usturoiului in supa de rosii.ardelenii o prepara asa(am o prietena la Reghin).eu o prepar concentrata(mai multe rosii si legume)si cu galusti din oua+gris.am aruncat in ea si ceva taitei vietnamezi pentru ca imi plac foarte mult.a fost ok si s-a “ras” urgent!si am facut multa!!!
tudorel, bravo. cat despre rolul usturoiului, e acelasi cu al cepei, să dea aromă.
Da la a la grec!eu nu o fac!!!ha,ha si nu numai la guyas,eu si la alte supe,ciorbe uneori!da,gustul e gust!
e una dintre cele mai bune supe pentru vara…se poate manca rece! e cea mai reconfortanta dupa o zi cu transpiratii pe caldurile astea ! si un fel doi cu ceva salata de castraveti! …miam…a’propos: ati incercat vreodata sa o dregeti cu galusti din branza de vaci? aia dietetica, fara grasime, se amesteca cu un ou batut bine, putina sare, un vrf de cutit de faina, sa nu o lase sa se faca cauciuc, si data un clocot…excelent supliment proteic ! pentru curele de slabire nici supa de varza nu o intrece
si… incercati si o reteta de supa “digestiva” “Supa de chimen”… cei din ardeal o cunosc, cred, destul de bine !…da’ nu e numai din chimen, se incepe cu o ceapa intreaga, un morcov mare, si un patrunjel(radacina) mic, care se fierb pana sunt moi 15-20 min,intr-un litru si jumate de apa, cu o lingurita de sare; atunci se pune o lingura de chimen, si se lasa sa forfotesca incet un minut….traditional supa se “leaga cu o lingurita de faina dextrinata(adica rumenita uscat, fara grasime, intr-o tigaie) dizolvata cu putina zeama de supa…se serveste cu crutoane de painerumenita la cuptor…dupa festinuri, la indigestie, in caz de scaune moi e neintrecuta !
Sorina, foarte bune sugestii, mulţam :-)
cel mai bun remediu contra unei mahmureli crunte.
bune sugesti